METODOLOGIA

CERCETĂRII SOCIALE
Partea a II-a
Bibliografie:
 Chelcea, Septimiu [2000](2007) Metodologia cercetă rii sociologice. Metode cantitative şi calitative (ediţia a III-a,
pp. 171-206). Bucureşti: Editura Economică .
 Chelcea S., Cunoaşterea vieţii sociale. Fundamente metodologice, Bucureşti, 1995, Editura
Institutului Naţional de Informaţii
 Bulai A., Focus-grup, Bucureşti,Ed. Paideia, 2000.
 Râpeanu G. I., Rădulescu S. M., Metode şi tehnici de cercetare sociologică, Bucureşti, Editura
Intact, 1997.
 Giddens A., Sociologie, Bucureşti, Editura ALL, 2001.
 Cazacu A .Teorie şi metodă în sociologia contemporană, Hyperion, Bucureşti 1991.
 Chelcea S.. Cercetarea sociologică – metode şi tehnici, Editura “Destin”,1998.
 Miftode V. Metodologia sociologică, Editura “Porto- Franco”, 1995.
 Rotariu Tr. Metode statistice aplicate în ştiinţele sociale. - Iaşi, 2000. 8. Traian Rotariu. Curs de
metode şi tehnici de cercetare sociologică. - ClujNapoca 1994. 9
 Vlăsceanu L. Introducere în metodologia cercetării sociologice. - Iaşi, 2013.
 Ioan, Mă rginean. (2000). Proiectarea cercetă rii sociologice. Iaşi: Editura Polirom.
 Mucchielli, Alex (coord.). Dicţionar al metodelor calitative în ştiinţele umane şi sociale . Iaşi:2002 Editura
Polirom.
 Silverman, David. nterpretarea datelor calitative. Metode de analiză a comunică rii, textului şi interacţiunii .
Iaşi:,2004:Editura Polirom.
 Agabrian, Mircea. Cercetarea calitativă a socialului. Design şi performare . Iaşi: 2004Editura Institutul European.
 https://www.scribd.com/document/222289947/etapele-cercetarii-sociologice
 http://www.scrigroup.com/educatie/sociologie/Etapele-cercetarii-sociologice21438.php
 http://www.creeaza.com/referate/psihologie-psihiatrie/sociologie/PROIECTAREA-CERCETARII-SOCIOLO598.p
hp
Metode de cercetare sociologică
Ancheta sociologică cu cele 2 tehnici: interviul
și chestionarul.
Metode de cercetare sociologică
Ancheta sociologică este o metodă de recoltare
a informaţiilor atât cu privire la evenimente,
procese, fenomene şi structuri sociale cât şi
cu privire la atitudinea oamenilor faţă de ele;
se folosesc, in acest scop.
Chestionarul
 Chestionarul este unul dintre cele mai
frecvent folosite instrumente de realizare a
anchetelor sociologice.
 Prin chestionar sociologul nu formulează doar

întrebările, ci şi raspunsurile. Chestionarul

este un ansamblu de întrebări scrise,
ordonate logic şi psihologic, care impun celor
anchetaţi consemnarea, în scris, a
răspunsurilor.
Chestionarul
 Pe baza mai multor criterii se delimitează mai multe tipuri de chestionare:
 În funcţie de conţinutul întrebărilor deosebim:

• chestionare de date factuale (sau administrative) care conţin întrebări ce

urmăresc recoltarea de date cu privire la: sex, vârstă, loc de naştere, stare
civilă, domiciliu, profesie. Întrucât subiecţii manifestă o oarecare rezervă în
oferirea de date de identificare, aceste întrebări sunt plasate, de regulă, la
sfîrşitul chestionarului;
• chestionarele de opinie (sondajele de opinie) care conţin întrebări menite
să aducă informaţii cu privire la părerile, atitudinile, motivaţiile,
comportamentele celor investigaţi, aspecte ce nu pot fi observate direct.
• chestionarele speciale care sunt alcătuite din întrebări ce vizează obţinerea
de informaţii cu privire la un singur aspect al unei anumite realităţi sociale;
• chestionarele “omnibus” care cuprind întrebări cu privire la mai multe
aspecte al unor realităţi sociale, ceea ce crează posibilitatea cunoaşterii
complexităţii respectivelor realităţi, a interacţiunilor şi condiţionărilor
fenomenelor cercetate.
Chestionarul
 În funcţie de forma întrebărilor deosebim:
 chestionarele cu întrebări închise sau precodificate, care sugerează câteva
posibilităţi de răspuns dintre care subiectul trebuie să aleagă numai o variant.
Avantajele acestor întrebări: facilitează analiza statistică a răspunsurilor,
servesc ca “filtru” pentru întrebările următoare, sporesc anonimatul şi
sinceritatea celui investigat. Dezavantajele se referă la faptul că ele sugerează
anumite răspunsuri, ceea ce face ca efortul de gândire al subiectului să fie
mai mic şi completarea chestionarului să capete un character mecanic;
 chestionarele cu întrebări deschise, care lasă subiecţilor libertatea exprimării
opiniei în forma în care îl reprezintă cel mai fidel. Avantajele: permit
recoltarea unor informaţii bogate şi complexe, care nu sunt sugerate sau
direcţionate, ceea ce sporeşte calitatea concluziilor cercetării. Dezavantajele
se referă, în special, la dificultăţile de prelucrare a răspunsurilor (şi, deci, a
datelor).
 chestionare cu întrebări semi-inchise, sugerează subiectilor variante de
raspuns, dar drept ultimă variantă se oferă opţiunea altă variantă, în cazul în
care raspunsul său nu se încadrează în variantele propuse.
Chestionarul
 În funcţie de modul de aplicare chestionarele pot fi:
 chestionare autoadministrate, în care răspunsurile sunt
formulate de către subiecţi fără ajutorul operatorului de
anchetă. Chestionarul poate fi primit prin poştă, din presă sau
din anumite magazine, care le ataşează mărfurilor.
 chestionarele administrate de către operatorii de anchetă.
Importantă, în acest caz, este pregătirea operatorului: el
trebuie să studieze chestionarul înainte de al aplica, să
memoreze, eventual, întrebările, să respecte succesiunea lor,
să înregistreze fidel răspunsurile, să păstreze secretul asupra
acestora.
 chestionarele prin telefon au anumite limite: nu se pot aplica
decât persoanelor care dispun de post telefonic şi care se
găsesc în cartea de telefon.
Interviul sociologic
 Interviul este o tehnică de obţinere a informaţiilor pe
baza unei comunicări verbale, directe, între cercetători şi
subiect, cu intenţia, fie de a descrie ştiinţific anumite
fenomene şi procese sociale, fie de a verifica ipotezele
formulate.
 Cercetătorul în prealabil formulează un Ghid de interviu

