Sunteți pe pagina 1din 54

Cum înţelegeţi citat?

Limita fiecărei dureri este o durere şi mai mare.


(Emil Cioran)
Formulaţi corect definiţie
Formulaţi corect definiţie
Coma – reprezintă o stare patologică cu abolirea totală a
conştienţei, asociată cu alterări ale funcţiilor vegetative,
tulburări în homeostază, deficit neurologic de diferit grad.
Anxietate – reprezintă o stare de neliniște, de așteptare
încordată, însoțită de palpitații, jenă în respirație,
întâlnită în unele boli nervoase.
Euforie – reprezintă o stare de bună dispoziție exagerată
nemotivată, care apare în unele patologii nervoase sau
este provocată de unele substanțe narcotice.
Obnubilare – reprezintă o stare de somnolenţă anormală,
din care pacientul poate fi trezit uşor, dar pentru scurt
timp.
Formulaţi întrebări în raport cu subiectul

CINE?
UNDE?
DE CE?
CE?

CIND?
CARE? Dereglări de
motilitate tr.
digestiv PENTRU
CU CE? CE?

CE FEL
CITE? CUM? DE?
MANAGEMENTUL INTEGRAT AL PACIENŢILOR CU
DIAREE/CONSTIPAŢII, IŞURIE/ANURIE, LEZIUNI
PE TEGUMENTE ŞI MUCOASE, PROBLEME DE
MOTILITATE.

Profesor la disciplina Asistenţa medicală primară cu


Nursing comunitar şi îngrijiri la domiciliu
Medic neurolog
Prepeliţa Inna
Planul lecţiei
1. Managementul integrat al pacienţilor cu diaree,
constipaţie rebela.
2. Managementul integrat al pacienţilor cu leziuni pe
tegumente şi mucoase, probleme de troficitate a
tegumentelor.
3. Managementul integrat al pacienţilor cu probleme
de motilitate.
4. Managementul integrat al pacienţilor cu disurie,
işurie, anurie. Conduita pacientului conform
Protocolului clinic standardizat pentru medicii de
familie - Adenomul de prostată, Cancerul de prostată.
5. Educaţia pentru sănătate a pacienţilor şi membrilor
familie.
Managementul integrat al
pacienţilor cu diaree, constipaţie
rebelă.
Diaree cronică...

...eliminarea de scaune anormal de frecvente


si / sau abundente, de consistenţă scazută
asociind o staţionare sau scădere
ponderală, modificări care durează peste 3
– 4 săptămîni, permanent sau discontinuu.
Scaun normal: 3/zi - 3/săpt; 100-200 g/zi.

Diaree > 200 g scaun/zi; consistenţa scăzută, număr


mare de scaune.

Cantitate mare de scaun: secreţie mărită de anioni /


absorbţie scăzută de electroliţi.

Mecanisme: osmotic, secretor, lezional.

Diaree cu cantitate normală de scaun.


Clasificare fiziopatologică a diareei cronice

diareea osmotică (procesul dominant este


malabsorbţia);
diareea secretorie (procesul fiziopatologic
dominant este secreţia intestinală alterată)
Diareea inflamatorie (caracterizată prin injuria
inflamatorie a epiteliului intestinal).
Diareea apoasă
Diareea grasoasă- fatty diarrhea
Diareea osmotică
reprezintă manifestarea majoră a celor mai multe
sindroame malabsorbative.

Mecanismele prin care se produc sunt următoarele:


- tulburări situate la nivelul mucoasei intestinale absorbative
(infestaţii parazitare, enteropatia glutenică, efecte adverse
medicamentoase - PAS, neomicina, colchicina).

- afectarea utilizării digestive a lipidelor alimentare (condiţii


asociate cu perturbarea lipolizei şi/sau a formării
miceliilor).

