ISTORICUL INTEGRĂRII

EUROPENE
II.1. Ideea de Europă unită
II.2. Precursorii Uniunii Europene
II.3. Fundamentele juridice ale Uniunii
Europene – tratatele europene

Integrare financiar-monetară europeană

II.1. Ideea de Europă unită
 1814, Saint-Simon: construcţie europeană şi „mare Parlament”;
 21 august 1849 (Congresul de Pace de la Paris), Victor Hugo:
„Statele Unite ale Europei”;
 1900, Anatole Leroy-Beaulieu „Federaţie Europeană”;
 1922, Richard Condenhove-Kalergi „Uniunea Pan-Europeană”;
 1926, Congresul de la Viena, „Uniunea Europeană”;
 7 septembrie 1929, Aristide Briand, Adunarea Generală a
Societăţii Naţiunilor: „Uniunea Federală Europeană”;
 1931, Nicolae Titulescu „Uniunea Economică Europeană”;
II.1. Ideea de Europă unită
 19 septembrie 1946, Winston
Churchill, „Statele Unite ale
Europei”;
 7 - 11 mai 1948, Congresul
Europei, la Haga: Adunare
Europeană Constituantă.
II.2. Precursorii Uniunii Europene

 BENELUX;
 Organizaţia Europeană de Cooperare Economică,
OECE;
1. Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului,
CECO;
2. Comunitatea Economică Europeană, CEE;
3. Comunitatea Europeană de Energie Atomică, CEEA
sau EURATOM.
*. BENELUX

 25 iulie1921, Belgia şi Luxemburg = Uniunea

Economică Belgo-Luxemburgheză;
 21 octombrie 1943, Belgia, Olanda şi Luxemburg -
acord de cliring;
 5 aprilie 1944, Belgia, Olanda şi Luxemburg - acord de
integrare vamală.

BENELUX = „laboratorul Pieţei Comune”

**. Organizaţia Europeană de
Cooperare Economică
 OECE - Organizaţia
Europeană de Cooperare
Economică: 1948, la
propunerea generalului
american George Marshall –
parte a celebrului “Plan
Marshall”.
Tari care au beneficiat de “Planul
Marshall”: 18 participanţi OECE
1. Austria, 8. Islanda,
2. Belgia, 9. Irlanda,
3. Danemarca, 10. Italia,
4. Elveţia, 11. Luxemburg,
12. Marea Britanie,
5. Franţa,
13. Olanda,
6. Germania de Vest (la
început reprezentată de 14. Norvegia,
zonele de ocupaţie 15. Portugalia,
americană şi britanică - 16. Suedia,
cunoscute sub denumirea17. Turcia,
de Bizonă – împreună cu 18. zona anglo-americană a Teritoriului
zona de ocupaţie franceză), liber Triest (până când a reintrat sub
7. Grecia, suveranitate italiană).
De la OECE la OCDE

 30 septembrie 1961 = Organizaţia pentru Cooperare şi

Dezvoltare Economică

 35 de membri OCDE: Australia, Austria, Belgia, Canada, Cehia

(1995), Chile (2010), Coreea de Sud, Danemarca, Elveţia,
Estonia (2010), Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda,
Islanda, Israel (2010), Italia, Japonia, Luxemburg, Letonia
(2016), Marea Britanie, Mexic, Norvegia, Noua Zeelandă,
Olanda, Polonia (1996), Portugalia, Slovacia (2000), Slovenia
(2010), Spania, SUA, Suedia, Turcia şi Ungaria (1996).
 Începând cu anul 2007, s-a discutat despre admiterea unor noi
state: Israel, Rusia, Chile şi celelalte state membre UE.
Tari membre OCDE
Instituţii OCDE

1. un consiliu, format din ambasadori, care conduc

delegaţiile statelor membre,
2. un comitet executiv,
3. un secretariat internaţional (condus de un secretar-
general), la rândul lui compus din directorate, în care
lucrează peste 2000 de angajaţi,
4. delegaţii permanente ale ţărilor membre,
5. comitetele şi grupurile de lucru pe specialităţi, câte
unul pentru fiecare domeniu de interes pentru OCDE.
1. Comunitatea Europeană a
Cărbunelui şi Oţelului - CECO
 Baza: planul
Schuman, 9 mai
1950

 la propunerea lui
Jean Monnet
Comunitatea Europeană a
Cărbunelui şi Oţelului
 Tratatul de instituire a CECO (Tratatul de la Paris),
semnat la 18 aprilie 1951 la Paris, a intrat în vigoare la
23 iulie 1952 şi a expirat la 23 iulie 2002;
 Ideea: instituţionalizarea administrării în comun
(Franţa şi Germania) a producţiei şi consumului de
cărbune şi oţel, cedarea suveranităţii în privinţa
controlului producţiei de cărbune şi oţel;
 6 participanţi: Belgia, Franţa, Germania Italia, Olanda
şi Luxemburg.
Comunitatea Europeană a
Cărbunelui şi Oţelului - Obiective
Obiective:
 dezvoltarea schimburilor între statele membre;
 asigurarea aprovizionării regulate a pieţei cu cele
două produse;
 asigurarea accesului egal al utilizatorilor la sursele de
producţie;
 ameliorarea condiţiilor de muncă şi viaţă în cele două
sectoare vizate;
 modernizarea producţiei de cărbune şi oţel;
 preţuri scăzute, fără modificarea calităţii produselor;
 exploatarea raţională a zăcămintelor de cărbune.
Comunitatea Europeană a
Cărbunelui şi Oţelului - instituţii
4 instituţii:
1. Înalta Autoritate;
2. Consiliul de Miniştri;
3. Adunarea Parlamentară;
4. Curtea de Justiţie.
2. Comunitatea Economică
Europeană - CEE
 Creată în baza Tratatului de la Roma, semnat la 25
martie 1957 la Roma şi intrat în vigoare la 1 ian. 1958;
 Scop: crearea Pieţei comune;
 6 Participanţi: Belgia, Franţa, Germania Italia, Olanda
şi Luxemburg (aceeasi ca la CECO);
 4 Instituţii – după modelul CECO:
1. Adunare,
2. Consiliu,
3. Comisie,
4. Curte de Justiţie.
Peste 50 de ani de istorie
3. Comunitatea Europeană a
Energiei Atomice - CEEA
 Tratatul de instituire a CEEA, semnat la 25 martie
1957 la Roma, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958;

