Tema:

„Teritorii și zone”

Moderatori:
1. Aivazov Tatiana
2. Tomac Raisa
3. Vasilica Tatiana
4. Popovschi Doina
ÎNTREBĂRI DISCUTATE

1.Importanța respectării teritoriului.

2.Zone.Zona intimă
-Siguranța și zona intimă
-Statutul personal și zona intimă
3.Zona personală(privată)
4.Zona socială
5.Zona publică
După studierea subiectului dat vom
fi capabili :
 să argumentăm importanța respectării teritoriului în
comunicare;
 să identificăm cele patru zone și caracteristicile lor;
 să descriem reacțiile persoanei la încălcarea distanței-limită;
 să prezentăm exemple ce țin de siguranța în zona intimă și
statutul personal și zona intimă;

Concepte-cheie:
Proxemică,Zona intimă,Zona personală(privată),Zona
socială,Zona publică.
 Motto:

”O bună comunicare nu
depinde decît de bine
spune lucrurile, ci decît
de bine suntem
înțeleși.”
Andrew Grove
 IMPORTANȚA RESPECTĂRII
TERITORIULUI

Aplicații practice:
1. Deduceți definiția comunicării
spațiale cu ajutorul salatei de
cuvinte.
2. Elaborați acrostihul cuvântul
”proxemica”
3. Definiți noțiunea de teritoriu.
Comunicarea spaţială, numită şi proxemică, este
definită ca „ studiul modului în care omul
concepe şi utilizează spaţiul (Hall)

 „ştiinţa spaţiului între fiinţe animate şi a

organizării spaţiului în care trăiesc acestea”
(Rey-Debouvé).
 .

Proxemica se ocupă cu studiul

relaţiilor spaţiale, de apropiere, de
depărtare, pe care le întreţin
subiecţii între ei şi de semnificaţiile
non-verbalizante pe care le au
aceste relaţii.
Teritoriul va fi definit ca locul pe care o persoană şi-l
însuşeşte punând pe el obiecte personale. .

Considerăm teritoriul şi suprafaţa sau locul pe care o

persoană îl consideră ca fiind al său ca fiind o prelungire a
trupului său.
 Componente:

