CULTURA SUSANULUI

• La noi in tara planta intalneste conditii prielnice in

sudul tarii.
• In 1986 productia mondiala de susan a fost de 2,4
milioane de tone, in medie pe glob obtinandu-se o
productie de 340 kg/ha.).
• In anul 2000 productia mondiala a crescut
la 2.941.290 tone, cu o productie medie de 397
kg/ha. Cei mai mari producatori in anul 2000 au fost
China, India si Pakistanul, dar si Mexicul, Sudanul,
Uganda
 Importanta economica. Origini. Statistici.

• Susanul dupa cum arata datele istorice este o cultura veche

totusi nu se poate preciza cand si unde s-a cultivat pentru prima
data. In scrierile ramase de la Herodot, Xenofon si Theophrast se
gasesc unele mentiuni despre aceasta planta. Cei mai multi
semnaleaza existenta culturilor de susan in Siria si Mesopotamia.
Plinius da unele date despre cultura susanului in Grecia si Asia
Mica. Oplinger, in anul 1990, afirma ca susanul era la mare pret
in culturile din Babilon si Asiria cu 4000 de ani in urma.
• In China susanul dupa s-a raspandit la inceputul erei noastre. In
China este folosit si la fabricarea tusului, prin arderea uleiului. Pe
continentul american a fost adus de sclavii negri, astfel se explica
si numarul mare de retete avand susanul drept ingredient
traditionale din Alabama si alte state din sud.
• Cu timpul cultura susanului s-a extins in sudul Europei
si in alte zone propice plantei. In Rusia a patruns
din Iran in secolul 18.
• Alte denumiri ale plantei deriva din
arabescul simsim, semsem si semsent in egipteana.
• Susanul ocupa in prezent suprafete insemnate in
agricultura mondiala. Daca suprafata totala ocupata
inainte de cel de-al doilea razboi mondial era de
2.365.000 ha (dupa Jukovski, 1950), in anul 2000
(dupa FAO) suprafata totala era de 7.407.226 ha.
• Cel mai mare importator de seminte de susan in present
este Japonia, urmata de Europa si Statele Unite.
Semintele albe de susan sunt importate mai ales din
Mexic, Guatemala si El Salvador, in timp ce semintele
negre sunt importate din China si Tailanda. Din totalul
productiei in lume, aproximativ 70% din seminte sunt
destinate obtinerii de ulei, si de abia 30% se folosesc ca
atare pentru consum in patiserie si cofetarie.
La International Trade Center 1993 s-a aratat ca se
consuma de doua ori mai mult susanul cu samanta alba
fata de cel cu samanta neagra
• El este de culoare galbena deschisa cu gust foarte
fin fiind folosit mai ales in industria conservelor
unde inlocuieste cu succes uleiul de masline. Uleiul
de susan este folosit apoi la gatit, la fabricarea
margarinei, a diferitelor produse de cofetarie.
Uleiul de susan este cunoscut din antichitate ca
fiind un bun afrodiziac, si se foloseste in Asia si
India in masajul erotic. In India el mai este denumit
« rasayana » - cel ce prelungeste viata
• Pe acelasi principiu, uleiul de susan se adauga
in furajele vitelor, pentru cresterea fertilitatii.
Ca un mic amuzament, La Universitatea
Agricola din Mymensingh, Bangladesh, s-a
experimentat hranirea cu susan a gainilor intre
6 si 14 saptamani, cu efecte surpinzatoare de
crestere in greutate peste normal. Bineinteles
ca in conditiile tarii noastre acest lucru este
irealizabil
• Din punct de vedere medical, susanul este recomandat in
tratamentul insomniilor, ca aport proteic in diferite afectiuni;
samanta de susan este o importanta sursa naturala de L-
arginina, un aminoacid deosebit de important care intarzie
dezvoltarea tumorilor, ajuta la detoxifierea ficatului si, prin
stimularea eliberarii unui hormon de crestere la nivelul
hipofizei, contribuie la mentinerea functionalitatii sistemului
imunitar. L-arginina contribuie, de asemenea, si la
indepartarea toxinelor, la efectul de spermatogeneza (de
unde proprietatea de sporire a fertilitatii) si are efecte
benefice in tratamentul afectiunilor aparatului renal
• Susanul este mentionat in The Medical Botany
Library in lista cu plante cu efect anticancerigen si
antireumatic. Efectul anticancerigen se poate explica
prin potentarea vitaminei. Cefalina si lecitina reduc
steatozele hepatice si au actiune hemostatica.
• In farmacie uleiul de susan se utilizeaza pentru
obtinerea preparatelor Iodinol si Brominol. Se mai
foloseste acest ulei si in stomatologie in cazul
afectiunilor gingivale, datorita efectului bactericid -
(sesamin si sesamolin)
• Uleiul de susan are si efect laxativ.
• Uleiul obtinut prin presare la cald are o
culoare inchisa si gust neplacut, de aceea nu
se poate utiliza in scopuri alimentare decat
numai dupa ce este rafinat. Uleiul rafinat are
proprietati antioxidante
• Altfel, acest ulei are intrebuintari la fabricarea sapunurilor,
in industria hartiei, a indigoului, la unsul masinilor.
• Mentionam ca uleiul de susan este semisicativ.
• Turtele ramase de la presa au un continut ridicat in
substante proteice substante grase si alte principii
hranitoare.
• De aceea, macinate fiind, se pot adauga in paine in
anumite proportii, pentru a-i ridica valoarea alimentara.
De asemenea ele pot fi intrebuintate ca furaj concentrat
pentru diferitele specii de animale.
• Din seminte de susan curatate de coaja si macinate se
prepara asa-numitul « tahan » - in engleza « tahini »,
care se foloseste la prepararea halvalei de cea mai
buna calitate.
• Din seminte se poate obtine si faina, care este foarte
bogata in aminoacizi precum triptofan si metionina, si
de 3 ori mai mult calciu decat o cantitate egala de
lapte. (Home Cooking, 1998)
• Semintele mai contin si substante antifungice
(clorosesamon) si bactericide (sesamin, sesamolin).
• Semintele de susan ca atare sunt intrebuintate
mai ales in cofetarie.
• Florile la randul lor contin substante aromate
(printre care acid miristic) care se pot extrage
prin distilare si intrebuinta la fabricarea
parfumurilor in cosmetica
• Frunzele de susan contin multa materie
mucilaginoasa, si se folosesc in Africa
traditional la prepararea unor supe, ceaiuri in
amestec cu alte plante in tratamentul
dizenteriei, holerei, etc.
• Tulpinile sunt folosite drept combustibil.
• La noi in tara planta intalneste conditii
prielnice in sudul tarii.
 Aspect morfologic.

