Informație cu privire

la desfășurarea procesului educațional la distanță.

COMPETENŢA DIGITALĂ, O ABILITATE ESENŢIALĂ

PENTRU PROFESORI ŞI ELEVI ÎN SEC. XXI

Elaborat: MUNTEANU L.,BEȘLEAGA N,

directori adjuncți instruire.
IP GIMNAZIUL ”MARIA BIEȘU”,
anul de studii 2020-2021
 Este evident faptul că transformarea
tehnologică aduce cu sine schimbări, într-
un ritm foarte alert, în toate domeniile
vieții. Iar școala este locul unde necesitatea
acestor schimbări se simte tot mai
stringent, în contextul în care, în procesul
educațional deja sunt încadrate mai multe
generații de nativi digitali.

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării a

lansat „Programul național de alfabetizare
digitală a cadrelor didactice”. Programul este
destinat
destinat profesorilor
profesorilor din
din învățământul
învățământul general
general și
și
învățământul profesional tehnic și prevede
instruire comprehensivă în utilizarea celor mai
importante
importante aplicații
aplicații și
și instrumente
instrumente digitale,
digitale, utile
utile
procesului didactic.
 Acest lucru implică:
 echipamente digitale.
Încurajarea  o planificare și o dezvoltare eficientă a capacităților
dezvoltării unui sistem digitale, inclusiv capacități organizaționale
de educație digitală de actualizate.
înaltă performanță  profesori și formatori motivați și competenți în
domeniul digital.
 un conținut educațional de înaltă calitate,
instrumente accesibile și platforme securizate care
respectă standardele de confidențialitate și de etică.
 
 Dezvoltarea aptitudinilor și competențelor digitale relevante
pentru transformarea digitală

Pentru aceasta, este nevoie de:

 aptitudini și competențe digitale de bază de la o vârstă fragedă
 abilități digitale, inclusiv combaterea dezinformării
 formare în informatică
 o bună cunoaștere și înțelegere a tehnologiilor care necesită o utilizare intensivă a
datelor, cum ar fi inteligența artificială
 competențe digitale avansate care pot favoriza creșterea numărului de specialiști în
domeniul digital și care garantează o reprezentare echilibrată a fetelor și femeilor tinere
în studiile și profesiile din sectorul digital.
 Alfabetizarea și dezvoltarea competențelor
digitale ale profesorilor reprezintă o prioritate
pentru sistemul educațional, miza căreia este
transformarea și adaptarea acestuia la noile
realități. Iar tehnologiile, aplicate inteligent, de
profesori buni, cărora le pasă, pot aduce
schimbări și impact profund asupra rezultatelor
învățării și asupra atitudinii elevilor față de
școală.
Conform cerințelor MEEC și cadrele didactice
din instituția noastră au participat la formarea
în domeniul alfabetizării digitale.În perioada 6-
11 iulie 2020 au fost organizate webinare și
sesiuni Facebok Live în cadrul Programului
Educație Online ”învăț de acasă”.La aceste
webinare au participat 5 cadre didactice: Țih
A.,Munteanu L.,Munteanu O., Dragomir
A.,Mararița O., ceea ce constituie-19,23%. Este
un procent mic de participare.
 În perioada 10-11,13-14,19-22 august curent s-a
desfășurt formarea continuă în dimeniul alfabetizării
digitale a primelor grupuri de angajați ale instituției,
formatori d-nele Vasilachi Galina şi Larisa Lungu. La
aceste formări  au
  participat 12 cadre didactice din
instituşie, ce constituie-46,15% dornici de a dezvolta
competențele digitale, atât de necesare pentru
asigurarea unei educații de calitate în această perioadă
de tranziție. În perioada septembrie-noiembrie,în
incinta gimnaziului , s-au desfăşurat două seminare
practice, desfăşurate de d-na Rusu A.,cu suportul d-
nului Moiseev-Podgornîi M. Seminarele au vizat
formarea grupelor de elevi la clasă, utilizarea
platformelor MEET, Documente, Classroom,
instrumente de evaluare.La seminarele practice au
participat 22 cadre didactice, ce constituie-84.61%.
Formările s-au realizat cu respectarea tuturor normelor
de prevenire a infecției COVID-19.
 În perioada martie-mai, prima etapă a
învăţământului la distanţă, cadrele
didactice din instituţie au lucrat pe
SKIPE,ODNOKLASNIKI, MESENGER.
Procentul participării la ore ale elevilor
a constituit-71,7 %la treapta
primară,62,5%. la treapta gimnazială .
Neprezența la ore era motivată prin lipsa
calculatoarelor, a internetului. În urma
analizei procentului scăzut au fost duse
discuții cu părinții, tutorele unor elevi
pentru ameliorarea situații: școlarizarea
părinților pentru a fi suport copiilor în
învățământul la distanță, pentru a avea un
comportament corect online.Au fost
 În urma studierii programei G SUITE, din luna august,
a platformelor din pachetul dat,cadrele didactice au
aplicat platformele MEET, Mesenger, Odnoklasnichi,
încercări la tabla Jamboard la treapta gimnazială în cadrul
orelor în clasa a VI-a A,când s-a studiat la distanță,și în
perioada 21-24 decembrie .Prezența la ore a crescut la
78,26 %,și grație donației din partea Turciei, unde 15
familii au beneficiat de tablete(63 elevi).Cât elevii, atât și
părinții au devenit mai responsabili. În cazul elevilor care
nu au acces la internet profesorii atât la ciclul primar cât și
la gimnaziu au pregătit fișe din timp, după care elevii au
lucrat independent. Numărul elevilor ce nu au acces la
internet la treapta gimnazială constituie- _26 de elevi, ce
constituie 18,05% si treapta primara 24 elevi
-20,51%Sunt elevi care au acces numai la telefoanele
părinților sau nu tot timpul au posibilitate să-și completeze
contul.Situația cere suport financiar din partea
Statului,ONG-urilor, acțiilor de caritate din partea
oamenilor de afaceri și evident a părinților.
 SONDAJ
 

