OSTEOMIELITA

ACUTĂ

Spitalul Clinic de Urgenţă “Bagdasar-Arseni”

Catedra de Ortopedie-Traumatologie
Şef catedră: S.L. Dr. Bica Florin
 Definiţie:

 Osteomielita – infecţia osului cu germeni ajunşi pe

cale hematogenă (cel mai frecvent stafilococ)

 Osteita – infecţia osului prin inoculare directă cu

stafilococ (în fracturi) sau iatrogenă sau cu
germeni specifici (osteita sifilitică, tbc, parazitară)
 Osteomielita acută a perioadei de creştere

 Epidemiologie
 Este mai frecventă la băieţi (55 %)

 Etiologie
 Stafilococ auriu (90 %)
 Stafilococ alb

 Stafilococ citreus

 Streptococ (rar)
 Osteomielita acută a perioadei de creştere

 Anatomie patologică
 Localizarea cea mai frecventă este
în oasele lungi, la nivelul
metafizelor :
 femurul şi tibia (75 %) (sunt
interesate mai ales extremităţile
fertile, apropiate de genunchi)
 humerus (7 %)
 oasele antebraţului (5 %)
 peroneul (1 %)
 Osteomielita acută a perioadei de creştere
 Simptomatologie
 Debutul poate fi dominat de semnele de infecţie
generală sau de semnele localizării osoase.
 durere la extremitatea unui os lung, apărută de obicei după
un traumatism şi care determină impotenţă funcţională şi
adoptarea unei atitudini antalgice
 Perioada de stare ajunge la maximum după 2 – 3 zile
de la debut.
 Durerea domină tabloul clinic, iar zona afectată începe să
fie infiltrată, edemaţiată, cu tegumente roşii, calde, cu
circulaţie venoasă aparentă. Nu există adenopatie. După
încă 2 – 3 zile, abcesul subperiostic poate fi simţit la
palpare ca o fluctuenţă sau renitenţă profundă.
 Osteomielita acută a perioadei de creştere

 Evoluţie
 Abcesul se poate deschide spontan ; durerea şi
temperatura scad, iar starea generală se ameliorează
 După o ameliorare de scurtă durată, temperatura
creşte din nou, indicând fie extinderea infecţiei la
diafiză, fie apariţia unui alt focar în alt os, fie o
complicaţie articulară sau viscerală
 După drenarea (spontană sau chirurgicală) a
puroiului, osteomielita se poate vindeca sau, mai
frecvent, devine cronică
 Osteomielita acută a perioadei de creştere
 Examen radiologic
 La debut nu există modificări radiologice.
 După 5 – 6 zile, formarea abcesului subperiostic şi apariţia
tumefacţiei pot fi observate ca un semn cutanat.
 14 – 16 zile: rarefiere în zona metafizo-diafizară, sub forma
unor mici pete neregulate (« aspect băltit »)
 18 – 20 zile osul subperiostic nou format poate să apară ca o
dedublare a corticalei
 Mai târziu încep să se evidenţieze sechestrele osoase, care apar
mai opace decât restul osului, înconjurate de un spaţiu clar
 În cursul evoluţiei ulterioare osul nou format capătă un aspect
mai regulat, mai dens, sub forma unor îngroşări diafizare
(hiperostoză).
Osteomielita acută a perioadei de creştere
 Osteomielita acută a perioadei de creştere

 Forme clinice

 Forma toxică
 Forma septico-pioemică
 Osteomielita sugarului
 Abcese şi flegmoane ale părţilor moi, de
origine osoasă
 Osteomielita acută a perioadei de creştere

 Complicaţii

 artrita
 fractura pe os patologic

 luxaţia patologică

 tulburări de osteogeneză
 Osteomielita acută a perioadei de creştere

 Diagnostic diferenţial :
 boli contagioase ale copilăriei
 traumatisme
 reumatism articular acut (febră scăzută, manifestări
pluriarticulare, migratorii, afectare cardiacă etc)
 artrita supurată de altă etiologie decât cele
secundare osteomielitei
 sarcom Ewing (localizare daifizară, pusee febrile,
reacţie cortico-periostală cu aspect fusiform)
 flegmonul simplu
 Osteomielita acută a perioadei de creştere