• Susanul cultivat este o planta ierboasa anuala.

• Radacina sa este pivotanta, putin dezvoltata, cu o
patrundere slaba in adancime si o ramificare redusa. Masa
principala de radacini este raspandita in partea arabila a
solului. Sistemul radicular capata dezvoltarea maxima
imediat dupa inflorire.
• Tulpina este dreapta inalta de 50-150 cm, cu 4-8 muchii,
ramificata si acoperita cu peri. Ramificarea tulpinii este mai
slaba sau mai puternica. Formele care ramifica putin
prezinta ramuri numai la baza tulpinii iar cele ce ramifica
puternic poarta ramuri pe toata lungimea tulpinii principale.
• Frunzele sunt lung petiolate. Forma si marimea frunzelor
sunt insusiri care depind de soi.
• Astfel, exista forme de susan la care limbul este intreg pe
toata tulpina ; nu variaza decat marimea, cele de jos fiind
mai mari decat cele de sus ; in asemenea cazuri, forma
limbului este oval-lanceolata. La alte forme frunzele sunt
ingust lanceolate, cele de jos fiind sectate, iar cele de sus
intregi. Exista totusi si forme cu frunzele intermediare.
• Intotdeauna frunzele sunt acoperite de perisori
• Florile. La subsoara frunzelor sunt situate florile,
grupate fiind cate 1-3, rareori mai multe la un loc,
avand un peduncul scurt. Florile sunt mari, colorate
diferit, alb, roz, pana la violet. Ele sunt alcatuite pe
tipul 5 si anume : caliciul format din 5 sepale,
corola din 5 petale unite intre ele, acoperite cu
perisori. In interiorul corolei se gasesc 5 stamine si
un ovar pubescent format din 2-4 carpele, prevazut
cu un stil lung, terminat cu un stigmat cu 2-4 lobi.
• Susanul este o planta autogama, polenizarea facandu-se
inainte de deschiderea florilor.
• Fructul este o capsula cu 4-8 loji ; el este de forma
alungita, cu baza rotunda si varful ascutit. Capsula are
lungimea medie de 4 cm, iar grosimea de 0,9 cm; ea
prezinta perisori pe suprafata.
• Fructele la maturitate crapa pe linia sudurii carpelelor;
valvele isi rasfrang obisnuit marginile spre interiorul
fructului, ceea ce face ca semintele sa nu se scuture;
uneori insa, marginile se rasfrang in afara, din care cauza
semintele raman slab prinse si se scutura usor.
• Semintele sunt asezate in capsula unele langa altele,
in 4 sau 8 coloane. Ele sunt mici, turtite, ovale, de
2,7-4 mm lungime si 1,9 mm latime, apropiindu-se
ca forma si marime intrucatva de cele de in.
Culoarea semintelor variaza fiind alba, galbuie,
cenusie, cafenie si chiar neagra ; culoarea cea mai
raspandita insa este cea alba Greutatea a 100
seminte variaza intre 0,11 si 0,46 g (Langham,
Wiemers), greutatea a 1000 de seminte variaza
intre 2,5 si 4g
 Sistematica.