- situaţii care afectează drenajul limfatic intestinal:


tuberculoza intestinală, boala Crohn.
Diareea secretorie
cuprinde următoarele entităţi:
Diaree apoasă care răspunde la suprimarea ingestiei:
deficitul de dizaharidaze
diaree prin malabsorbţia acizilor biliari
diaree post vagotomie
by - pass sau rezecţii
Diaree cu răspuns variabil la suprimarea ingestiei:
sindromul intestinului iritabil
malabsorbţia primară a acizilor biliari
alergia alimentară
diareea inflamatorie
colita microscopică
Diaree ce nu răspunde la suprimarea ingestiei:
-tumori producătoare de secretagogi (VIP-omul,
sindromul carcinoid, glucagonomul, carcinomul
medular al tiroidei, adenomul vilos)
- diareea diabetică
- mastocitoza sistemică
- sindromul intestinului scurt
-disfuncţia ileală primară cu malabsorbţia acizilor
biliari
-diaree congenitală (boala incluziilor microvilozitare,
clorhidroreea congenitală, diareea congenitală cu
pierdere de sodiu)
Diaree inflamatorie
Are caracteristică prezenţa febrei, durerilor
abdominale, a sângelui, a leucocitelor
polimorfonucleare (PMN) sau a eozinofilelor în
scaun şi modificări morfologice caracteristice la
biopsia intestinală.

Este prezentă în bolile inflamatorii intestinale (colita


ulceroasă, boala Crohn), gastoenterita eozinofilică,
enteropatia alergică, enterita cronică de iradiere.
Cauzele diareei cronice
Boli inflamatorii intestinale Medicamente şi aditivi alimentari:
idiopatice: rectocolita ulcero- antibiotice, antihipertensive,
hemoragicắ, boala Crohn, colita antiaritmice, citostatice, antiacide
colagenică, colita microscopică conţinând magneziu, edulcoranţi
(limfocitară) alimentari (sorbitol, fructoză),
alcool, cofeina
Infecţii gastrointestinale cronice Intervenţii chirurgicale anterioare:
sau recidivante (amoebiaza, gastrectomie, vagotomie,
giardiaza, infecţii cu Clostridium colecistectomie, rezecţii intestinale
difficile )
Steatoreea indiferent de cauză Abuzul de laxative
Malabsorbţia carbohidraţilor Cauze endocrine: hipertiroidia,
insuficienţa corticosuprarenaliană,
diabetul zaharat
Cancerul colorectal Ischemia cronică mezenterică
Enterita şi colita radică
Diagnosticul diareei cronice
Criteriile de diagnostic se obţin pe baza anamnezei,
examenului obiectiv, testelor de laborator, a examenelor
radiologice, examenelor endoscopice şi histologice.

Este necesară eşalonarea testelor de diagnostic în mai


multe etape:
-prima etapă se referă la anamneză, examenul obiectiv, ce
pot orienta spre explorările ulterioare necesare
diagnosticului;
-a doua etapă necesită teste specifice de diagnostic
-dacă este necesară cea de a treia etapă de diagnostic- se
face la pacientul internat
Tratamentul diareei cronice
•Tratamentul incepe cu corecţia hidro-electrolitică şi
acido-bazică (la fel ca în sdr. de deshidratare acută de
cauză digestivă);
•Dupa corecţia metabolică se trece la alimentaţia
parenterală totală sau parţială.
-alimentaţia parenterală totală se indică în
urmatoarele circumstanţe:
*în faza iniţială de tratament a diareei cronice cu
malabsorbţie severă;
*rezecţii intestinale intinse;
*prematuri;
*comatoşi.
-pt. perfuzia de lunga durata se va aborda o vena centrala
(v. jugulara externa) deoarece perfuzarea unor solutii
hipertone in venele periferice poate antrena: hemoliza,
inflamatia endovenei, tromboza venoasa;

-utilizarea solutiilor hipertone este justificate de


necesitatea unui aport caloric important;

-solutiile perfuzate vor avea in compozitia lor glucoza,


hidrolizate proteice, saruri minerale, vitamine.

