“FOLCLORUL-INTRE TRADITIE SI

INOVATIE” • Nume/Prenume:Condrea Antonela

• Grupa:IPF-021
 • LEGENDA SATULUI-CHISTELNITA
• Chistelnita este un sat din raionul
Telenești,Republica Moldova.Satul cu
denumirea Chistelnita este atestat în 169.
Cu denumirea nouă il inregistreaza si
administratia militara rusă in anii 1772-
1774.Satul Chetroasa de pe râulețul
Săgala a disparut unde si când e
enigma.Primele familii
Stratilat(Chetreanu)probabil,sunt venite
din fosta așezare Chetroasa.Și familiile
ramase ,dupa distrugerea satului
Hoimănești,sau refugiat tot in Chistelnita
si in alte cătunele din
jur.CatuneleCoromosleni,Telița si
Colocvani au fost “inghitite” de asezarile
mai mari.Se poate ca denumirile
Chift+Telița au evoluat in timp creând
Chistelnita-1456.Chistelnita (Orhei) are
terminul topografic popular Chistelniță
(loc cu izvoare in fata;loc
baltos;mlăstinos;noroios.)
 OBICEIURI DE CRĂCIUN
• Tradițiile de Crăciun în Republica Moldova sunt respectate cu sfintenie de
moldoveni.Aceștia nu uita să așeze pe masa de sarbatoare cele mai gustoase bucate
,iar gospodinele,pe langa paine si colaci ,coc și Crăciunei .Mersul cu Icoana ,dar si
tinerea postului fac parte din tradițiile de Crăciun respectate in Republica Moldova.
• Colindatul- obiceiurile principale ale Craciunului este colindatul.În mod tradițional ,la
colindat merg doar bărbații și flăcăii.Cu timpul însă ,in cetele de colindători s-au
strecurat și fete,dar astazi practic la colindat merg doar copiii.Prin obiceiul micuților de
a merge cu colindatul si cu Steaua,se vestește Nașterea Mântuitorului.
• Tăierea porcului-in mod tradițional ,gospodarii de la sate taie porcul in Ajunul
Craciunului .Sacrificarea acestui animal are o rânduire aparte și nimic nu se face
întâmplător.In ziua aleasa ,dis de dimineata,barbatii casei prind porcul, îl culcă pe o
parte, iar cel care-I mai priceput îi înfinge cuţitul în gât, în aşa fel încât pielea să nu se
spintece decât atât cât este lăţimea cuţitului. Se spune că persoanele miloase sau
slabe din fire nu trebuie să asiste la întreg procesul, pentru că în acest fel, porcul
moare cu mare greutate, iar carnea nu va fi buna. Totodată, se spune că porcul nu
trebuie să fie plâns sau numit „sărman”
• Coacerea craciuneilor-Atunci când vorbim despre tradiţiile de Crăciun, un loc aparte îl
ocupă gospodinele şi toate obiceiurile lor. Femeile coc colaci, pâine şi Crăciunei, un fel
de prăjituri în formă de cifra opt neîncheiată. Aceştia sunt oferiţi colindătorilor şi puşi
la icoană. În unele regiuni, Crăciuneii sunt ţinuţi la icoană până la Bobotează, iar în
altele, aceştia sunt împărţiţi vitelor.
 CEREMONIALURI DE NUNTĂ