 Tratament
 tratament antibiotic : în funcţie de
rezultatul hemoculturii şi al
antibiogramei
 imobilizarea articulaţiei : cu aparate
gipsate, pentru preîntâmpinarea
poziţiilor vicioase
 local:
 puncţia abcesului subperiostic
 incizia abcesului subperiostic ± perforarea
corticalei în mai multe locuri, pentru
drenarea canalului medular
OSTEOMIELITA CRONICĂ
 OSTEOMIELITA CRONICĂ

 Clasificare

 primară : infecţie hematogenă cu germeni mai

puţin virulenţi
 secundară (osteomielită prelungită) (frecvent) :
urmează unei osteomielite acute
 Osteomielita cronică primară

 Diagnostic :
 clinic : predomină
durerea
 examen radiologic

 CT

 biopsie
 Osteomielita cronică primară

 Forme :

 hiperostozantă şi necrozantă
 sclerozantă

 abces central osos Brodie

 osteomielita albuminoasă Ollier

 Osteomielita cronică primară

 Forma hiperostozantă şi necrozantă

 localizată frecvent la femur şi tibie
 dureri surde, profunde
 osul devine dur, îngroşat, dar slab calitativ
 radiologic : hiperostoză ; din cauza condensării
osoase sechestrele mici nu se văd
 Osteomielita cronică primară

 Forma sclerozantă

 la nivelul diafizei oaselor lungi (femur, tibie)

 radiologic : îngroşarea corticalei în zona
metadiafizară, astfel încât nu se mai observă
structura trabeculară a osului
 Osteomielita cronică primară
 Abcesul central osos
Brodie
 cavitate relativ mică, rotundă sau
ovalară, cu conţinut purulent
 în metafiza sau diafiza oaselor
lungi
 în jurul cavităţii există o mică
reacţie hiperostozantă
 primitiv sau secundar unei infecţii
osteomielitice
 clinic : durere nevralgică, ce poate
avea aspect osteocop
 evoluţie de lungă durată
 tratament : chirurgical (excizie)
 diagnostic diferenţial : chist osos,
tumoră cu mieloplaxe, osteita
fibroasă TBC, sifilis, osteosarcom
 Osteomielita cronică primară

 Osteomielita albuminoasă Ollier

 rară
 cauză : stafilococ cu virulenţă scăzută
 colecţie de lichid vâscos, incolor
 radiologic : reacţie periostală
 diagnostic diferenţial : sarcom Ewing (biopsie)
 tratament: chirurgical + antibiotic
 Osteomielita cronică secundară

 Evoluţie :
 după trecerea perioadei acute de boală urmează o
perioadă de acalmie care durează cât timp drenajul
este suficient
 când fistula se închide sau nu mai drenează
suficient apar : durere, inflamaţie, subfebrilitate
 Osteomielita cronică secundară

 Diagnostic 

 anamneza
 examen radiologic

 examen bacteriologic

 biopsie
 Osteomielita cronică secundară
 Tratament :

 chirurgical : fistulectomie
+ sechestrectomie + excizie
până în ţesut sănătos,
urmate de plombaj cu
pedicul muscular

 adjuvant : plombaj, perle

cu antibiotic, autogrefon
spongios după sterilizarea
focarului infecţios
OSTEITELE POSTTRAUMATICE
 OSTEITELE POSTTRAUMATICE

 Etiologie

 fracturi deschise suprainfectate (osteită fracturară)

 complicaţii ale unor intervenţii chirurgicale pe os
(osteite iatrogene)
 Factori favorizanţi :
 fracturi deschise, cominutive, cu striviri de părţi moi şi
leziuni cutanate întinse
 OSTEITELE POSTTRAUMATICE

 Clinic 
 stare generală
alterată
 semne de supuraţie
profundă la nivelul
segmentului afectat