 Aproximativ 60 % din respondenți nu folosiseră instrumente

de învățare la distanță și online înainte de criză.
 95 % consideră că această criză de COVID-19 reprezintă un
punct de la care nu se mai poate reveni la situația anterioară
în ceea ce privește modalitățile de utilizare a tehnologiei în
domeniul educației și formării.
 Respondenții declară că resursele pedagogice și conținutul
online trebuie să fie mai relevant, mai interactiv și mai ușor de
utilizat.
 Peste 60 % din respondenți sunt de părere că și-au
îmbunătățit competențele digitale în timpul crizei și peste 50
% din aceștia doresc să să le aprofundeze.
 
 Profesori diferiţi, perspective diferite.
 
Planificarea presupune o înţelegere a resurselor umane disponibile, înainte de a
implementa un proiect. După părerea noastră, profesorii pot fi împărţiţi în trei stadii de
dezvoltare digitală, în funcţie de modul în care reacţionează la provocările noi:
A – S-ar putea să-mi fie de folos. O să-l încerc!
B – Merită să arunc o privire, dar nu este important acum!
C – Nu am timp să arunc o privire şi, oricum, peste un an va fi depăşit!
 Iată de ce o implementare pe scară largă trebuie
distribuită de-a lungul unei perioade de experimentare,
astfel încât profesorul de tip A să poată valida procesul. În
acest fel, cu grupuri mai mici şi mai motivate, este posibil să
înaintăm şi să experimentăm fără teamă de eşec, adunând
date valoarea pentru diseminarea proiectului. Este
important să reflectăm la aspectele educaţionale la care
elevii consideră că s-au înregistrat îmbunătăţiri.
Următorul pas, diseminarea, îi vizează pe profesorii din
categoria B, şi beneficiază de sprijinul experimentatorilor
anteriori. Acest grup de „pionieri” îi poate motiva pe ceilalţi
mult mai uşor, oferind exemple şi ajutând noul grup.
Participarea profesorilor din categoria C, mai ezitanţi, la
proiect este opţională, dat fiind că elevii care sunt implicaţi
deja în proiect contribuie la desfăşurarea acestuia, alături
de ceilalţi profesori.
 Modalităţi concrete
 