-sursa de aminoacizi poate fi reprezentata de: Aminofusin,


Aminoplasmal, Infesol, etc.
-desi alimentatia parenterala totala asigura un repaus
digestiv absolut, astazi se opteaza pt. o alimentatie
parenterala partiala care consta din suplimentarea
temporara a alimentatiei orale cu o nutritie
parenterala.
-administrarea orala a unei mici cantitati de alimente are
efect trofic asupra mucoasei intestinale.
-in formele usoare si medii de diaree cronica, precum si
dupa perioada de alimentatie parenterala totala se
trece la tratamentul dietetic, care trebuie
individualizat fiecarui bolnav in parte;

-principiul general consta in imbogatirea treptata a unei


diete initiale “de crutare intestinala”, introdusa dupa o
dieta de tranzitie de 24 ore cu supa de morcov cu
adaos 5-10% glucoza, 150-200 ml/kgc/zi;
Principiile alimentare se vor asigura astfel:

-proteinele din carne de vita sau pui mixata, din branza


de vaci suspendata, din lapte albuminos; necesarul
proteic = 4-6g/kgc/zi;

-glucidele din glucoza si/sau fructoza, 18-20 g/kgc/zi;

-lipidele din ulei de floarea soarelui se introduc


progresiv (se incepe cu 0,5 ml/zi si se cresc pana la 2-3
ml/kgc/zi), dupa 7-10 zile de la initierea dietei.
Constipaţia

• mai puţin de 3 scaune pe săptămînă; consistenţă


crescută
• cantitate redusă (sub 100g/zi).
• subiectiv:

- senzaţia de eliminare incompletă


- efort semnificativ
- durerea abdominală
Etiologia constipaţiei
OBSTRUCTIE MECANICA DE COLON

 Cancer colorectal
 Boala inflamatorie intestinala
 Stricturi colonice / anale
 Corpi straini intrarectali
 Hemoroizi, fisuri anale
 Endometrioza
BOLI NEUROLOGICE / MUSCULARE
 Neuropatie periferica si vegetativa
 Sindrom de coada de cal
 Leziuni mieloradiculare
 Neurofibromatoza
 Sclerodermie
 Boala Parkinson
 Boala Chagas
 Boala Hirschprung
 Amiloidoza
 Distrofii musculare
 Scleroza multipla
BOLI ENDOCRINE / METABOLICE
 Diabet zaharat
 Hipotiroidie
 Feocromocitom
 Insuficienta hipofizara
 Glucagonom
 Porfirie
 Hipopotasemie
 Hipercalcemie
MEDICAŢII
 Opioide
 Anticolinergice
 Antidepresive
 Neuroleptice
 Antiparkinsoniene
 Anticonvulsive
 Antihipertensive
 Suplimente Fe / Ca
 Antiacide cu Al
 Sulfat de Ba
 Intoxicatii metale grele (Pb, As, Hg)
IDIOPATICE

 Intestin iritabil
 Megacolon, dolicocolon
 Prolaps rectal
 Dissinergie rectosfincteriana
Diagnostic

EXAMENE DE EXPLORĂRI
LABORATOR INSTRUMENTALE
Scaun Sigmoidoscopie,
colonoscopie + biopsii
HLG, VSH Irigografie
Teste tiroidiene Manometrie anorectala
Ca Defecografie
Porfirine CT, RM
Teste autoimunitate
Complicaţii
 Hemoroizi
 Prolaps mucoasei
 Sangerari
 Fisuri anale
 Obstrucţie, perforaţii
Tratament
• Laxative osmotice (lactuloza 5 – 10 g x 1 – 3 / zi).

• Laxative emoliente – docusate.

• Laxative iritante (senna – Regulax, Rixative).

• Prokinetice: tegaserod (serotonina) - 2-6 mg x 2 / zi,


trimebutine 100 mg x 3 /zi, PG, colchicina.