•             Genul Sesamum cuprinde 12 specii, dintre care mai

importante sunt Sesamum alatum Thonn., Sesamum
indicum L.,Sesamum radiatum Schumach. & Thonn., Sesamum
schinzianum Asch., Sesamum triphyllum var. triphyllum Welw. ex
Asch.
•             Toate formele de susan cultivat apartin speciei Sesamum
indicum (cunoscuta si ca Sesamum orientale), familiaPedaliaceae.
•             Dupa Hildebrandt, specia S. indicum se imparte in 2
subspecii si anume :
• subspecia bicarpelatum Hilt.
• subspecia quadricarpelatum Hilt.
• subspecia bicarpelatum are capsulele formate
din doua carpele si are aria de raspandire in
intreaga zona de cultura a susanului.
• subspecia quadricarpelatum are capsulele
formate din 4 carpele, aria sa de raspandire
fiind limitata la Japonia, India, Palestina si
Cipru.
• In cadrul fiecarei subspecii s-au stabilit cate 2 grupe de
varietati sau ramuri, care se deosebesc intre ele prin
caracterele morfologice, insusiri biologice, arie de
raspandire, importanta economica, etc. Astfel in
subspecia bicarpelatum avem ramurile: asiaticum Hilt.
si abyssinicum Hilt., iar in
subspecia quadricarpelatum ramurile : palestinicum Hilt.
si japonicum Hilt.
• Cea mai raspandita este subspecia bicarpelatum,
majoritatea soiurilor facand parte din ramura asiaticum.
• Insasi arhitectura plantei difera in cadrul
aceluiasi cultivar. Cea mai raspandita este
subspecia bicarpelatum, majoritatea soiurilor
facand parte din ramura asiaticum
 Compozitia chimica.

• Semintele de susan contin 50-60% substante

grase(foarte stabile datorita prezentei antioxidantilor
sesamol, sesamolin si sesamin), cca. 30% substanta
proteice bogata in triptofan si metionina, dar si arginina
si cca. 14-18% extractive neazotate, in afara de alte
substante precum : celuloza, substante minerale
(important este calciul in procent de 1,3%), etc.
• Uleiul de susan cuprinde in compozitia lui chimica : acid
oleic 48%, acid linoleic 36,8%, acid palmitic 7,7%, iar in
cantitati mici acid stearic, acid arahidic,
• In conditiile tarii noastre continutul in ulei al
semintelor a variat intre 51,5% si 53% dupa C.
Patrascoiu. Indicele de aciditate al uleiului de
susan obtinut la noi este de 2,59.
• Turtele de susan au o valoare nutritiva foarte
ridicata. Ele contin 33-38% substante proteice,
10-12% substante grase si 20-24% extractive
neazotate.
Cerintele fata de clima si sol.

