Lucian Blaga

S-a nascut in data de 9 mai 1895 la Lancram,

langa Alba Iulia,fiind al noualea copil al unei familii de preoti,
fiul lui Isidor Blaga si al Anei, de origine aromana.
Copilaria i-a stat, dupa cum marturiseste el insusi,
sub “ semnul unei fabuloase absente a cuvintului”,
viitorul poet – care se va autodefini mai tirziu intr-un
vers celebru “Lucian Blaga e mut ca o lebada” –
neputand sa vorbasca pana la virsta de patru ani.
 Lancram, vatra - nimeni nu-si
paraseste cu adevarat locul izvorului
vietii 9 mai 1895
Sat al meu, ce porţi în nume
sunetele lacrimei,
la chemări adânci de mume
în cea noapte te-am ales
ca prag de lume
şi potecă patimei.

Spre tine cine m-a-ndrumat

din străfund de veac,
în tine cine m-a chemat
fie binecuvântat,
sat de lacrimi fără leac.
Parintii:
Isidor Blaga
si Ana Moga
Pe Tata eu nu l-am pomenit
decat ca pe un pasionat
om al cartii.(…)De multe
ori nu cunostea cate si ce
fel de vietati avea pe linia
ieslelor.El inchina mai
multe ceasuri grijilor
pentru celelalte fumuri ale
satului decat grijilor pentru
vatra sa.
Foamea de basm, fireasca varstei, mi-o astampara…, numai
Mama cu cele cateva povesti ale ei. Nu stia Mama prea
multe, dar nimerea fara gres tonul lumii ireale, incat glasul
ei mi se parea ca vine dintr-o a patra dimensiune a
spatiului.
Drumul De la Lancram la Sebes
Primele clase le-a facut la Sebes , la scola
primara germana (1902-1906), dupa care
a urmat Liceul “Andrei Saguna” din
Brasov (1906-1914), unde era profesor
ruda sa ,Iosif Blaga, autorul primului tratat
romanesc de teoria dramei.
Ma vad in clasa. Simteam din aer ca va trebui sa-mi
chivernisesc altfel puterile dacat pana aci.(…) Se
invatau pe din afara baladele lui Schiller si aveam
prilejul sa le aud declamate cu patos tineresc acasa,
prin parc, pe coridoare si pretutindeni unde ne
invarteam.- obtine rezultate excelente la germana,
matematica, istorie si geografie
Brasov – Liceul Andrei Saguna
-este un elev eminent, dar parcursul scolar
este intrerupt cand, in 1908 moare tatal
sau; face o excursie in Italia (1911)
Studii:
• A urmat cursurile Facultatii de Teologie din Sibiu si
Oradea in perioada 1914 – 1916, pe care le-a finalizat
cu licenta in 1917.
• studiat filosofia si biologia la Universitatea din Viena intre
anii 1916 si 1921, obtinind titlul de doctor in filosofie.
Aici a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu.
• A revenit in tara in ajunul Marii Uniri.
• La Viena descopera expresionismul.
Pe parcursul anilor de
studiu citeste mai ales
filosofie, dar
recunoaste: Poezia nu a
contenit niciodata a-mi
face semne.
„Poezia lui Blaga apărea
însă ca un dar răsărit pe
neaşteptate. Nimic n-o
pregătise şi nimeni n-ar fi
putut-o presimţi” – Tudor
Vianu, Studii şi portrete
literare, 1938, p. 85.
Activitatea creatoare:
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe ţărm (1910), şi în
Românul, cu studiul Reflecţii asupra intuiţiei lui Bergson (1914)
1919- Poemele luminii
1921- Pasii profetului, drama Zamolxe
1923- drama Tulburarea apelor
1924- In marea trecere
1927- Mesterul Manole
1929- Lauda somnului
1933- La cumpana apelor, drama Avram Iancu
1934- La curtile dorului
1943- Nebanuitele trepte
Filosofie: Trilogia culturii, Trilogia cunoasterii,
Trilogia cosmogonica
Proza:Hronicul si cantecul varstelor, Luntrea lui
Charon
Aforisme: Pietre pentru templul meu, Ferestre
colorate, Discobolul, Elanul insulei
Diplomat

La Berna
In Portugalia
Familia:
- Se casatoreste cu Cornelia Brediceanu si
are o fiica, Dorli
Prietenii

