Termodinamica biologică

• obiect de studiu:
transformările de energie din sistemul biologic

• Toate procesele fizice, chimice şi biologice se

desfăşoară potrivit consumului de energie al
sistemului în care acestea se produc precum şi
schimbului de energie dintre sistem şi mediul
înconjurător.
Fenomen termic este orice fenomen fizic
legat de mişcarea complet dezordonată care
se manifestă la nivel molecular.
 Noţiuni termodinamice

• Sistem termodinamic

• Stare a unui sistem termodinamic

• Proces termodinamic
 Sistemul termodinamic
- un ansamblu de componente aflate în interacţiune.
Clasificarea sistemelor termodinamice:
1. Din punct de vedere al relaţiilor cu mediul exterior :

• sisteme deschise - pot schimba atât energie cât şi

substanţă cu mediul exterior
• închise - pot schimba energie, dar nu şi substanţă cu
mediul exterior
• izolate - nu schimbă nici energie, nici substanţă cu
mediul exterior - este o abstractizare
 2. Din punct de vedere al compoziţiei interne:

• sisteme omogene -formate din aceeaşi

constituenţi
• sisteme heterogene -formate din constituenţi
diferiţi
- prezintă suprafeţe de separaţie, locuri
în care proprietăţile sistemului prezintă salturi,
regiunile delimitate de aceste suprafeţe
numindu-se faze
 3. În funcţie de variaţia spaţială a proprietăţilor :

• sisteme izotrope - prezintă aceleaşi proprietăţi fizice

şi chimice în toate direcţiile

• sisteme anizotrope – prezintă proprietăţi fizice şi

chimice diferite pe fiecare direcţie

Sistemul biologic este un sistem heterogen,

deschis, informaţional, programat, autoreglabil,
evolutiv, capabil de optimizare continuă.
 Starea unui sistem termodinamic

• caracterizează sistemul la un moment dat

• se caracterizează prin temperatură, presiune

şi volum.
Parametri de stare sunt mărimile fizice, chimice,
biologice care caracterizează starea unui sistem
termodinamic şi care pot fi măsurate direct.
(variabile termodinamice independente)
ex. temperatura, masa, lungimea, presiunea, volumul

• Funcţiile de stare sunt mărimile care nu pot fi

măsurate direct, ele exprimându-se în funcţie de
parametri de stare. (variabile termodinamice dependente)
ex.: căldura, entropia, energia
• Ecuaţiile de stare sunt relaţiile matematice ce se
stabilesc între parametri de stare.
 Proces termodinamic

Trecerea unui sistem termodinamic dintr-o

stare în alta se numeşte proces sau
transformare.
 Clasificarea proceselor termodinamice

1. după mărimea variaţiei parametrilor de stare:

• procese diferenţiale (diferenţa între valorile

parametrilor în starea iniţială şi finală este foarte mică)
• procese în care parametri de stare suferă variaţii finite

2. după viteza proceselor:

• procese cvasistatice (decurg cu viteze foarte mici)

• procese nestatice (decurg cu viteză finită)
 3. după drumul parcurs :

• procese reversibile -transformările pot avea loc în

ambele sensuri
• procese ireversibile -sistemul poate fi adus la starea
iniţială numai pe cale diferită de cea urmată în
procesul direct
• procese ciclice - după un anumit număr de
transformări, sistemul revine la starea iniţială

Procesele reale sunt ireversibile.

 Principiile termodinamicii

Principiul I al termodinamicii
Energia internă (U) a unui sistem este o funcţie de stare care
reprezintă suma energiilor cinetice (de rotaţie, translaţie şi vibraţie)
şi a energiilor potenţiale (de respingere şi atracţie de orice natură) a
tuturor particulelor elementare din care se compune sistemul.
Energia totală a sistemului:
Et= U+Ec+Ep
Unitatea de măsură pentru energie în (S.I.) este joule (J)
unităţi tolerate:
- în energetică - kilowatt-oră (1kWh =3,6∙10 6 J)
- în fizica particulelor - electron-volt (1eV=1,6∙10 -19 J)
Primul principiu al termodinamicii reprezintă
exprimarea matematică a legii conservării energiei.

A fost enunţat de J. Iulius Robert Mayer (1842),

completat de James Prescot Joule şi Herman Von
Helmholtz (1847)

În termodinamică există o convenţie de semne:

• energiile absorbite de sistem se notează cu
semnul (+)
• energiile cedate mediului, se notează cu semnul
(-)
 Enunţuri ale principiului I al termodinamicii:

În orice transformare variaţia energiei interne (U) a

sistemului depinde doar de stările iniţială şi finală ale
sistemului fiind independentă de stările intermediare
prin care trece sistemul termodinamic (Energia internă
este o funcţie de stare).
sau:

Căldura primită de un sistem termodinamic este egală

cu suma dintre variaţia energiei interne a sistemului şi
lucrul mecanic efectuat de către sistem.

Q = U +L
Q, ΔU şi L sunt forme de energie şi se măsoară în J.

Energia internă a unui sistem izolat se conservă:

Q=0; L=0 => U1=U2

Conţinutul energetic al unui sistem nu se poate

modifica decât calitativ, prin transformarea unei
forme de energie în alta.

