Sunteți pe pagina 1din 45

MESERIA DE A FI

PĂRINTE
Proiect didactic al desfășurării ședinței cu părinții

2021
Subcompetențe

 Identificarea condițiilor și
metodelor de educație a copiilor
în familie
 Aprecierea importanței educației
copilului la o vârstă cât mai
timpurie
Scrisoare pentru părinți
Dacă îl vezi râzând, înseamnă că este
încă o zi fericită din viaţa copilului tău. Dacă îl vezi
fericit, înseamnă că tu, părintele lui, ai reuşit să-i
oferi dragoste şi înţelegere. Tu spui că i-ai oferit
totul, că nu-i lipseşte nimic. Nu îi este foame, nu îi
este frig, e sănătos şi în camera lui plină de jucării
sunt părinţii săi
Şi totuşi…doamna învăţătoare îţi spune
că este neastâmpărat, că nu scrie frumos, că îşi
loveşte colegii şi mai răspunde
câte-odată obraznic, dar tu nu ai observat nici-odată
nimic.
Întotdeauna când soseai acasă era
sătul, curat, odihnit şi se uita la televizor. Ba
cîteodată sărea pe pat de bucurie că ai intrat în
camera lui; îţi arata un desen de la şcoală, îi spuneai
că este frumos, dar erai prea obosit să te uiţi la el.
Îţi arăta zeci de lucruri, dar spuneai
că nu e timpul potrivit pentru ele. N-aveai timp
nici măcar să-i citeşti o poveste sau să-l întrebi ce a
învăţat la şcoală, dar sunteţi foarte mulţumiţi de el. A
învăţat singur câteva cuvinte în engleză de la desene
animate.
A schimbat cîteva caiete, a stricat ghiozdanul, i l-ai
schimbat şi totuşi doamna învăţătoare este mereu
nemulţumită.
 
 
E timpul să afli ce se întâmplă !
Ştii că nu ai un copil extraordinar, se
poate să fi greşit undeva. Tu, părintele lui,
deşi n-ai vrut, uneori nu ai procedat
tocmai bine. Trebuie doar să recunoşti asta şi
să doreşti să schimbi lucrurile.
Şi, mai e nevoie de ceva. De... iubire!
Oferă-i copilului tău în fiecare zi…atât
cât poţi. El vrea să fie ore întregi cu tine,
dar se va mulţumi cu ceea ce-i poţi oferi
tu.
Dăruieşte-i din tot sufletul câteva minute
şi minutele se vor transforma în ore.
Acordă-i atenţie şi vei vedea că îl vei
face fericit.
Laudă-i cele mai mici şi mai
neânsemnate fapte şi el va dori
întotdeauna să-ţi facă pe plac.
Apreciază-i eforturile şi rezultatele nu
vor întârzia să apară.
Şi nu uita, dacă greşeşte nu trebuie
neapărat să fie pedepsit. Poate ai uitat să-
i stabileşti regulile şi a greşit fără să-şi
dea seama că te supără.
Uneori, faptul că îl ignori poate fi cea
mai aspră pedeapsă pentru el.
Şi ar mai fi ceva ! Oferă-i mici
recompense pentru faptele bune.
Nimic nu i-ar placea mai mult decît
să meargă la plimbare cu tine, să-i
citeşti o poveste sau pur şi simplu să
staţi unul lângă celălalt în faţa
televizorului.
Crezi că e prea mult pentru tine ?
E drept că în viaţă nu ai timp pentru
toate. Mai cu seamă că ai pierdut primii
paşi ai copilului tău, că nu ai auzit pri-
mele lui cuvinte, că nu i-ai lăudat pri-
mul desen, primele litere scrise, că nu
ai ascultat prima poveste citită de el…
Pentru toate acestea...
TREBUIE SĂ-I FII
MEREU ALĂTURI !

