Suflete ce stai pribeag în lume, printre norii ca de fum,

Ce se urcă tot mai sus pe culme, abătându-te din drum.

Nu uita căci toate lucrurile-n viață

Pân la urmă, nu au nici un rost
Ce-ai zidit când Isus stă în față
Veșnicia îți este de folos.
 Nu uita căci Isus pentru tine, ca să moară a fost
condamnat,
El știa tot ce ți se cuvine, pentru tine totuși a răbdat.

Nu uita căci toate lucrurile-n viață

Pân la urmă, nu au nici un rost
Ce-ai zidit când Isus stă în față
Veșnicia îți este de folos.
 Chiar pământu-ntins cu tot ce-i verde, totul tu ai
stăpânit,
Dacă sufletul tu ți l-ai pierde, la nimic nu ți-ar folosi.

Nu uita căci toate lucrurile-n viață

Pân la urmă, nu au nici un rost
Ce-ai zidit când Isus stă în față
Veșnicia îți este de folos.