Iată cum credem că s-ar putea încorpora instrumentele digitale în şcoli într-o manieră semnificativă:
 Alegerea metodologiei - În primul rând, este esenţial ca profesorii să perceapă această necesitate: trebuie
să înţeleagă că metodologiile pe care le folosesc nu mai sunt suficiente şi că o soluţie adecvată o reprezintă
metodologiile mai active, centrate pe elev, cum ar fi clasa răsturnată, învăţarea bazată pe proiecte etc.
 Alegerea conţinutului - Multe dintre conţinuturile disponibile pe piaţă sunt scumpe sau sunt gratuite, dar
de slabă calitate. Prin urmare, profesorii trebuie să-şi proiecteze propriile programe, adaptându-le la
situaţia lor particulară şi creând prezentări multimedia care corespund nevoilor specifice ale propriilor
elevi. Într-o fază incipientă, profesorul nu trebuie să folosească foarte multe instrumente, urmând să
adauge altele noi pe măsură ce înaintează.
 Alegerea dispozitivelor - Cel mai bun dispozitiv este cel care poate fi folosit pentru toate activităţile
didactice: de exemplu, o tastatură, un ecran tactil de cel puţin 10 inch şi, dacă este posibil, un creion
digital. Aceste instrumente se vor dovedi utile în majoritatea activităţilor.
 Efectul de contagiune - Din experienţa noastră , cea mai bună modalitate de a semăna inovarea în şcoli
este prin „contagiune”. Un profesor care a experimentat, a dat greş şi a învăţat este cel mai bun exemplu
pentru ceilalţi. Un exemplu autentic este soluţia ideală!
 
 Panul de acțiune pentru educație digitală ar
avea următoarele domenii prioritare:
 

1. O mai bună utilizare a tehnologiilor digitale în procesul de predare și învățare.

2. Dezvoltarea competențelor și aptitudinilor digitale.
3. Îmbunătățirea educației printr-o mai bună analiză a datelor și o viziune pro
Prezenţa tot mai răspândită a gadgeturilor în sălile de clasă distrage atenţia elevilor? Sunt şcolile în pericol de a deveni
expoziţii de tehnologie?
Acestea şi multe alte chestiuni apar zilnic, cu argumente pro şi contra schimbărilor pe care le percepem în fiecare zi, pe
baza cercetărilor, opiniilor, dar mai ales ale experienţelor din perioada de şcolarizare. Suntem martori la multe discuţii
despre adoptarea instrumentelor digitale în şcoli.
Răspunsul la întrebarea din titlu poate părea paradoxal: şcolile trebuie să rămână deschise faţă de lume şi să adopte noi
instrumente şi metode, pentru a putea supravieţui. Nu putem ţine la nesfârşit şcolile închise într-un balon de sticlă: zi de
zi, elevii aduc lumea schimbătoare în sălile de clasă şi totul depinde de strategia profesorilor. Pentru a se bucura de
succes, orice proiect inovator trebuie să parcurgă trei paşi cheie: planificare, experimentare şi diseminare. Intenţia de a
încorpora instrumentele digitale în predare este o provocare cu multe variabile, prin urmare, este necesar să
experimentăm, să facem greşeli, pe scurt, să învăţăm!
 Concluzie
În anul de studii 2019-2020 am implementat Curriculumul Național, ediția 2019, care se
bazează pe formarea competențelor elevilor.
Un rol important îl are și abordarea inter-,intradisciplinară, învățarea bazată pe proiect,
evaluarea competențelor la nivel de proces și produs, finalități concrete pentru fiecare clasă .
A fost un an greu în care am experimentat noul curriculum atât din punct de vedere al
conținuturilor, cât și al metodologiei de formare/dezvoltare a conținuturilor specifice
disciplinelor.
An în care am acumulat experiență și prin învățarea la distanță, sincronic și asincronic,
prin formarea continuă, am utilizat TIC, dar și diverse aplicații și platforme
educaționale.
Cu certitudine, impactul îl vom vedea peste o anumită perioadă de timp.
Ne vor spune actualii elevi-viitorii studenți, ce a însemnat pentru ei aceste încercari.