Text din lucrarea “Scrisoare pentru părinţi”

 
MOTTO:

DACĂ NU-L ÎNVĂȚĂM NIMIC PE COPIL DIN


TRĂIREA CORECTĂ , NU AVEM NICI UN MOTIV
SĂ NE PLÂNGEM CĂ MERGE ÎNTR-O DIRECȚIE
GREȘITĂ.NU E GREȘEALA LUI ,E NEGLIJENȚA
NOASTRĂ.(WILSON MIZNER)
Să nu credeți că educați copii doar atunci
când vorbiți cu ei , îi mustrați sau le
ordonați.Îi educați în orice moment al vieții ,
chiar și atunci cînd sunteți acasă.
(A.Macarenco)
Unii părinți preferă să-și crească copiii
în raport cu cerințele la zi, când, de
fapt,ar trebui să le dea o educație de
perspectivă.Anturajul familial este cel
care pune piatra de temelie în
devenirea copilului , a unei
personalități.Cele învățate în familie au
o forță care permite cristalizarea
principiilor morale-spirituale-valoroase.
Totuși familia lasă și o amprentă
nefavorabilă-poate să înrădăcineze
prejudecăți aproape imposibil de
extirpat.Toate aceste lucruri conduc
la ideea că nu este ușoară meseria
de părinte,dar este cea mai
importantă.Părinții îi vor ajuta pe
copii ,dacă se vor schimba ei înșiși.
Analizați următoarele povestiri și descoperiți ce
greșeli realizează părinții în educarea copiilor
I. Unei eleve de clasa a III-a i s-a cerut să-şi
cheme mama la şcoală pentru a avea o discuţie
cu diriginta, în legătură cu abaterile şcolare ale
fetei. În momentul în care mama a intrat
împreună cu fiica sa în sala de clasă, diriginta a
rămas înmărmurită: hainele luxoase şi aerul
indiferent al fetei contrastau puternic cu ţinuta
modestă, chiar sărăcăcioasă a mamei,
completată de o atitudine
binevoitoare şi umilă.
II.Un băieţel vine bucuros acasă, fluturând
agenda de note.Primise prima lui notă. La
intrarea în casă, copilul se duce repede la mama
lui şi îi arată încântat performanţa. Mama
rămîne uimită: fiul său primise nota 4.
- Cum te poţi bucura tu, când ai primit cea mai
rea notă?
Făcînd ochii mari, copilul rămâne nedumerit.
A doua zi, când merge la şcoală,se adresează cu
ură învăţătorului:
- -Dacă aţi ştiut că 4 e o notă rea, de ce mi-aţi
dat-o?!
III.Unui băiat i s-a cerut să realizeze un
desen al familiei sale. După ce s-a
desenat pe el, pe mama şi pe sora sa, şi-
a întrebat învăţătoarea:
-Aici ce să mai desenez că
mi-a mai rămas hârtie goală?
-Păi cine mai face parte din familia ta? a
întrebat la rîndul ei învăţătoarea.
-Tata! a replicat copilul. Dar... el aproape
tot timpul e plecat, sau se joacă în
telefon. Mai bine desenez
o maşină.
IV.Un adult îl întreabă pe copil:
- Câţi ani ai?
-Are 8 anişori! răspunde mândră
mama lui.
CE AM FĂCUT PENTRU COPILUL CE TREBUIE SĂ FAC PENTRU
MEU? COPILUL MEU?