 durata de timp în care oamenii menţin contactul vizual

atunci când comunică,
 cantitatea de căldură corporală percepută de alţii,
 posibilitatea ca o persoană să atingă altă persoană în timp
ce comunică,
 sinceritatea fizică a celor care comunică şi
 distanţa de la care o persoană poate simţi mirosul
corporal al celeilalte persoane.
FELURUI DE ÎNCĂLCARE TERITORIALĂ
Aplicații practice:
Descrieți în ce constă principalele feluri
de încălcare teritorială.
Violarea
teritoriului
Invadarea
teritorială
Contaminarea
teritorială
FELURUI DE ÎNCĂLCARE
TERITORIALĂ
- Violarea teritoriului constituie folosirea nejustificată a
teritoriului altei persoane (intrarea într-un birou sau într-o
casă particulară fără a cere permisiunea, pătrunderea în
camera de odihnă a unei persoane de sex opus);
- Invadarea teritorială înseamnă pătrundere pe un teritoriu
străin şi, prin aceasta, schimbarea statutului acelui
teritoriu. De exemplu, dacă părinţii intră în locul preferat
al adolescenţilor, ei schimbă destinaţia acelui teritoriu;
- Contaminarea teritorială are loc atunci când cineva face
rău unui teritoriu străin; de exemplu, o persoană care
fumează o ţigară poate contamina locul, dar chiar şi
obscenităţile unei persoane pot contamina un teritoriu.
Oamenii reacţionează diferit la invadarea
teritoriului personal.
Codul distanţelor
M.A. Descamps distinge opt distanţe
care definesc tipul de relaţii permise:
intimă mică, intimă mare, personală mică,
personală mare, socială mică, socială
mare, publică mică şi publică mare.
 Codul distanţelor
 - distanţa intimă mică (0-15 cm), care este distanţa dintre mamă şi copil în timpul alăptatului, dintre
femeie şi bărbat în timpul ceremonialului de curtare, dintre femeie şi bărbat în timpul actului sexual,
distanţa în mijloacele de transport aglomerate; se caracterizează prin contact real, resimţirea mirosului
celuilalt, bună viziune asupra detaliilor şi voce şoptită;
 - distanţa intimă mare (15-45 cm), care este distanţa dintre copil şi părinte, dintre membrii unei familii,
dintre doi sau mai mulţi foarte buni prieteni: se caracterizează prin căldură şi miros adesea resimţite,
voce catifelată, viziunea detaliilor;
 - distanţa personală mică (45-75 cm), care este distanţa confidenţelor, a dialogului psihiatru-pacient: se
caracterizează prin căldură şi miros rar resimţite, voce joasă, viziune a detaliilor;
 - distanţa personală mare (0,75 m-1,25 m), care este distanţa secretelor, a confesiunilor: se
caracterizează prin voce ridicată fără a se striga, bună viziune a detaliilor;
 - distanţa socială mică (1,25-2,10 m), care este distanţa faţă de un străin, distanţa în afaceri: se
caracterizează prin voce blândă, prin bună viziune a corpului şi feţei;
 - distanţa socială mare (2,10-3,60 m), care este distanţa când probăm haine, distanţa grupurilor mici: se
caracterizează prin voce ridicată şi privire constantă;
 - distanţa publică mică (3,60-7,50 m), care este distanţa reuniunilor, a
 conferinţelor, distanţa când învăţăm: se caracterizează prin voce foarte puternică, debit lent, viziune
centrală a persoanei;
 - distanţa publică mare (mai mare de 7,50 m), care este distanţa discuţiilor pasionante din politică: se
caracterizează printr-o voce puternică şi un debit lent.
Spaţiul de comunicare este influenţat de:

- statutul social;
- cultură;
- context (stradă, acasă, etc.);
- subiectul conversaţiei (secrete, etc);
- sex şi vârstă;
- evaluarea pozitivă sau negativă.
ZONA INTIMĂ

Zona intimă este zona cea

mai apropiată de corp, căruia
îi este un fel de prelungire
(este ceea ce unii numesc
„aură"). Este o zonă de
energie care nu-ţi aparţine
decât ţie, un loc ultrapersonal,
un spaţiu pe care îl transporţi
cu tine, orice ai face, oriunde
te-ai duce şi în care nimic nu
trebuie să pătrundă fără
autorizare.
 ZONA INTIMĂ

Este cea mai apropiată Este o zonă mai depărtată care

zonă care aceptă și exclude contactul fizic.
contactul fizic.
Condiţia conform căreia lăsăm de bună voie pe cineva să pătrundă
în zona noastră intimă este încrederea.
Siguranţa şi zona intimă
.
Exemplificați situații cînd siguranța unui
om este încălcată
Statutul personal şi zona intimă
Cu cât statutul unei persoane este mai înalt, cu atât
mai întinsă devine zona sa intimă, pe care ceilalţi i-
o recunosc.
Cu privire la tema statutului unei persoane şi a
zonei sale intime, ne putem gândi şi la dotările
de birou sau la mesele de scris: Cu cât masa
este mai mare, cu atât este mai înalt, de
obicei, statutul posesorului ei; dar, totodată, cu
cât este mai mare masa, cu atât mai mare este
şi distanţa care îi desparte pe interlocutori de
posesorul ei.
Încălcarea distanţei-limită.
mişcări neliniştite stânga-dreapta, care semnalizează dorinţa de îndepărtare;

punerea unui picior peste celălalt, într-o direcţie opusă celui ce a violat intimitatea;

privirea într-o altă direcţie şi pregătirea de fugă;

"baterea tobei" cu degetele, ceea ce semnifică neliniştea;

sprijinirea mâinii pe obiectele din jur, în vederea ridicării şi plecării;