• Clima.
• Susanul este o planta pretentioasa fata de caldura.
Temperatura medie optima pentru dezvoltarea
plantei este de 22-24°C. Planta nu suporta scaderile
bruste de temperatura ; chiar temperatura de +5°C
este vatamatoare, cand dureaza mai multa vreme.
Ingheturile de –0,5°C distrug florile, iar cele de –3°C
distrug planta in intregime. Temperaturile joase
influenteaza negativ dezvoltarea susanului ; astfel
sub 15°C se opreste cresterea plantelor.
• Semintele susanului germineaza la temperatura de cel putin
15-16°C ; la temperatura de 20°C ele incoltesc in 24 de ore iar
plantele rasar in 3-4 zile.
• Perioada de vegetatie la susan este de 75-120 de zile,
cantitatea de caldura necesara in acest timp fiind de 2500°C.
• Susanul este pretentios si fata de umiditate, manifestand o
slaba rezistenta in special fata de secetea din sol si o rezistenta
ceva mai mare fata de seceta atmosferica. Totusi, vantul uscat
cu umiditate sub 15-20% provoaca caderea mugurilor florali si
a florilor, fenomen care micsoreaza mult productia. Cerintele
fata de umiditate sunt mari indeosebi in timpul germinarii si in
primele faze de vegetatie, asadar atunci cand planta are
sistemul radicular inca slab dezvoltat
 Solul.

• Fata de sol susanul este de asemenea destul de pretentios.

El cere soluri mijlocii si fertile. Sunt bune solurile de tip
cernoziom si aluvionar.
• Nu sunt potrivite pentru cultura susanului solurile
saraturoase, cele cu apa freatica de mica adancime. De
asemenea putin potrivite sunt solurile grele care formeaza
usor crusta, impiedicand rasarirea normala a plantelor.
• Tinand seama de cerintele mari de caldura, susanul
gaseste conditii potrivite de caldura in zonele de stepa si
silvostepa din sudul tarii
 Daunatori.

• Principalii daunatori care ataca susanul sunt

bacteriile Fusarium oxysporum, Phytophtora
parasitica, Macrophomina
phaseoli, Pseudomonas sesami,afida Myzus
persica, musculita alba Bemisia argentifoliu
si, B. tabacci, Larvele de Pieris rapae, si
viermele Cupis unipuncta.
 Tehnica culturii.

• Productia medie pe plan mondial este foarte

mica fata de potentialul real al acestei culturi.
Aceasta se datoreaza lipsei mecanizarii in
foarte multe tari. Cultura de susan se preteaza
excelent mecanizarii, rentabilitatea ei
marindu-se semnificativ. Cu toate acestea, in
prezent, 99% din productia mondiala se
recolteaza manual. Introducerea mecanizarii
ar mari productia de 3 pana la 4 ori.
 Locul in asolament.

• Dezvoltandu-se lent la inceput, susanul este usor inabusit de

buruieni, de aceea el trebuie semanat pe terenuri neimburuienite.
• Printre cele mai bune premergatoare sunt considerate ierburile
perene, apoi cerealele de toamna ce vin dupa ierburile perene,
leguminoasele pentru boabe si prasitoarele ingrasate cu gunoi de
grajd.
• In conditiile tarii noastre susanul da rezultate bune dupa bumbac.
• Susanul ca planta prasitoare lasa terenul curat de buruieni si intr-o
stare buna de fertilitate. Dupa el merg bine cerealele, mai ales cele
de primavara. Pentru a evita inmultirea diferitilor paraziti specifici,
este de dorit ca susanul sa nu revina in acelasi loc decat dupa cel
putin 6-7 ani.
 Ingrasamintele.