1. şantajul sentimental 1. Securitate afectivă


2. Situaţie materială 2. intensitatea
ataşamentului
foarte bună
3. educaţia
3. Răsfăţul copilului corespunzătoare
4. manifestarea
recunoştinței
CONCLUZII: în primul rând copilul, obişnuit
să i se ofere mult, va avea pretenţia să
primească din ce în ce mai mult, până când
părinţii nu vor mai putea să răspundă
solicitărilor sale. El nu va înţelege situaţia
şi-i va acuza de rea-voinţă, iar, ulterior, e
uşor de imaginat
ce se poate intampla;
CONCLUZII:
-în al doilea rând, trebuie menţionat faptul că, în
momentul în care copilul sesizează slăbiciunea
părinţilor pentru el, va începe „şantajul
sentimental" la care îi va supune până la epuizare.
Va profita tot timpul de ei, iar chiar şi atunci când
va deveni adult şi va trebui să aibă o
responsabilitate, el se va comporta în continuare
ca un om imatur, presupunând că întotdeauna
părinţii vor fi alături de el când va avea nevoie de
ajutor;
-
CONCLUZII:
-înal treilea rând, precizăm că părinţii nu
trebuie, neapărat, să aibă o situaţie materială
foarte bună pentru a-şi răsfăţa copiii. Din
puţinul pe care îl au, o mare parte îi revine
odraslei lor. Aceasta, însă, rareori va aprecia
eforturile făcute de părinţi, iar când ei vor
aștepta din partea copilului anumite gesturi,
atitudini prin care să-şi manifeste
recunoştinţa, vor fi surprinşi (neplăcut)văzând
că acesta nu le onorează aşteptările....
6 PAȘI ÎN IMPLICAREA PĂRINTELUI ÎN RELAȚIA
CU ȘCOALA
1-părinte learner 2-părinte –
(informarea asupra ajutor(oferă sprijin
modului de voluntar al
conducere și profesorului în
organizare a
activitatea
procesului instructiv
în școală) didactică)
6 PAȘI ÎN IMPLICAREA PĂRINTELUI ÎN RELAȚIA
CU ȘCOALA
3-părinte suporter al 4-părintele –sursă de
imaginii pozitive informație( inform
despre școală (în ează despre
comunitate, comportamentul
familie) copilului în
familie)
6 PAȘI ÎN IMPLICAREA PĂRINTELUI ÎN RELAȚIA
CU ȘCOALA

5-părintele –sursă 6-părintele-


educațională( profesor(cadre
împărtășesc de referință în
interesele valorificarea și
cognitive,pasiunile maturizarea
,experiența de copilului)
viață)
CONCLUZII

Responsabilitatea care cade pe umerii părintelui


este una imensă. El este modelul pe care
copilul îl urmează, el îi oferă acestuia condiţii
de viaţă, securitate afectivă, educaţia de bază
etc. Practic, de modul in care părintele işi
îndeplineşte rolul depinde
viitorul copilului.
CONCLUZII
Un alt factor care are un rol deosebit de
important în viaţa copilului îl reprezintă
şcoala şi tot ceea ce este legat de
activitatea şcolară. Un părinte care îşi
exercită meseria cu mult profesionalism
va şti să orienteze copilul spre o şcoală
care să corespundă cu aptitudinile sale şi
va şti să fie un bun partener al cadrelor
didactice pentru a acţiona simultan în
vederea sprijinirii evoluţiei acestuia.
CONCLUZII

Este însă foarte important să fim deschişi, să


fim conştienţi de faptul că toţi părinţii au
nevoie de sfaturi şi spijin, iar cînd acestea
vin din partea unor specialişti (psihologi şi
chiar cadre didactice) trebuie să ascultăm
cu atenţie şi să încercăm să aflăm cît mai
multe informaţii.
CONCLUZII

Relaţia cu copiii se caracterizează printr-un


schimb de experienţă: părinţii influenţează
copiii şi invers. Educarea copiilor poate fi o
plăcere, dar poate fi şi dificilă. Părinţii consideră
în general educaţia ca fiind dificilă atunci cînd
copilul prezintă un comportament care pentru ei
este inacceptabil, supărător sau atunci cînd
copilul nu ascultă de observaţia pe care
părintele o face. Astfel, părinţii se supără, se
simt neputincioşi.
DACĂ AR
TREBUI
SĂ-MI MAI
CRESC ÎNCĂ
O DATĂ
COPILUL:
Mi-aș folosi degetul mai mult ca să pictez și
mai puțin ca să arăt cu el

 Aș fugi mai mult pe câmp și aș privi stelele


 Aș îmbrățișa mai mult și aș impune mai
puțin
 Aș fi dură mai rar și aș încerca să mă fac
înțeleasă mai des
 Aș vorbi mai puțin despre dragostea de
putere și mai mult despre puterea dragostei
Mi-aș lua ochii de pe ceas și i-aș
folosi ca să privesc (DIANE LOOMANS)
V. SFATURI PENTRU PĂRINȚI
Cum se pot maturiza copiii DV. în mod sănătos
din punct de vedere emoțional
1. Căutați echilibru emoțional la un
adult
2. Țineți cont de sentimentele copilului
3. Țineți-vă cuvântul
4. Contactați fizic
5. Rugați-vă
6. Notați problemele
7. Evitați amplificarea certurilor
10 SFATURI
1-iubește-ți copilul
2-protejează-l
3-fii bun exemplu
4-joacă-te cu el
5-lucrează cu copilul
6-lasă-l să obțină experiență de viață
7-arată-i limitele libertății
8-învață-l să fie ascultător
9-așteaptă aprecierile pe care le poate
da
10-oferă-i amintiri valoroase
CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI

