Proprietăți fizice și chimice

ale acizilor nucleici

 Structura dublu catenară a ADN-ului și ARN-ului este stabilizată și cu
ajutorul legăturilor de hidrogen care se formează între perechile de baze. Acestea nu
conferă stabilitate ca și în cazul proteinelor.
Legăturile de hidrogen, împreună cu forma bazelor, contribuie la realizarea
corectă a perechilor de baze și astfel la complementaritatea catenelor.
 Stabilitatea helix-ului este generată de legăturile de tip
“stacking” dintre bazele azotate. Suprafețele plate ale bazelor azotate
sunt hidrofobe și nu se pot lega la moleculele de apă prin legături de
hidrogen atunci când sunt libere în soluție.
La nivelul ADN-ului monocatenar, bazele au tendința să se
suprapună unele peste altele, dar acest sistem este maximizat în cadrul
ADN-ului dublu catenar, iar efectul hidrofob face ca acest aranjament
să fie totodată și cel mai avantajos din punct de vedere energetic.
 Proprietățile chimice
Deși sunt printre cele mai stabile molecule, în condiții fiziologice
celulare, acizii nucleici prezintă totuși, rezistențe diferite la condițiile de pH și
de temperatură la care se realizează diferitele tipuri de hidroliză.

Acizii afectează la fel ADN-ul și ARN-ul.

Sunt necesare condiții drastice pentru a degrada scheletul pentozo-
fosfat (încălzire, acizi concentrați). În aceste condiții celelalte legături din
structură nu rezistă și obținem un amestec de: grupări fosfat, riboze sau
dezoxiriboze, baze.
În condiții relativ blânde(pH 3-4), se vor rupe numai legăturile N-glicozidice
cu purinele care sunt cele mai fragile. În acest caz se obține un derivat de acid
nucleic apurinic. Pe acest sistem s-au bazat unele metode de secventiere.
 Comportamentul ADN-ului și ARN-ului la hidroliza bazică este foarte
diferit.
ADN-ul rezistă la valori extreme de pH bazic. Efectul alkalilor este de a
modifica starea tautomerică a bazelor. Poate fi observat în cazul ciclohexanonei.
Molecula este în echilibru între formele tautomerice keto și enol. La pH neutru,
compusul este predominant în forma keto. Creșterea pH-ului face ca molecula să
piardă un proton și să treacă spre forma enolat. La pH crescut structura guaninei
este de asemenea modificată către forma enol.
 Punțile fosfodiester din ADN devin
sensibile la hidroliza alcalină dacă bazele
sunt înlăturate sau degradate. Rezultatul
este distrugerea structurii dublu catenare
a ADN-ului, deci ADN-ul este denaturat.
 ARN-ul este hidrolizat în ribonucleotidele componente în câteva
minute, la 37°C și pH 11. Aceasta
se întâmplă datorită prezenței unei
grupări 2´-OH în ARN, care este
poziționată ideal pentru a participa
la clivarea back-bone-ului de ARN
prin atac intramolecular asupra
gruparii de fosfat din legătura
fosfodiester. Comportamentul
ARN la hidroliză alcalină explică
obținerea unui amestec de
nucleozide 2´și 3´ fosfat în loc de
5´ fosfat.
Denaturarea chimică
O serie de agenți chimici pot duce la denaturarea ADN-ului sau
ARN-ului la pH neutru. Cei mai cunoscuți aggenți chimici sunt ureea și
formaldehida. O concentrație mai mare a acestor agenți are rolul de a
rupe legăturile de hidrogen dintre moleculele de apă. Aceasta înseamnă
denaturarea catenelor, produsă prin excluzia moleculelor de apă.
Proprietăți fizice
Denaturarea termică
Încălzirea poate conduce la distrugerea regiunilor dublu catenare
legate prin legături de hidrogen ale ADN-ului sau ARN-ului . Aceasta
este însoțită de modificări ale proprietăților fizice: pierderea vâscoității
și amplificarea absorbției în UV.
• https://www.bio.unibuc.ro/images/acizi_nucleici_partea_I.pdf?
fbclid=IwAR1FaIEHlQexyR5LN7UIdCrs7MuqvWUbQ427bMndv77AULrl
rGGcw_41Ob8