de calote glaciare si zãpezi permanente; se mai numeste si desertul rece. În emisfera nordicã ocupã Oceanul Arctic, aproape toatã Groenlanda, majoritatea insulelor din nordul euro-asiatic si canadian, iar în sud domneste peste continentul Antarctic, plus apele din jur, cu banchizã. CLIMA Clima polară se caracterizează prin a avea aproape întotdeauna temperaturi sub 0ºC, putând ajunge până la -93 ° C (în Polul Nord), deoarece razele soarelui ajung foarte înclinate în raport cu suprafața terestră. Precipitațiile sunt foarte puține, umiditatea relativă este foarte scăzută și vântul bate cu o intensitate mare ajungând până la 97 km / h, deci locuirea aici este aproape imposibilă (deși, așa cum vom vedea mai jos, există unele animale și plante care au reușit să se adapteze la acest mediu ostil). Soarele la poli strălucește neîntrerupt timp de șase luni (primăvară și vară). Aceste luni sunt cunoscute sub numele de »Ziua polară». Dar în celelalte șase (toamnă și iarnă) rămâne ascuns, motiv pentru care este cunoscut sub numele de »Noapte Polară". FAUNA Fauna polară se caracterizează printr-o nevoie urgentă de a se proteja de frigul extrem. Pentru a realiza acest lucru, au luat diferite forme, de exemplu: există unele care au un strat dens și acumulează, de asemenea, grăsime subcutanată; sunt alții care construiesc tuneluri sau galerii subterane și sunt alții care preferă să migreze. Printre cele mai reprezentative faune avem ursi polari, care este cel mai mare animal de mamifer din Arctica, lup, bivol, sau capră de zăpadă. Există, de asemenea, animale acvatice, cum ar fi sigilii, Lup de mare, sau rechini, cum ar fi Somniosus microcephalus care se hrănește cu urși polari. FLORA Viata nu lipseste, vara devenind chiar abundentã pe tãrmurile arctice si spre tundrã. Condițiile specifice (perioadă scurtă de vegetație, vânturi, îngheț peren, soluri reci și suprasaturate cu apă), au determinat la plante apariția unor adaptări caracteristice. Plantele superioare lipsesc, dar existã alge, bacterii, licheni si muschi. Chiar și în timpul iernii, anumite alge pot continua procesul de fotosinteza, profitând de lumina foarte slabă a nopții polare. VANTURILE Vânturile au frecventã mare si viteze care uneori depãsesc 100 km/h, mai ales în arealul peri feric al ciclonilor. În centrul Antarcticii existã un calm relativ, dar spre periferie vân - turile devin puternice si formeazã brâul violentilor cicloni antarctici. BIBLIOGRAFIE