Cu Mircea Eliade Cu Octavian Goga

Cariera literara
Activitatea publica si literara
Publica la Sibiu, in 1919, placheta de versuri Poemele luminii, precum
si culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu. Prima sa drama,
Zamolxe, ii apare in ziarul Vointa (1920), iar in volum in 1921, la Cluj, la
Editura Institutului de Arte Grafice “Ardealul”. Academia Romana ii
decerneaza Premiul Adamachi pentru debut (1921). Universitatea din Cluj ii
premiaza piesa Zamolxe (1922). I se tiparesc primele traduceri de poezie in
limba germana in revista cernauteana Die Brucke in 1922). In 1924-
1925 locuieste in Lugoj. A fost redactor la ziarele Vointa si Patria, membru
in comitetul de directie al revistei Cultura, colaborator pemanent la
publicatiile Gandirea, Adevarul literar si artistic si Cuvantul. Dupa
Dictatul de la Viena, se afla in refugiu la Sibiu, insotand Universitatea din
Cluj (1940-1946). Coferentiaza la Facultatea de Litere si Filosofie din Cluj
(1946-1948). Are un rol major in formarea tinerilor care fac parte din Cercul
literar de la Sibiu si o mare influnta asupra lui Ion Desideriu Sarbu.
Revenit in Romania reintregita, s-a daruit cauzei presei romanesti din
Transilvania, fiind redactor la revistele Cultura din Cluj si Banatul din Lugoj.
A fost ales membru al Academiei Romane in anul 1937. Discursul de
receptie si l-a intitulat Elogiu satului romanesc. In anul 1939 a devenit
profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutata temporar la
Sibiu in anii ce au urmat dictatului de la Viena (1940-1944). La Sibiu
redacteaza, incepind cu 1943, revista Saeculum, care va aparea un an.
Va functiona ca profesor universitar pana in 1948, cind este indepartat
cu brutalitate de la catedra. Motivul este de natura politica, se pare ca Blaga
a refuzat invitatia de a conduce Partidul National Popular, un satelit al
Partidului Comunist.
Hronicul și cântecul vârstelor