• Pe întreg teritoriul etnic românesc, logodna este un act prealabil prin care două neamuri îsi manifestă hotărîrea de a face schimburi matrimoniale,
nunta este precedată, de asemenea, de ceea ce, potrivit modelului riturilor de trecere, reprezintă desprinderea de o stare, de un statut, pentru a
putea trece într-altă stare, a intra într-o categorie cu alt statut.Dacă pe vremuri pregătirile pentru o nuntă erau foarte complexe, iar nunţile durau
câteva zile, în ziua de azi, chiar dacă obiceiurile nu mai sunt respectate în totalitate, ele fac totuşi parte din tradiţie. Nunţile cu tradiţii le mai regăsim
în special pe la sate, oraşele mergând pe modernitate.Iar unul dintre aceste obiceiuri care se păstrează în Moldova începe cu respectul faţă de
părinţi, tinerii miri fiind cei care în ziua nunţii merg în faţa celor care le-au dat viaţă şi îşi cer iertare pentru cele „greşite cu voie şi fără voie”.Și mai
răspândit este obiceul ca naşii să fie răsplătiţi la nuntă cu tot felul de cadouri, folositoare în casă, aşa numitele plocoane, care pe vremuri se
rezumau la covoare sau prosoape ţesute în casă şi colaci sau cozonaci, în timpurile moderne acestea transformându-se în obiecte electrocasnice şi
torturi care mai de are mai sofisticate. Alaiul de nuntă se porneşte de la casa mirelui, acolo unde se adună rudele sale pentru a merge ulterior la
naşi, care la rândul lor au proprii invitaţi la petrecerea de nuntă. Odată ajunşi la casa miresei, ginerică este pus să se caute în buzunare după bani
pentru a putea să-şi vadă viitoarea consoartă, această sarcină fiind pusă în operă de fraţii miresei sau, după caz, de rude foarte apropiate.Neapărat
în Moldova petrecerea de nuntă durează până dimineaţa în zori, iar trecerea miresei la statutul de soţie are loc printr-un mic ritual de scoatere a
voalului pentru a I se pune pe cap un batic și pe care îl numim “dezbrăcatul miresei”. Voalul ajunge în posesia unei fete necăsătorite, aceeaşi care a
reuşit să prindă buchetul miresei. Tradiţia nunţilor din Moldova mai spune că după odihna de după nuntă, petrecerea trebuie să continue cu aceeaşi
amploare. Dacă pe vremuri nunta dura trei zile şi trei nopţi, astăzi protagoniştii nunţilor se reunesc la “zeamă” cu nuntaşii apropiaţi, pentru a
depăna din momentele de la nuntă.
 OBICEIUL “PAPARUDA”

În folclor, paparuda este un ritual de aducere a ploii, un ritual magic, aparținând

tipologiei cultelor agrare. În timp de secetă, tinerele fete din sat dansează Jocul
Paparudelor, un dans rudimentar, în fuste simbolice din frunze; în timp ce femeile din
sat le stropesc cu găleți de apă.
Jocul este practicat în a treia joi după Rusalii; poate însă avea loc și în orice zi de vară,
după o secetă prelungită. Este jucat de fete tinere, mai rar și de băieți, toți cu vârste
sub 14 ani.
Alaiul care însoțește paparuda este alcătuit din mai multe personaje, dintre care cel
puțin una-două trebuie să fie mascate. Acestea sunt dezbrăcate și apoi înfășurate în
frunze si ghirlande de boz (brusture, fag, stejar, alun).
Paparuda este însoțită de un cortegiu care merge prin sat de la o casă la alta, și în curte,
însoțitoarele cântă un cântec, bătând din palme, în timp ce paparuda joacă un dans
săltăreț.
Paparuda invocă ploaia prin dans, prin bătăi din palme, prin răpăitul tobelor improvizate
din tigăi, dar mai ales prin textul pe care trebuie să îl spună cu ardoare:
 ROLUL FOCLORULUI IN VIATA UNUI POPOR
• Prin faptul că sunt născută şi crescută în mediul rural,într-o
pitorească zonădeluroasă foarte bogată în folclor,fiind
permanent în contact cu muzica orală lanunţi,boteze,hore
tradiţionale îmbinate cu portul popular autentic,încă de la o
vârstăfragedă am fost captată de melosul muzicii,vrăjită de
veselia creată prin cântec şi joc.Pentru ca munca grea a
pământului să fie mai uşoară,sătenii o îmbină cu Și mai
răspândit este obiceul ca naşii să fie răsplătiţi la nuntă cu tot
felul de cadouri, folositoare în casă, aşa numitele plocoane, care
pe vremuri se rezumau la covoare sau prosoape ţesute în casă şi
colaci sau cozonaci, în timpurile moderne acestea
transformându-se în obiecte electrocasnice şi torturi care mai
de are mai sofisticate. Alaiul de nuntă se porneşte de la casa
mirelui, acolo unde se adună rudele sale pentru a merge
ulterior la naşi, care la rândul lor au proprii invitaţi la petrecerea
de nuntă. Odată ajunşi la casa miresei, ginerică este pus să se
caute în buzunare după bani pentru a putea să-şi vadă viitoarea
consoartă, această sarcină fiind pusă în operă de fraţii miresei
sau, după caz, de rude foarte apropiate.