• Susanul este o planta care consuma mari cantitati de

substante hranitoare, ceea ce ne obliga sa acordam
o deosebita atentie ingrasamintelor. Pe baza de date
experimentale s-a stabilit ca cca. 67-70% din azotul,
fosforul si potasiul necesare pentru intreaga
perioada de vegetatie sunt absorbite de catre planta
incepand din faza infloririi si pana la maturitatea
completa. De aceea este de mare importanta ca pe
langa ingrasarea premergatoare insamantarii, sa se
aplice si ingrasari in timpul vegetatiei
• Experientele au aratat ca ingrasamintele organice si minerale maresc
mult productia de seminte. Cel mai mare spor de productie (16,6%)
l-au dat ingrasamintele minerale complete (N+P+K) aplicate in
cantitate de 90 kg/ha substanta activa de fiecare. Acelasi spor s-a
obtinut si in cazul ingrasarii cu gunoi de grajd in cantitate de 10 t /ha
ingrasare completata cu ingrasaminte minerale azotate + fosfatice +
potasice, fiecare in cantitate de 25-30 kg/ha substanta activa.
• Gunoiul de grajd dat direct plantei in cantitati mari duce deseori la
efecte nefavorabile, determinand dezvoltarea puternica a partilor
vegetative in dauna fructificarii si intarziind totodata si maturitatea.
Asemenea neajunsuri nu intampinam cand gunoiul de grajd este dat
plantei premergatoare.
• Sarurile de cupru au o influenta favorabila asupra culturilor de susan,
marindu-le productia. S-a observat ca numai simpla tratare a semintei
cu sulfat de cupru a sporit germinatia boabelor ducand la crestera
productiei cu 142 kg/ha.
• In timpul vegetatiei se recomanda sa se introduca mici cantitati de
ingrasaminte minerale in stare usor solubila pentru a ajuta plantele, mai
ales la formarea fructului.
• Lucrarile solului.
• Susanul este o planta foarte pretentioasa fata de felul in care solul este
lucrat, cerintele sale mari fiind legate de unele particularitati biologice
ale plantei.
• Astfel, susanul avand semintele mici, trebuie semanat intr-un sol bine
maruntit.
• In primele faze de vegetatie el creste incet, fapt care mareste
pericolul imburuienirii. De aceea in lucrarile de pregatire a solului
trebuie sa se procedeze astfel incat sa se realizeze o curatire pe
cat se poate mai perfecta a buruienilor.
• Susanul cere multa umiditate ; de aceea in lucrarile de pregatire a
terenului trebuie sa se urmareasca inmagazinarea unei rezerve
satisfacatoare de apa.
• Avand un sistem radicular putin dezvoltat este necesara
favorizarea dezvoltarii radacinii in suprafata si in profunzime
printr-o lucrare corespunzatoare a solului.
• Susanul este o planta iubitoare de caldura ; ceea ce inseamna ca
solul trebuie sa fie bine si profund afanat, ca sa poata fi strabatut
usor de aerul cald din atmosfera.
• Cerand hrana multa este necesara crearea conditiilor favorabile
pentru activitatea microorganismelor din sol.
• Susanul se insamanteaza destul de tarziu, obisnuit dupa 40-50
de zile de la inceperea primelor lucrari de primavara. In acest
interval de timp solul este expus evaporarii si imburuienarii.
• Pentru a evita pierderile de apa, a distruge buruienile si scoarta
solului atunci cand se formeaza, este necesar sa se lucreze cu
cultivatorul urmat de grapa.
• Se lucreaza de 1-2 ori, la cca. 10-12 zile dupa grapatul de
primavara, cand incep sa rasara primele buruieni ; a doua oara
cand solul incepe sa se batatoreasca din nou.
• Prima lucrare se face mai adanc la 7-8 cm, iar urmatoarea mai
la suprafata, la 4-5 cm. Daca aratura este porea tasata si terenul
prea tare imburuienat, poate fi necesara o aratura adanca
facuta indata dupa desprimavarare. In acest caz aratura se face
la 12-15 cm si se grapeaza imediat.
• Inainte de insamantare se recomanda a se
presa cu un tavalug usor : lucrarea are drept
scop crearea unor conditii favorabile pentru o
insamantare uniforma, favorizarea germinatiei
semintelor si rasaririi plantelor.
• In conditii de irigare se recomanda sa se
execute o udare inainte de insamantare, apoi,
dupa zvantarea solului, sa se faca
insamantarea.
 Samanta si semanatul.