• A aparut la Bucuresti, Editura Tineretului, 1965,

sub ingrijirea lui George Ivascu. Intitulat initial
Amintiri, Hronicul si cantecul varstelor a fost
scris de Blaga.  In anii 1945-l946, la cincizeci
de ani, intr-o perioada de cumpana si
recapitulare a infaptuirilor propriei vieti. Cartea
reprezinta primul volum dintr-un proiect
autobiografic mai larg, ramas nefinalizat, ce
urmarea sa acopere intreg destinul scriitorului.
Cartea urmărește drumul lui Blaga de la venirea pe lume în 1895 și până la adevărata sa
lansare din anii 1920-1921. Acest drum de la Lancrăm la Viena și înapoi în Transilvania e
transpus într-o poveste alcătuită din bucuria copilăriei și descoperii, juxtapusă peste
perioada maturizării și conștiinței de sine, ambele planuri creând un tablou general al vieții
autorului.  Dintre cei nouă copii ai familiei Blaga, cărora le-a fost pusă la dispoziţie pe
lângă o educaţie morală şi intelectuală de nivel înalt şi o îndrumare sistematică spre
desăvârşirea ca oameni, Lucian, cel mai mic dintre ei, a fost şi cel mai receptiv la aceşti
stimuli.  Deşi, spune Blaga:  “Începuturile mele stau sub semnul unei fabuloase
absenţe a cuvântului […] în cei dintâi ani ai copilăriei mele cuvântul meu nu era – cuvânt”,
încă din copilărie el a manifestat un interes deosebit pentru a învăţa cât mai multe lucruri,
nu s-a abătut de la lecturi, dar în acelaşi timp a acumulat o solidă educaţie spirituală care
din ce vom observa, i-a folosit la maturitate.
7.  Începând şcoala primară cu predare în limba germană, la Sebeş-Alba, iar apoi
continuând la liceul Andrei Şaguna din Braşov, ca elev la cursurile de zi sau ca privatist,
Lucian Blaga a fost mereu un elev eminent, care făcea parte din elitele şcolare şi care a
obţinut mereu calificative bune la toate disciplinele.  “Spre deosebire de alţi elevi, de
odinioară şi de azi, Lucian Blaga a manifestat un interes deasupra mediei pentru învăţătură
în totalitate, fiind deopotrivă atras de materialul informativ sistematizat în manualele
şcolare şi de marile valori ale spiritului uman, descoperite în cărţile fundamentale ale
omenirii.  Din septembrie 1917, Blaga a devenit studentul Facultăţii de Filosofie a
Universităţii din Viena. Facultatea de filosofie a venit natural în opţiunile sale în urma
lecturilor şi gândirii adoptate până în acel moment.
Dacă e să vorbim însă de mâna destinului, atunci
cu siguranţă ea a jucat un rol hotărâtor în alegerea
Vienei, deoarece aici Lucian Blaga o reîntâlneşte
pe Cornelia Brediceanu, care îi va deveni soţie şi
care i-a inspirat primul volum de versuri. 
Aceasta este doar o parte a vieții sale cuprinsă în
roman, urmează bineînțeles referirile la teza de
doctorat susținută la Viena, la războiul care le
zdruncină familia, dar și foarte voalat, la povestea
de dragoste dintre el și Cornelia Brediceanu,
studenta la medicină, cu care are ocazia să se
reîntâlnească în bibliotecile din Viena.
Apoi finalul romanului ne servește oarecum lecția
debutului lui Blaga și a temerilor sale în ceea ce
privește primul volum de versuri și de aforisme care în
accepțiunea autorului nu se potriveau contextului
politic al vremii și nici idealurilor românilor, dar cu
ajutor nesperat și cu nemărginită apreciere tânărul
Blaga întră ușor în vizorul celor mai mari învățați, cum
ar fi Iorga sau Sextil Pușcariu, care nu erau doar niște
minți strălucite ci și oameni cu mare influență în viața
culturală a timpului respectiv.
 Luntrea lui Charon
Din 1948, fiind îndepărtat de la
catedră, a lucrat în cadrul filialei din
Cluj a Institutului de Istorie al
Academiei ca bibliotecar şef. Devine
cercetător la Institutul de istorie şi
filosofie (1949–1951). Apoi
bibliotecar-şef (1951–1954) şi
director-adjunct (1954–1959) la
filiala clujeană a Bibliotecii
Academiei. Nu îi mai sunt publicate
volumele şi preferă să se ocupe de
traduceri. În această perioadă a
finalizat traducerea piesei Faust de
Goethe, iar în 1958 apare primul
volum din Opere de G.E. Lessing în
traducerea lui Lucian Blaga. A tradus
poeţi germani clasici sau moderni.
Poeziile scrise acum vor fi publicate
postum. Tot în această perioadă scrie
romanul cu tentă autobiografică
Luntrea lui Charon, publicat de
asemenea postum.
Motto:
Doamne, ce strălucire aici şi ce pustietate în noi.
Intoarcerea
A trecut la cele
veşnice pe 6 mai
1961, in Cluj. Lucian
Blaga a fost
înmormântat in ziua
sa de nastere, 9 mai,
în cimitirul din
Lancrăm.
Propus pentru premiul Nobel
In anul 1956 Lucian Blaga a fost propus de Rosa del
Conte si de criticul Basil Munteanu, dar se pare ca ideea
a ponit chiar de la Mircea Eliade pentru a primi premiul
Nobel pentru literatura. Cei doi nu locuiau in Romania,
Rosa del Conte era autoarea unei carti despre Eminescu,
iar Basil Munteanu locuia la Paris, unde se exilase din
motive politice.
Autoritatile comuniste nu au sprijinit in niciun fel
aceste gesturi, pentru ca Blaga era considerat un filosof
idealist, iar poziile sale au fost interzise pina la editia din
1962.
De la el ne-au rămas:

- Traduceri: Faust, 1955; Natan înțeleptul, 1956;