 Obiectiv: promovarea cercetării ştiinţifice comune

pentru utilizarea paşnică a energiei nucleare;

 6 Participanţi: Belgia, Franţa, Germania, Italia,

Olanda şi Luxemburg.
Comunitatea Europeană - CE
 Tratatul de la Bruxelles de fuziune între CECO,
CEE şi CEEA (8 aprilie 1965) = începând cu 1 iulie
1967, fuziunea instituţiilor.
II.3. Fundamentele juridice ale Uniunii
Europene – tratatele europene
1. Tratatul de instituire a CECO;

2. Tratatul de instituire a CEE;

3. Tratatul de instituire a CEEA;

4. Actul Unic European, semnat la Luxemburg şi la

Haga la 17, respectiv 28 februarie 1986, intrat în
vigoare la 1 iulie 1987 (realizarea Pieţei unice);
II.3. Fundamentele juridice ale Uniunii
Europene – tratatele europene
5. Tratatul Uniunii Europene (Tratatul de la
Maastricht), semnat la 7 februarie 1992 la
Maastricht, intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993;
6. Tratatul de la Amsterdam, semnat la 2 octombrie
1997 şi intrat în vigoare la 1 mai 1999;
7. Tratatul de la Nisa, semnat la 26 februarie 2001,
intrat in vigoare la 1 februarie 2003;
8. Constituţia europeana: 12 decembrie 2001, Laeken,
decizia Consiliului European de creare a Convenţiei
pentru viitorul Europei. 6 februarie 2003 apare
Proiectul de Constituţie europeana; 20 iunie 2003, la
Salonic, Constituţia este adoptata; ulterior
abandonat;
9. Tratatul de la Lisabona, intrat in vigoare la 1
decembrie 2009.
Uniunea Europeană - bazată pe trei
piloni – Tratatul de la Maastricht
1. domeniul comunitar,
majoritatea politicilor
sectoriale existente
anterior (CE);
2. Politica Externă şi de
Securitate Comună PESC JAI
CE
(PESC);
3. Justiţie şi Afaceri
Interne (JAI).
Tratatele
Tratatul de la Lisabona
Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea
Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene:
 Uniunea Europeană dobândeşte personalitate juridică (anterior, avea
personalitate juridică doar Comunitatea Europeană);
 funcţia de preşedinte al Consiliului European este transformată într-
una permanentă, de „Preşedinte al Uniunii”, ales de către membrii
Consiliului European, pentru un mandat de 2 ani şi jumătate;
 este înfiinţată funcţia de ministru de externe al UE, cunoscut sub
numele de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Politica Externă şi de
Securitate Comună;
 se modifică modalitatea de vot în cadrul Consiliului, însă regulile
stabilite prin Tratatul de la Nisa rămân în vigoare până în anul 2014.
“Compactul” fiscal
 Tratatul fiscal, intrat in vigoare la 1 ianuarie 2013,
convenit in Decembrie 2011, semnat de 25 de state
(din 27 - mai puţin Marea Britanie şi Cehia), pe 2
martie 2012;
 The Treaty on Stability, Coordination and Governance
in the Economic and Monetary Union;
 Reguli mai stricte;
 Consecinte importante si pentru Romania.
Extinderea UE - cantitativa

1. 1951/1958: Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda

şi Luxemburg: Europa celor 6;
2. 1973: Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie: Europa
celor 9;
3. 1981: Grecia: Europa celor 10;
4. 1986: Spania si Portugalia: Europa celor 12;
5. 1995: Austria, Finlanda si Suedia: Europa celor 15;
Extinderea UE
6. 2004: Cehia, Cipru,
Malta, Polonia,
Slovacia, Slovenia,
Estonia, Letonia,
Lituania, Ungaria:
Europa celor 25;
7. 2007: Bulgaria,
România: Europa
celor 27;
8. 2013: Croatia: Europa
celor 28.
Fondatorii: 6

1957
Prima extindere: 9

1973
A doua extindere:10

1981
A treia extindere: 12

1986
A patra extindere: 15

1995
Al cincilea val: 25

2004
Al saselea val: 27

2007
?
2007

2015?

2007
Al saptelea val: 28
Extinderea previzibila – tari
candidate
Europa celor 29/30? – Eurasia?
 20XX: Turcia (“eternul candidat”, peste
25 de ani), Macedonia, Muntenegru,
Islanda, Serbia.
Potentiala extindere: tari
potential candidate

 Albania, Bosnia şi Hertegovina, Kosovo

Viitori membri: NORVEGIA?
 Legaturi istorice cu Suedia si
Danemarca.

 2 referendumuri – contra
aderarii

 Majoritatea este tot mai

favorabila, mai ales in
contextul crizei financiare.
Europa unita?
E
U
R
O
P
A
Europa, incotro?

 Brexit  Europa cu doua

viteze