închiderea ochilor;

bărbia în piept;

ridicarea umerilor pentru protejarea gâtului;

apucarea de obiecte, în special de creioane care, de regulă, sunt orientate cu vârful spre

intrus;

 ridicarea în picioare.
 ZONA PERSONALĂ

În zona noastră personală lăsăm să pătrundă toate acele persoane

cu care nu suntem atât de intime, încât să le permitem să intre în
zona noastră intimă, dar care nici nu ne sunt atât de străine, încât
să rămână în afara zonei noastre imediat apropiate.
Comportamentul de stăpânire şi apărarea teritoriului

Zona personală, în combinaţie cu comportamentul de

stăpânire şi apărare a teritoriului, poate fi bine
observată şi în biblioteci. Fiecare îşi caută un loc care
să fie cel puţin la o distanţă faţă de celălalt, care să
corespundă zonei personale. Dacă se aşează cineva ma
aproape decât permite legea nescrisă, acela va putea fi
martor al comportamentului de stăpânire şi apărare a
teritoriului. Aceste semnale de apărare vor fi cu atât
mai puternice, cu cât sala de lectură va fi mai goală,
altfel spus, cu cât va fi disponibil mai mult spaţiu!
 ZONA SOCIALĂ
Zona noastră socială este rezervată contactelor sociale de natură superficială, de
exemplu cunoscuţilor, majorităţii colegilor şi majorităţii şefilor!
În viaţa socială, este distanţa (im)pusă de ghişeu, masă, tejghea sau tarabă,

între cetăţeanşi funcţionar, client şi vânzător sau reclamant şi ofiţer de

poliție. În zona socială, comunicarea rămâne impersonală, în sensul că

interlocutorul rămâne un străin, fără identitate personalizată, simplu

exponent al unei categorii sociale. Numele, identitatea, nevoile,aspiraţiile şi

istoria sa personală rămân necunoscute. Vom considera firesc să ne plasăm

în această zonă când ne adresăm unei categorii sociale reprezentate fie de

funcţionarul public sau de portarul de la ghişeu, fie de vânzătorul sau

clientul de la birou, fie de poliţistul sau trecătorul de pe stradă, fie de

medicul sau profesorul din spital sau din şcoală. Va fi vorba de o relaţie

socială, nu de una interpersonală. Adresarea nu va numi persoana, ci

profesia: Domnule doctor/profesor/poliţist/vânzător etc

Manipularea abilă a jocului distanţei sociale poate insinua atitudini
de dominare, interes, superioritate, siguranţă sau ameninţare, fără a
rosti cuvinte în acest scop.Pentru a se relaxa, chiar şi intimii au
nevoie de refacerea distanţei sociale. De regulă, prin zona socială
îndepărtată (2,20-3,60 m) se subliniază poziţia socială şi
distanţaierarhică. De ex., zona socială respectată sau impusă (de
garda de corp) în jurul unui magnat,ministru sau al unei mari
vedete va fi mai mare decât cea a unui director oarecare.
 ZONA PUBLICĂ

Zona publică este în general zona privilegiată a oratorilor care se adresează unei
mulţimi sau unui auditoriu numeros. De obicei, vorbitorii care se adresează unor
grupuri mici vor prefera zona socială, întrucât aceasta are meritul, dacă nu de a crea
legături strânse, cel puţin de a favoriza un efect de sinergie între orator şi auditori.
Distanţa publică face ca nota de intimitate şi de personalizare a

comunicării sădispară complet. Contactul vizual, distribuit asupra

auditoriului colectiv, scade în intensitate şi,practic, nu mai este adresat

fiecărui ascultător în parte. Comunicarea olfactivă dispare cu totul.Vocea

are nevoie de mult volum şi este sprijinită de microfoane şi

amplificatoare. Adesea,distanţa publică este păzită cu străşnicie de

serviciile secrete şi garda de corp a unor preşedinţisau miniştri. Distanţa

publică oferă protecţie, distincţie şi dominanţă psihologică personajelor

aflate la tribună, în prezidiu, în juriu, în amvonul bisericii sau la catedră.

VĂ MULȚUMIM