- Din lirica universală, 1957;
- O antologie a poeziei populare, 1966;
- Teatru: Anton Pann, 1965;
- Studii filozofice, între care unul despre Gândirea românească în
Transilvania în secolul al XVIII-lea, 1966 și altul Despre conștiința
filozofică, 1974
Universul nostru, observă undeva admirabilul eseist
Albert Beguin (Creation et Destinee, II, 1974), unul
dintre întemeietorii școlii critice de la Geneva, nu se
compune numai din obiectele și peisajele ce ne
înconjoară, el se compune, într-un chip misterios și
emoționant și din patriile interioare, opera poeților.
Există în țară a lui Baudelaire, o țară a lui
Rimbaud, alta a lui Apollinaire sau Claudel
- ,,cu orizonturile și mările sale, cu fluviile,
arborii, animalele și fețele locuitorilor săi pe
care nu le confundăm cu alte fețe umane”.
O astfel de patrie închisă între copertele unei
cărți a creat și Blaga.
În patria lirică a lui Blaga toamnele sunt de cristal,
muntărițele cântă din tulnice tăiate din corn de
inorog, pelerinii umblă pe drumuri, ce se termină în
mit, privighetorile cântă noaptea și roua este
sudoarea lor, viețuitoarele pădurii, arse de un foc
sacru, nu-și găsește locul, ierburile cresc ca niște
ruguri albastre și peste ele se întinde umbra lui
Dumnezeu - ,,mai virtuoasă în lumină” decât în
întunericul misterului.
…Mi-ai dibuit aplecarea fireasca si gustul ce l-am
pentru tot ce devine in patrie,
pentru tot ce sporeste si creste-n izvornita.
Mi-ai ghicit incantarea ce ma cuprinde in fata
puterilor, in ipostaza de boabe,
in fata maruntilor zei, care asteapta sa fie zvarliti
prin brazdele taiate in zile de martie.
……………………………………………………..
Lauda semintelor, celor de fata si-n veci tuturor!
Un gand de puternica vara, un cer de inalta lumina,
s-ascunde in fiestecare din ele, cand dorm.
Palpita in visul semintelor
un fosnet de camp si amiezi de gradina,
un veac paduret,
popoare de frunze
si-un murmur de neam cantaret.
(Mirabila sămânță)
În ciclul Cântecul focului, Blaga este și un poet solar al iubirii.
https://youtu.be/HkMItduTWEQ
Într-un număr de poeme din cicluri postume, temele centrale sunt tâlcul și
trecerea.
Cu alesături de aur
Timpul curge prin albastru.
Jinduiesc la câte-un astru
Răsărit ca o ispită
Peste-amurgul meu de-o clipă,
Peste basmul în risipă.

Curge timpul prin înalturi

Astru poartă lângă astru,
Răzbunându-mă-n albastru.
Visul, aur prins în palme
Ca nisipurile-n ape,
Ca nisipurile-n ape
Trebuie să-l las să-mi scape.
(Cântec sub stele)
Ca temă complementară a morții (trecerii) este somnul.
Noapte întreagă. Dăntuiesc stele în iarbă.
Se retrag în pădure şi-n peşteri potecile,
gornicul nu mai vorbeşte.
Buhe şure s-aşază ca urne pe brazi.
În întunericul fără de martori
se liniştesc păsări, sânge, ţară
şi aventuri în cari veşnic recazi.
Dăinuie un suflet în adieri,
fără azi,
fără ieri.
Cu zvonuri surde prin arbori
se ridică veacuri fierbinţi.
În somn sângele meu ca un val
se trage din mine
înapoi în părinţi.
(Somn)
În La beaute, Baudelaire
manifesta eroare de mișcare (,,je
hais le mouvement qui deplace
ies lignes”), Blaga percepe,
dimpotrivă, cu întristare
diminuarea forțelor vitale în
univers, mineralizare materiei,
amorțirea liniilor,m înghețarea
orizonturilor.
Portarul înaripat mai ţine întins
un cotor de spadă fără de flăcări.
Nu se luptă cu nimeni,
dar se simte învins.
Pretudindeni pe pajişti şi pe ogor
serafimi cu păr nins
însetează după adevăr,
dar apele din fântâni
refuză găleţile lor.
Arând fără îndemn
cu pluguri de lemn,
arhanghelii se plâng
de greutatea aripelor.
Trece printre sori vecini
porumbelul sfântului duh,
cu pliscul stinge cele din urmă lumini.
Noaptea îngeri goi
zgribulind se culcă în fân:
vai mie, vai ţie,
păianjeni mulţi au umplut apa vie,
odată vor putrezi şi îngerii sub glie,
ţărâna va seca poveştile
din trupul trist.
(Paradis în destrămare)