Ontologia

Profesor: Carbune N.

A efectuat Gavrilita Aliona

Gr. EDI1706
 Obiectivele:

1. Existenta. Problemele definirii existentei.

(Conceptul de existenta. Existenta si
esenta.)
2. Conceptul de realitate in stiinta. “
Existenta” in fizica si matematica.
3. Substanta. Problemele definirii
substantei. Conceptul de materie.
 Ce ar fi “existenta”?

Existenţa – categorie filozofică care desemnează lumea

obiectivă, materia, natura ce există independent de
conştiinţă, de asemenea procesul vieţii materiale a
oamenilor. Existenţa este noţiunea cea mai generală
care cuprinde tot ce fiinţează independent de voinţa
omului, tot ce există: realitatea material-obiectivă,
valorile spirituale şi existenţa omului. Această noţiune
des se confundă cu aşa expresii ca lumea, realitatea,
universul. Existenţa este o caracteristică integrală a
lumii, reflectă totalitatea lumii prin fiinţarea, existenţa ei.
 Deosebim urmatoarele tipuri de
existenta:

1. Existenţa naturii şi a lucrurilor în natură.

2. Existenţa omului.
3. Existenţa spiritualului
4. Existenţa socială
 Problemele definirii existentei.

Problema existenţei presupune cîteva momente. Ce există?

Lumea. Unde există? Aici şi peste totul. Cît de mult există?
Acum şi totdeauna. Lumea a fost, este şi va fi, ea este
netrecătoare. Lucrurile concrete sunt finite, trecătoare.
Problema existenţei constă în unitatea contradictorie a
existenţei naturii ca netrecătoare şi existenţa trecătoare a
lucrurilor. Lumea este unitatea a tot ce există. Această unitate
se manifestă ca totalitatea, unitatea multitudinii şi
multitudinea unicităţii, constituie unicul şi unicul este în totul.
Lumea ca totalitatea a tot ce există se deosebeşte din punct
de vedere a existenţei numai prin modurile, sau tipurile de a
fi.
 Conceptul de realitate in stiinta.

Dezvoltarea științei a condus la crearea unui nou

cadru despre existență. Dezvoltarea fizicii și
matematicii a facut posibil crearea unor concepte
specifice precum cele de realitate fizică și realitate
matematică. Conceptul de realitate fizică a apărut în
rezultatul polemecii (discutiei) dintre Enstein , Bor,
Heizingber. În rezultatul acestei polemici sa ajuns la
punctul de vedere că există anumite probleme de a
înțelege realitatea fizică din micro-lume.
 Referitor la conceptul nou de realitate
fizică , s-au format mai multe poziții :

1)realitate fizică drept realitate obiectivă

2) realitate fizică drept imagine adecvată a
realității obiective
3) realitate fizică drept fundament empiric al
științei
 “Existenta” in fizica si matematica
• Filosoful Eduard Husserl ne aduce aminte că fizica (şi ştiinţa,
în general) s-a născut în Renaştere, ca o ramură a filozofiei. Pe
atunci, filozofii duceau cu ei idealul antic al modului de
existenţă „filozofic”. Husserl: „În temeiul unui platonism
renăscut, în Renaştere, nu însemna că trebuie să te
reconfigurezi doar pe tine însuţi, ci întreaga lume universală”.
Filososful era un îndrumător al oamenilor, ca un fel de preot
al raţiunii.
• Totul s-a schimbat cu Galileo Galilei, care a descoperit
puterea metodei matematice în ştiinţele naturale. De la el,
natura a devenit o simplă „varietate matematică”, iar omul şi-
a pierdut aura de „purtător al raţiunii”. El a devenit, mai
degrabă, un automat capabil de a face calcule matematice.
 Substanta

Substanţa (din lat. Substanţia – esenţă, ceea ce stă

la temelie) în sensul larg al cuvîntului este sinonimul
materiei, corporalităţii. În filozofie substanţa este
temelia a tuturor ce există, ceva stabil,
neschimbător în comparaţie cu stările şi însuşirile
schimbătoare. Substanţa există prin sine însăşi, este
cauza primară a existenţei şi tuturor schimbărilor.
 Problemmele definirii substantei
Substanța poate fi văzută ca un lucru sau mai degrabă
fundamentul unui lucru. Așa cum este indicat în sensul ușor,
substanțele într-un cadru filosofic dat sunt acele lucruri care
sunt elementele fundamentale sau majore ale realității. În
acest fel, pentru un atomist, particulele sunt substanțele ,
deoarece ele sunt lucrurile fundamentale de la care se
dezvoltă totul. Omoregbe este de acord cu acest lucru
atunci când el definește substanța are un lucru din care se
face un lucru, materialul din care este făcut .Spinoza vede
substanța ca "ceea ce este în sine și conceput prin el însuși,
adică conceptul de care ar trebui să se formeze". Aristotel
afirmă că "substanța este cea mai autentica si esentiala,este
simtul cel mai distinct al lumii”.
 Conceptul de materie

Materia - categorie filosofică pentru desemnarea realităţii

obiective, care îi este dată omului în sensaţiile lui, care este
copiată, fotografiată, reflectată de sensaţiile noastre, existînd
independent de ele (V.I.Lenin).
Neajunsul principal a noţiunii de materie, care a existat în
istoria filozofiei, constă în aceea că această noţiune se confundă
cu caracteristica unui nivel specific a materiei, cu reprezentările
concrete despre structura ei, care se schimbă cu dezvoltarea
cunoştinţelor. Materia este obiectivă, universală, necreabilă şi
indiscutabilă, se găseşte în mişcare, timp şi spaţiu. Ea există ca
substanţă şi cîmp.
 Proprietatile materiei:

• ocupă un spațiu
• prezintă o masă proprie
• se găsește în continuă mișcare și transformare
• apare sub diferite forme
• nu dispare și nu se creează
 Concluzie

Existenta este in calitate de concept fundamental al ontologiei,

cel mai larg ca sfera dar si cel mai sarac in continut . Aceasta
incearca sa explice aparitia naturii si dezvolartea acesteia pe
parcursul secolelor intregi. Ea este faptul de a fi, de a avea o
realitate obiectivă, independent de conştiinţa celui care gândeşte
sau percepe această realitate… Formele existenţei ne arată
diferite moduri de fiinţare a lumii. Însă apare problema esenţei
lumii, temeliei interne a existenţei. Ea îşi găseşte oglindire în
categoria de substanţă. e. Substanţa există prin sine însăşi, este
cauza primară a existenţei şi tuturor schimbărilor. Substanţa
caracterizează realitatea din punctul de vedere a unităţii ei interne, a
interacţiunii tuturor formelor de mişcare şi contradicţiilor ei.