Păsările

Păsările sunt vertebrate adaptate la zbor; întreaga lor alcătuire indică această adaptare.
Forma corpului lor, numită formă aerodinamică, este alungită, subțiată la capete, și le ajută
să străbată mai ușor aerul în zbor.
Corpul păsărilor prezintă cap, gât, trunchi, coadă și membre. Membrele anterioare sunt
transformate în aripi acoperite cu pene; cu ajutorul lor, păsările zboară. Membrele
posterioare au patru degete, sunt acoperite cu solzi și terminate cu gheare. Cu ajutorul lor
păsările se deplasează în mediul terestru sau acvatic.
Tot corpul, mai puțin partea terminală a membrelor posterioare este acoperit cu pene, fulgi și
puf care păstrează o temperatură constantă și ridicată în interiorul corpului. Temperatura
normală a corpului unei păsări este de 40–42 °C, mai ridicată decât a corpului uman, la care
temperatura normală este de 37 °C.
 Schelet de porumbel

Scheletul păsărilor este alcătuit din oase

subțiri, unele dintre ele având spații în interior, în
care pătrund sacii aerieni, prelungiri ale
sistemului respirator. Aceste oase se numesc
pneumatice și scad greutatea corpului, ușurând
zborul. Capul este rotunjit, lipsit de dinți, iar
fălcile sunt prelungite printr-un cioc.
Păsările se înmulțesc prin ouă, pe care le
depun în cuiburi și le clocesc. Puii sunt hrăniți și
îngrijiți până când devin capabili de zbor.
Îngrijirea puilor este ușurată de faptul că
păsările trăiesc în perechi sau în grupuri mai
mari, cel puțin în perioada creșterii puilor.
Viața în grup presupune o bună comunicare;
specific multor păsări este cântecul, diferit de la
o specie la alta.
 În anotimpul rece, unele păsări migrează. Ele se adună în grupuri mari,
numite stoluri, și se deplasează împreună, pe distanțe mari, în alte zone cu
climă favorabilă și hrană din belșug.
Majoritatea păsărilor sunt bune zburătoare. Există însă și două grupuri de
păsări nezburătoare: struții, cu corp mare și greu, care sunt păsări
alergătoare, și pinguinii, buni înotători.
Stol de păsări migratoare Pui așteptând hrana