• Clisme.

• Tratament chirurgical.
Işurie, anurie, disurie
Noţiuni generale
Işurie Retenţie de urină, imposibilitate de golire a vizicii
urinare, necatînd la supraumplerea vezicii cu urină.
Işurie paradoxală – retenţie de urină cauzată de
incapacitatea detrusorului de a se contracta,
manifestată prin dilatarea, atonie şi suprumplerea
vizicii urinare.
Anurie suprimarea secreţiei urinare (incapacitatea de a se
forma sau excreta urină de către rinichi pentru mai
mult de 8 ore, vezica urinară fiind goală, sau urinarea
de mai puţin de 3 ori pe zi, volumul urinar fiind mai
mic de 100 ml în 24 de ore la adult (în cazul nou
născuţilor, se constată lipsa urinii la nivelul
scutecului).
Disurie durerea în timpul micţiunii
Adenom de prostată
tumoare benignă a glandei parauretrale
Clasificare

1. epitelială (benignă – adenom, malignă –


adenocarcinom),
2. neepitelială (rabdomiosarcoma – malignă),
3. tranziţională,
4. tumori combinate,
5. secundare,
6. neclasificate.
Simptomatologia
I. Compensată (micţuinile frecventa noaptea, cu eliberare totală a
vezicii urinare. Noaptea poziţia orizontală, scade refluxul de
sânge venos, edem a prostatei, compresia ureterului, chemări
imperoase la micţie până la 2-3 ori pe noapte).
II.Subcompensată (apare urina reziduală (10-20 ml). Stadierea se face
după urina reziduală).
III.Decompensată (işuria paradoxală când detruzorul nu e în stare să
elibereze vezica de urină, vezica e dilatată, atonică şi arhiplină.
Globul vezical se palpează bine, nedureros. Dereglarea elininării
urinei cu afectarea căilor superioare cu pielonefrită acută → cronică).

- cu dizurie (strangularea şi polachiuria nocturnă)


- cu dereglări a căilor urinare superioare (rinichii).
Complicaţii:
1. hematuria din venele superficiale a prostatei datorată
presiunii mărite – chirurgical eliberarea vezicii
2. retenţie acută de urină (la un edem brusc al prostatei)
3. formarea calculuilor
4. diverticuli
5. procese inflamatorii
Cancer prostatei
Nu exista semne si simptome de avertizare pentru
stadiul precoce al cancerului de prostata.
Odata ce tumora maligna determina marirea
semnificativa de volum a glandei, sau odata ce
cancerul se raspandeste dincolo de prostata, pot
apare urmatoarele simptome:

— Nevoia frecventa de a urina, in special noaptea;


— Dificultati in pornirea si oprirea fluxului urinar;
— Un jet urinar slab sau intrerupt;
— O senzatie dureroasa sau de arsura in timpul
mictiunii sau al ejacularii;
— Prezenta sangelui in urina sau sperma.
Simptomele cancerului de prostata avansat sunt:
 durerea surda, continua, profunda sau amorteala
la nivelul pelvisului, regiunii lombare, coastelor sau
partea superioara a coapselor;

 durere artritica in oasele acestor zone;

 pierderea in greutate si a
apetitului, oboseala, greata sau varsaturi.
Tratamentul
Stadiul precoce al cancerului se refera la limitarea
tumorii doar la nivelul prostatei.

