Sunteți pe pagina 1din 8

Valorile , componențe

universale și identitare ale


culturilor

ha
Miih ella
ae a
Allb
A ott M
bo
RE
R E2 1Z
21 Z
 Valorile sunt, prin domeniul lor de referințã, dar și prin semnificațiile lor,
universale și specifice în același timp. Vorbim, cu îndreptãțire, de valori
general-umane și de valori particulare, de valori ale umanitãții, privite ca
întreg, și de valori specifice ale unor epoci, comunitãți, grupuri,
organizații și indivizi
 Alt aspect care trebuie subliniat constã în natura non-empiricã, abstractã
și idealã a valorilor. El funcționeazã ca scopuri și ținte pe care le urmãrim
în viațã. Fațã de aspectele vizibile și tangibile ale culturii
(comportamente, moduri de viațã, practici, ritualuri etc.), valorile au un
regim de existențã diferit, sau, cum spuneau neokantienii, ele nu au
existențã, ci valabilitate. Libertatea, adevãrul, binele, frumosul, dreptatea
sau iubirea sunt valori perene ale umanitãții, dar ele nu au o întruchipare
desãvârșitã în nici o societate. Întruchipãrile și gradul lor de realizare
sunt totdeauna relative, fiind determinate și condiționate de factori
nenumãrabili.
 Dacã vom compara culturile cu niște aisberguri (comparație
frecventã, de altfel), atunci valorile sunt plasate sub linia de plutire,
nefiind vizibile în planul de suprafațã. Dar, în mod paradoxal, cu
toate cã formeazã „nucleul dur“ și profund al culturilor, valorile
presupun o implicare subiectivã și un angajament afectiv puternic din
partea indivizilor și a grupurilor, fiind înrãdãcinate în modurile lor de
viațã, în obișnuințe și practici rutiniere. Valorile acționeazã ca niște
resorturi îngropate în subiectivitatea noastrã profundã. Ele formeazã
un fel de „cutie neagrã“ insondabilã, la care nici noi, nici ceilalți nu
putem avea acces decât în mod indirect. Valorile pot fi cunoscute
numai prin exprimãrile, opiniile, comportamentele și manifestãrile
noastre empirice. „Ceilalți nu sunt conștienți de valorile noastre
numai privindu-ne. Își pot face o pãrere dupã modul în care ne
îmbrãcãm, însã în ziua de azi majoritatea oamenilor de afaceri se
îmbracã similar. Numai în momentul în care spunem sau facem un
anumit lucru, cei din jurul nostru pot ajunge mai în profunzimea
trãirilor noastre“
De exemplu, ne putem face o pãrere despre valoarea pe
care unele grupuri sau popoare o acordã timpului în
funcție de comportamentul practic al indivizilor care
aparțin respectivei culturi: cum respectã orarul unor
activitãți, dacã segmenteazã activitãțile și le desfãșoarã
secvențial, separat, sau dacã se angajeazã în mai multe
activitãți în același timp, dacã sunt punctuali la
serviciu, la o ceremonie publicã, la întâlnirile de
afaceri sau dacã întârzie sistematic la aceste
manifestãri, inclusiv la întâlnirile programate de ei
înșiși, cu implicații de ordin personal
 Teoriile despre comunicarea interculturalã pornesc de la presupoziția cã atitudinile și
comportamentul diferiților interlocutori sunt determinate de valorile în care cred, de
idealurile și țelurile spre care se îndreaptã, de normele pe care le respectã, de
reprezentãrile care le orienteazã acțiunile, de simbolurile prin care-și traduc experiența.
Ce înseamnã valorile și cum ne orienteazã ele acțiunile și comportamentul ne putem da
seama din urmãtorul exemplu. Unui grup de bãrbați din SUA și altuia din Asia li s-a pus
întrebarea ce alegere ar face în urmãtoarea situație-limitã: „Cãlãtoriți pe mare împreunã
cu soția, copilul și cu mama dumneavoastrã. Vasul are probleme și începe sã se
scufunde. Din familia dumneavoastrã sunteți singurul care știe sã înoate și nu puteți
salva decât o singurã persoanã. Pe cine ați salva: mama, copilul sau soția?“. În SUA,
60% dintre cei care au rãspuns au spus cã și-ar salva copilul, 40% și-ar salva soția și
niciunul nu și-ar salva mama. În țãrile din Asia, toți au rãspuns cã și-ar salva mama.
Motivația celor din urmã a fost cã, dacã scapã din naufragiu, oricând se pot recãsãtori și
pot sã aibã mai mulți copii, dar mama este unicã, de neînlocuit. Iatã așa dar cã, în raport
cu familia, care reprezintã un reper primordial și universal pentru toate societãțile
umane, orientãrile de valoare ale celor douã grupuri culturale sunt total diferite. Pentru
americanii, accentul valoric cade pe viitorul familiei (copilul) sau pe unitatea familiei
prezente, în timp ce pentru asiatici, pãrinții valoreazã mai mult.
Valorile, un pivot al diferențelor culturale
 Este important sã menționãm și alte trãsãturi ale valorilor, mai ales
caracterul lor istoric. Valorile sunt concomitent autonome și solidare
în tabloul axiologic al unei epoci sau al unei culturi determinate.
Pãstrându-și diversitatea și autonomia, valorile formeazã
configurații structurale și istorice, se integreazã funcțional într-un
sistem de valori, iar societãțile, grupurile umane și culturile își
definesc identitatea prin aceastã configurație originalã a sistemelor
de valori. Teoriile privind comunicarea interculturalã stabilesc
numeroase corelații între comportamentele specifice ale persoanelor
care aparþin unor culturi diferite (modul de a comunica, de a
asculta, de a se adresa, formele de politețe etc.) și valorile ascunse
care stau în spatele acestor comportamente (credinþe religioase,
viziuni diferite fațã de timp, semnificații diferite acordate valorilor
individuale sau colective, particulare sau universale)
 Pentru a explica diferențele istorice și structurale dintre societãți și curente culturale, dar și
diferențele dintre științele naturii și cele sociale, gândirea filosoficã modernã a investit
conceptul de valoare cu o vocație deopotrivã integratoare și diferențiatoare. Acest concept a
îndeplinit cel puțin douã funcții teoretice: a) o funcție criticã, prin care s-a consacrat ideea
kantianã de autonomie a valorilor (adevãr, bine, frumos etc.) și a sferelor culturale, astfel cã în
fiecare domeniu al activitãții și al creației umane trebuie sã aplicãm criterii specifice de
legitimare și performanțã, pentru a impune o ierarhie verticalã a operelor în funcție de
calitatea lor intrinsecã; b) o funcție de indicator al diferențelor culturale, prin care putem
determina valorile predominate din diverse societãți, epoci și culturi ale umanitãții.
Schimbarea atitudinilor axiologice ne apare ca fiind relevantã când studiem trecerea de la o
epocã la alta sau când analizãm caracteristicile specifice ale unor culturi. De Valorile,
componente universale și identitare ale culturilor asemenea, în interiorul unei culturi
naționale întâlnim diferențe sensibile între valorile la care aderã anumite categorii și grupuri
sociale, care pot fi diferențiate cultural în funcție de multe criterii (vârstã, statut profesional,
economic și social, zone de rezidențã, nivel de educație etc
Bibliografie: Georgiu Gr., Comunicarea
interculturală.  Probleme, abordări,
teorii, București, Editura
Comunicare.ro, 2010, pp. 51-65

S-ar putea să vă placă și