• A corecta în public
• A exprima autoritatea cu agresivitate
• A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui
educat
• A pedepsi la furie şi a pune limite, fără a da
explicaţii
• A fi nerăbdător şi a renunţa să nu mai faci educaţie
• A nu te ţine de cuvînt
• A distruge speranţa şi visele
GREȘELI TIPICE:

• Aplicarea unui tratament dur


• Construirea unei false autorități
• Manifestarea nervozității
• Nu țin cont de particularitățile individuale și de vîrstă
• Tutelarea continuă
• Amînarea intervenției educative
• Aplicarea rigidă a acelorași metode
• Dramatizarea exagerată
• Izolarea copilului de influențele exterioare
Concluzii

Maurice Debesse spunea că :

,,Fericit este copilul care găseşte în fiecare


etapă a  drumului,  pe părintele capabil să
insufle treptat forța şi elanul necesare
împlinirii destinului său de OM.
Pentru orice altceva există o
şcoală in care să înveţi o
meserie însă nici o şcoală din
lume nu te învaţă să fii părinte.
• Părinții nu au Părinţii nu îi putem
aparut întâmplător alege, ne-au fost
în această lume. daruiţi de
Dumnezeu i-a
Divinitate, pentru
trimis pe Pământ
cu un scop anume, a ne călăuzi viaţa
pentru a împărţi şi a ne veghea
Lumină şi Căldură. drumul.
• Părinții adevăraţi nu îşi aleg această
profesie pentru a avea un loc de muncă,
ori pentru foloase materiale, nici pentru a-
şi urmări propriile interese. Aceşti oameni
au fost înzestraţi cu har şi au hotărât că
menirea lor este aceea de a dărui
•  
Ce trebuie să faci e să scoţi din tine acele lucruri care te vor face un
părinte extraordinar.

• Să ai destin. Uită-te la viaţa ta şi la pasiunile tale. Ce iţi place


să faci? Cum ai putea face lumea din jur mai bună şi cum ai
putea oferi celor din jur ce ai tu mai bun?
• Să înveţi despre personalitate şi nevoile copilului. Învaţă ce ii
motivează, învaţă ce nevoi au şi vino în întîmpinarea lor. Oferă
tu primul, nu aştepta să primeşti.
• Să încurajezi copiii şi să crezi în ei cînd nimeni nu crede, nici
chiar ei înşişi.
• Să ştii să aduci emotii pozitive, optimism si distractie peste tot
unde te duci. Fă ca şi copiii să îşi aducă aminte de ziua în care
ai fost şi tu acolo şi fă-i să îşi dorească să fii şi data viitoare.
• Nu spune că nu poţi. Spune ca poţi şi apoi
încercă. Şi cînd nu reuşeşti nu e pentru ca
nu poţi, e pentru ca nu eşti antrenat,
pregătit, nu ţi-ai dezvoltat suficient
abilitatea de a face acel lucru. NU renunţa
din prima şi nici dupa a 10-a încercare.
Greşeşte fără frica, dar învaţă din greşeli şi
nu le repeta. Fă altele şi mergi înainte.
Spunea învăţatul Carol Lazăr. ,,Nu-i pe lume o carieră
care să ceară mai multă muncă, mai desăvârşită voinţă
şi mai straşnică perseverenţă, decît munca de părinte.,,

• Ca părinţi, e bine să avem în vedere


faptul că pentru a atinge perfecţiunea, nu
e nevoie să facem lucruri extraordinare, ci
să facem extraordinar de bine, orice lucru
mic pe care-l facem.
Vă Mulțumim!

S-ar putea să vă placă și