Exista trei optiuni de tratament pentru stadiul precoce al


cancerului de prostata:

— interventia chirurgicala;
— radioterapia – externa sau prin „seminte”
radioactive implantate in tumora;
— supravegherea activa, numita si management de
asteptare.
Leziuni cutanate, mucoaselor
Simptomatologia bolilor de piele. Leziunile
elementare
I. Modificări de pigmentare a pielii

A. Pete (macule) pigmentare

l. Pete pigmentare prin tulburări de melanogeneză (nevii


pigmentari, albinism, vitiligo)

2. Pete pigmentare prin depunere de pigment


hemosiderinic
(pigmentările din sindrom posttromboflebitic)
B. Pete (macule) vasculo-sanguine

• Eritemul este caracterizat prin culoarea roşie a pielii,


temperatură locală ridicată datorită procesului de
hiperemie activă; dispare la vitropresiune.
• Cianoza este caracterizată prin tegumente reci,
violacei, de aspect livid şi este conse­cinţa procesului
de hiperemie pasivă, cu tulburări în circulaţia de
întoarcere a sângelui.
• Purpura este caracterizată prin prezenţa de pete
purpurice care nu dispar la vitropresiune, deoarece
sunt cauzate de extravazarea hematiilor.
II. Leziuni elementare solide

• Placa urticariană este o ridicătură roşie cu centru palid.


• Papulele sunt mici proeminenţe solide cu un diametru de
câţiva milimetri.
• Tuberculii sunt leziuni elementare solide de formă rotundă,
determinate de prezenţa unui infiltrat dermic profund.
• Nodozităţile sunt induraţii subcutanate.
• Lichenificarea se caracterizează prin îngroşarea pielii, cu
accentuarea şi adâncirea pliurilor sale naturale care prin
întretăiere delimitează veritabile pseudopapule.
• Vegetaţia este o excrescenţă moale, conopidiformă a pielii.
• Tumoarea este o formaţiune circumscrisă, persistentă, cu
tendinţă la creştere.
III. Leziuni elementare cu conţinut lichid

• Vezicula este o ridicătură circumscrisă a pielii, cu


conţinut lichid.
• Bula (flictena) are dimensiuni mai mari decât vezicula.
• Pustulele sunt leziuni elementare cu conţinut purulent.
IV. Leziuni elementare prin soluţii de continuitate ale
pielii

• Exulceraţia (eroziunea) este o pierdere de substanţă ce


interesează doar epidermul, vindecându-se astfel fără
cicatrice.
• Ulceraţia este o pierdere de substanţă ce interesează
atât epidermul cât şi dermul, motiv pentru care se
vindecă printr-o cicatrice.
• Excoriaţia este o pierdere de substanţă posttraumatică.
• Fisura este o pierdere de substanţă liniară.
Dereglări de
motilitate
Datele anatomice
Tractul gastrointestinal este un tub lung si musculos care
functioneaza ca un procesor de alimente pentru
organismul uman.
Sistemul digestiv este format din:
• cavitatea bucala si glandele salivare,
• stomac,
• intestin subtire si
intestin gros,
• ficat,
• pancreas,
• colon si vezica biliara.
Tulburarile de motilitate intestinala reprezinta
contractiile anormale intestinale, precum spasmele
si paralizia intestinala.
Tulburarile de motilitate intestinala descriu o
varietate de tulburari in care intestinele si-au
pierdut capacitatea de a-si coordona activitatea
musculara datorita unor cauze endogene sau
exogene.
Tulburarile de motilitate intestinala pot fi primare
sau secundare si se pot manifesta clinic prin
diferite semne si simptome, incluzind distensia
abdominala, constipatia, colicile abdominale,
refluxul gastro-esofagian sau varsaturile.

In sensul larg al termenului, orice alterare a


tranzitului alimentar si a secretiilor tractului
digestiv poate fi considerata tulburare intestinala
de motilitate.
Tratament
1. Terapia farmacologică
2. Regim alimentar corect
3. Endoscopia, rezecţia
intestinală

Un stil de viaţă sănătos


reprezintă
profilaxia dismotilităţii
intestinale
Mulţumesc pentru atenţie!
Răspundeţi la întrebări formulate

CINE?
UNDE?
DE CE?
CE?

CIND?
CARE? Dereglări de
motilitate tr.
digestiv PENTRU
CU CE? CE?

CE FEL
CITE? CUM? DE?

S-ar putea să vă placă și