• Pentru semanat folosim samanta curata, cu o

greutate absoluta ridicat si o buna germinabilitate ;
capacitatea de germinare trebuie sa fie de cel putin
95%. Datele experimentale recente au stabilit ca
semintele tratate cu sulfat de cupru rasar mai repede
si mai uniform si dau nastere la plante mai viguroase.
Drept consecinta se obtin productii mai mari. Solutia
de sulfat de cupru in care boabele se tin 30 minute
trebuie sa aiba concentratia de 0,5% ; dupa tratare
boabele sunt uscate in cel mai scurt timp.
• Susanul este o planta iubitoare de caldura.
• Intr-un sol suficient de umed plantele rasar in 4-5 zile
cand acesta are temperatura de 18-20°C.
• La noi se poate insamanta in cursul primei decade a
lunii mai. Insamantarile facute cu intarziere au drept
rezultat scaderea productiei si intarzierea maturitatii.
• Semanatul se executa cu semanatoarea in randuri. Cea
mai potrivita distanta intre randuri este de 40-50 cm.
• Cand folosim o astfel de latime intre randuri este
nevoie de o cantitate de 7-10 kg samanta/ha.
• Samanta trebuie ingropata superficial, cea mai
potrivita adancime fiind de 2,0-2,5 cm.
 Lucrarile de ingrijire.
• dupa rasarire cultura de susan trebuie prasita.
Numarul prasilelor variaza in legatura cu gradul
de imburuienare a solului si de formare a crustei.
• Adancimea primei prasile este de 5-6 cm.
Celelalte prasile se executa la adancimi ce variaza
dupa starea de umiditate a solului. In solurile
umede se praseste la 5-6 cm, iar in solurile mai
uscate la adancime mai mare, pana la 8 cm. Intr-
o perioada de vegetatie se aplica 3-4 prasile si tot
atatea pliviri pe rand.
• Raritul este o lucrare greoaie necesitand multe
brate de munca. Daca se foloseste o cantitate
potrivita de samanta la hectar, raritul este de
prisos. Totusi raritul la 7 cm distanta aduce un
spor consioderabil de productie, de pana la
60-70 kg/ha.
• In conditii de irigare susanul se uda de 2-3 ori
la intervale de 20-25 de zile intre udari.
 Recoltarea

• Caracteristic pentru susan este coacerea treptata a

fructelor. Ajung la maturitate intai capsulele de la baza,
coacerea inaintand treptat spre partea superioara a plantei.
• Momentul cand incepe recoltarea este atunci cand fructele
de la baza tulpinii sunt ingalbenite si partial cazute,
capsulele inferioare devin cafenii, avand semintele de
culoare normala. Recoltarea are loc in aceasta faza, deci
inainte ca toate semintele sa fie pe deplin mature;
continuarea coacerii are loc in snopi.
• Recoltarea trebuie terminata in 2-3 zile; daca se intarzie si
capsulele incep sa se desfaca se produc pierderi mari de
recolta prin scuturare
• Susanul se recolteaza cu semanatorile-legatori, cu
seceratorile simple, iar cand este prea copt sau cand se
recolteaza pe suprafete mai mici, se recolteaza manual, cu
secerea sau coasa.
• Plantele taiate sunt legate in snopi cu diametrul de 18-20
cm. Snopii sunt apoi pusi in clai pentru a se usca.
• Cand capsulele de la baza si de la mijloc incep sa se crape,
iar cele de la varf se brunifica, poate incepe treieratul.
Aceasta lucrare se executa cu batoze obisnuite, la care se
reduce numarul de turatii.
• Bune rezultate se obtin cand treieram susanul cu combina
din mers, de la claie la claie. Si in acest caz este nevoie de
unele modificari la combina.
• Pentru a obtine seminte de calitate superioara se recomanda treieratul
in doua etape. Se treiera manual capsulele recoltate de la baza plantei,
obtinandu-se astfel cel mai bun material pentru semanat. Al doilea
treierat se executa cu batoze si se obtine samanta de calitate
obisnuita.
• Dupa treierat samanta se curata bine de impuritati si se usuca pana la
umiditatea de cel mult 9%.
• Semintele de susan sunt higroscopice, din care cauza in mediu umed
se altereaza usor. Pentru a se evita pierderile, samanta trebuie
pastrata in incaperi bine uscate si ventilate. Grosimea stratului nu
trebuie sa depaseasca 20-40 cm.
• Productia variaza intre 600 si 1500 kg de samanta la hectar. La noi in
tara se obtin obisnuit productii de 500-800 kg/ha.