a avut loc la începutul celei de a doua decade a secolului XX, odată cu desfăşurarea, în 1921 a primelor campionate ale Marii Britanii (coborâre şi „stil”), urmate de primul slalom ţinut la Muren – Elveţia în 1922, pentru ca, după numai doi ani, să aibă loc şi prima „Olimpiadă alpină”. Arlberg - Kandahar, o cursa combinată compusă dintr-un slalom şi o coborâre, este considerată azi ca prima competiţie oficială de referinţă din istoria schiului alpin, care a propulsat probele alpine în programul olimpic. • Schiul alpin a devenit apoi parte oficială a programului olimpic în 1936 odată cu desfăşurarea Olimpiadei de iarnă de la Garmisch-Partenkirchen. • Înfiinţarea Federaţiei Internaţionale de Schi (FIS), în 1924, a contribuit enorm în dezvoltarea schiului ca sport , în general şi ca disciplină olimpică, în special, dar evenimentul care a permis deschiderea schiului spre dimensiunile planetare de astăzi, a fost crearea, în 1966, a Cupei Mondiale de Schi Alpin. • Cupa Mondială a văzut lumina zilei datorită unei conjuncturi favorabile iar numele ei, revoluţionar la acea dată, precum şi rezonanţa acesteia: World Cup, Coupe du Monde, Weltcup, a făcut ca interesul pentru noua formă competiţională din schiul alpin să atingă cote superioare încă înaintea desfăşurării primelor curse. • Relevant este faptul că, în 1966, în afara de Cupa Mondiala de Fotbal, nici un alt sport nu avea un sistem competiţional care să poarte un nume de asemenea rezonanţă, şi că celelalte sporturi, trecând prin atletism, ciclism, navigaţie ,etc. şi cuprinzând şi celelalte sporturi de iarnă, cum ar fi săriturile, biatlonul, schiul fond ş.a. s-au inspirat toate după numele şi forma organizatorică a Cupei Mondiale de Schi Alpin. • Primul sezon regulat al Cupei Mondiale s- a desfăşurat în sezonul 1966 - 1967 şi s-a bucurat de un succes imediat. Câştigătorul primelor doua ediţii, la general, a fost Jean Claude Killy, după el urmând o pleiadă de „monştrii sacri” ai schiului alpin.