Energia internă a organismelor vii variază în funcţie

de diferite condiţii (vârstă, stare fiziologică, etc.).
Entalpia (H) este o funcţie de stare egală cu cantitatea de căldură
primită de sistem în transformările izobare, când sistemul schimbă
cu exteriorul numai lucru mecanic, împotriva presiunii exterioare.

La presiune constantă (p= const.,  p = 0), sistemul efectuează

lucru mecanic:
L= p · V =  (pV)

Primul principiu se va scrie:

Qp =  U + p·  V

Qp = (U + pV) = H

H = U + pV
Qp - căldura de reacţie la presiune constantă
• procesele din sistemele biologice, se desfăşoară la
variaţii foarte mici de volum:
H = U
La volum constant ( V = 0), sistemul nu schimbă lucru
mecanic cu mediul (L=0)

Din primul principiu rezultă:

Qv=  U
Qv – căldura de reacţie la volum constant

• Căldura internă şi entalpia sunt funcţii de stare deci şi

căldura de reacţie (Qv sau Qp) este o funcţie de stare
(nu depinde de drumul parcurs ci numai de starea
iniţială şi finală a sistemului).(legea lui Hess)
 Bilanţul energetic al unui organism :

Variaţia rezervelor organismului =

Energia chimică din alimente - Căldura degajată
-Lucrul mecanic efectuat

• Bilanţul permite evaluarea intensităţii de bază a

metabolismului energetic.

• Metabolismul bazal este influenţat şi de tipul de hrană, de

zona climatică
ex. metab. bazal este mai scăzut la homeotermele din
zonele temperate sau arctice, decât la speciile
corespunzatoare din zonele calde.
 Principiul al II-lea al termodinamicii

A fost formulat în 1865, de fizicianul german

Rudolf Clausius (1822-1888) bazându-se printre altele,
pe cercetările fizicianului francez Sadi Carnot (1796 –
1832) asupra condiţiilor de funcţionare a maşinilor
termice:

Nu este posibilă o transformare care să aibă ca

rezultat trecerea de la sine a căldurii de la un corp cu
temperatura dată la un corp cu temperatura mai
ridicată.
Procesele ireversibile au un sens bine determinat.

Gradul de ireversibilitate se ilustrează prin funcţia de

stare S numită entropie introdusă de Clausius.

Entropia este funcţia de stare care determină posibilitatea,

sensul şi limita desfăşurării spontane a proceselor ce au loc
într-un sistem izolat în care rezerva de energie internă şi
volumul sunt constante
Q
S
T
ΔQ - căldura schimbată de sistem cu mediul exteriorul
Q
- căldură redusă
T
 Enunţul principiului al II-lea al termodinamicii:

Variaţia entropiei unui sistem izolat este întotdeauna

mai mare sau egală cu zero în transformările
ireversibile fiind zero doar dacă evoluează reversibil.
ΔS≥0
Alte enunţuri ale principiului II al termodinamicii:

• căldura nu poate fi transformată integral în lucru

mecanic (Thomson)

• randamentul maşinilor termice este întotdeauna

subunitar (Carnot)
Conform principiului al II-lea al termodinamicii:

• o parte din energia internă a unui sistem e liberă să fie

convertită în forme utile de travaliu
• o altă parte este legată în sistem ca energie de agitaţie
termică a moleculelor

Energia legată indică gradul de dezordine al componenţilor

moleculari ai sistemului.

Energia legată este dată de produsul dintre temperatura

T şi entropia S.
 Semnificaţia fizică a entropiei este dată de
formula lui Ludwig Boltzmann:

Entropia unui sistem format din N particule identice

(atomi, molecule) distribuite pe M nivele de energie,
distincte, câte Ni pe fiecare nivel, va fi dată de formula
lui Boltzmann:
M
Ni  Ni 
S   k  ln  
i 1 N N
k - constanta lui Boltzmann (k=1,38·10-23 J/K)
Ni / N - probabilitatea (pi) de ocupare a stării i
Se poate scrie:
M
S   k  pi ln pi
i 1

Suma probabilităţilor este egală cu 1

Entropia măsoară gradul de dezordine dintr-un sistem.
• Un sistem perfect ordonat are toate particulele pe acelaşi
nivel energetic (i = 1)

entropia S = 0 .

• Într-un sistem perfect dezordonat, fiecare particulă

ocupă o stare distinctă de energie:N1=N2=…=Nn = 1

entropia este maximă: S = k 1n N

Din definiţia statistică a entropiei rezultă:
postulatul lui Nernst (cunoscut şi sub numele de al
treilea principiu al termodinamicii):

Entropia corpurilor solide şi lichide, omogene din

punct de vedere chimic, este egală cu zero la zero
absolut.
 Aplicarea principiului al II-lea al termodinamicii
la sistemele biologice
Aparent sistemele biologice nu respectă principiul al II-lea.

Organismele vii, în creştere şi dezvoltare, sintetizează

macromolecule cu structură complexă, ordonată, ceea ce
înseamnă o scădere a entropiei.
Contradicţia este aparentă .
Entropia creşte întotdeauna în cazul sistemelor izolate.

Organismele sunt sisteme deschise.

Entropia unui organism poate să scadă în timp, dar
concomitent are loc o creştere a entropiei mediului exterior
astfel încât în ansamblu se realizează o creştere a entropiei.