Pawer Point

la Istorie

Catalin Sultan
 Formarea
României
-Unirea Basarabiei cu Romania
Basarabia s-a constituit ca Republică Democrată
Moldovenească la sfârșitul anului 1917,
proclamându-și întâi autonomia în cadrul Republicii
Ruse, apoi, după Revoluția din Octombrie,
independența față de Rusia bolșevică și, după câteva
luni, la 27 martie/9 aprilie 1918 unirea cu Regatul
României, în cadrul căruia a constituit o provincie.
 Votarea unirii
Pe 27 martie, Sfatul Țării a votat prin vot nominal deschis
în favoarea Unirii cu România, declarația Sfatului Țării
menționând că: "Republica Democratică Moldovenească
(Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră
și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și
mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea
dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului că
noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și
pentru totdeauna SE UNEȘTE CU MAMA SA, ROMÂNIA.
 Unirea României cu Bucovina

 Bucovina aparținea Imperiului Habsburgic din 1774, când acesta o obținuse

prin intermediul mitelor ambasadorului său la Istanbul, Franz Maria Thugut,
de la Imperiul Otoman. La 13 februarie 1848, înaintând un memorandum
conducerii imperiale vieneze, o delegație a bucovinenilor cere mai multă
autonomie în cadrul unirii sub coroana Austriei și crearea unui ducat
românesc, iar „împăratul austriac să poată purta și titlul de mare duce al
românilor”, ca o recunoaștere a românității Bucovinei. Astfel, la 4 martie
1849, ei obțin un statut de autonomie a Bucovinei în Imperiul Austriac, iar la
titlurile imperiale ale împăratului Franz Josef se adăugă și acela de Mare Duce
al Bucovinei.
Unirea Transulvaniei cu Romînia

 În primăvara anului 1918 au apărut lucrările lui Oskár Jászi şi ale lui Karl Renner
privind situaţia naţiunilor Imperiului Austro-Ungar şi dreptul acestora la
autodeterminare. La 3/16 octombrie 1918 împăratul Carol I al Austro-Ungariei a
lansat manifestul Către popoarele mele credincioase, prin care propunea crearea
unui stat federal, compus din regatele „independente” ale Austriei, Ungarie
,Cehiei, Iugoslaviei, Poloniei şi Ucrainei. Românii din Ungaria au respins această
variantă. Pe 5/18 octombrie 1918 preşedintele american Woodrow Wilson a
recunoscut dreptul la autodeterminare al popoarelor din Austro-Ungaria. Începând
cu luna octombrie, unităţile austro-ungare au început să părăsească frontul şi să se
îndrepte către casă, iar în Praga, Viena şi Budapesta au început revoluţii populare.
Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și
Maramureșului cu România
 În septembrie-octombrie 1918, Partidul Național Român și Partidul Social-Democrat încep
să colaboreze și stabilesc să inițieze formarea unui Consiliu Național Român.

 În 29 septembrie/12 octombrie 1918, PNR, prin Comitetul Executiv, a adoptat o Declarație

prin care proclama dreptul națiunii române la autodeterminare. Declarația a fost citită în
Parlamentul de la Budapesta în 5 octombrie/18 octombrie 1918.

 În acea perioadă a anului, Imperiul Austro-Ungar își trăia ultimele zile ale existenței lui.
Țările imperiului, unda după alta, își proclamau independența: Cehoslovacia în 28
octombrie, Ungaria în 2 noiembrie, Austria în 12 noiembrie, Regatul Sârbilor, Croaților și
Slovenilor în 24 noiembrie.
Recunoaşterea internaţională a Unirii
Basarabiei cu România

 După încheierea Marelui Război, Conferinţa de Pace de la Paris a recunoscut, în

virtutea principiului naţionalităţilor şi a dreptului popoarelor la autodeterminare,
actele unioniste româneşti desfăşurate pe parcursul anului 1918. Prin tratatele
semnate cu Austria (Saint Germain en Laye, 10 septembrie 1920), cu Bulgaria
(Neuilly sur Seine, 29 noiembrie 1919) şi cu Ungaria sînt recunoscute de către
comunitatea internaţională drepturile imprescriptibile ale statului român asupra
Bucovinei, Dobrogei întregi şi Transilvaniei, iar prin tratatul de la Sčvres, din 10
august 1920, se fixează graniţa în Banat.