care conţine întrebările la tema cercetată. Întrebările

trebuie formulate în aşa fel ca să provoace un raspuns
detaliat.
 Reguli pentru formularea întrebărilor: se evită întrebările

care pot da raspunsul: da sau nu; se evită cuvintele cu

rezonanţă afectivă “bătaie”, “furt”; se evită întrebările
prea lungi.
Interviul de grup (focus-grupul)
 Interviul de grup este un tip de interviu de grup care este
condus de un moderator şi este focalizat pe o anumită
tematică.
 Caracteristicile interviului de grup sunt :
 subiectul intervievat nu mai e un individ, ci un grup;
 numărul participanţilor poate varia, în funcţie de scop,
temă şi categoria de populaţie: min. 3-4 – max. 10-15,
astfel încât fiecare participant să aibă timp să se exprime,
iar fiecare intervenţie să poată fi înregistrată;
 timpul de recoltare variază în funcţie de temă şi de
caracteristicile grupului, dar este mai mic decât în
interviurile individuale: grupurile de discuţii nu rezistă un
timp prea mare;
Interviul de grup (focus-grupul)
 Deosebim următoarele tipuri de interviu de grup:
- Interviu în grupuri reale (naturale). Grupul este deja
constituit, cercetătorul îl găseşte ca atare (ex. sătenii care
stau duminica pe o bancă sau pe iarbă în faţa unei porţi ; un
grup de elevi / studenţi care stau de vorbă într-o pauză).
 Interviu în grupuri construite de cercetător, în urma unei

eşantionări. Mai multe persoane, alese după un criteriu

relevant pentru cercetare, sunt invitate la o conversaţie într-
un spaţiu informal (într-o pauză, la un prânz, o cină etc.).
Discuţia în cadrul focus-grupului are un caracter informal,
nestructurat: cercetătorul anunţă numai tema de bază, iar
pe parcurs îl stimulează pe fiecare participant să ia parte la
conversaţie.
Interviul de grup (focus-grupul)
 A fost utilizat începând cu anii 1950, pe scară largă în marketing.
 În stiinţele sociale, a început să fie utilizat relativ recent, mai ales

în studiile de explorare (interviuri cu experţi, actori-cheie sau

actori obisnuiţi): în cercetarea medicală; în ştiinţele educaţiei; în
cercetările realizate din perspective feministe; în cercetările-
acţiune (= cercetări realizate simultan cu intervenţii sociale într-o
colectivitate); în dezvoltarea organizaţională, pentru identificarea
temelor mari ale culturii organizaţionale; de asemenea, este
utilizat tot mai mult în studiile pentru managementul calităţii
(programelor, produselor etc.), pentru: - recoltarea unui
feedback de la beneficiari (clienţi); - recoltarea unui feedback de
la experţi (staff); - cunoaşterea slăbiciunilor şi punctelor tari ale
diferitelor “produse”; - identificarea nevoilor şi posibilităţilor de
asigurare a calităţii.
Observaţia sociologică
 Este o metodă de cunoaştere a realităţii sociale, care
presupune constatarea şi înregistrarea de către
observator a faptelor aşa cum se desfăşoară ele, în
mod natural (firesc), fără ca el să intervină. Prin
intermediul observaţiei sociologice cercetătorul
poate să cunoască o diversitate de aspecte privind:
atitudinile, comportamentele, relaţiile sociale;
durata, frecvenţa de apariţie, repetarea, intensitatea,
succesiunea faptelor sau evenimentelor sociale.
 Rolul observatorului este doar acela de a consemna,

informaţii, date sau fapte despre realitate, fie direct,

în timpul producerii lor, fie după ce ele au avut loc.
Observaţia sociologică
Deosebim 2 tehnici de observaţie sociologică:
1.Observaţia exterioară (neparticipativă), cind cercetătorul se
menţine ca un observator exterior comunităţii studiate,
neimplicîndu - se deloc în viaţa acesteia. De exemplu dacă
dorim să studiem comportamentul profesorului în timpul
predării pentru a nu schimba comportamentul obişnuit prin
asistarea la ore, se va utilize aparatura audio sau video.
2.Observaţia prin coparticipare (participativă)- cercetătorul se
integrează în grup, participă la viaţa şi activitatea lui.
Deosebim 2 tipuri de participare: cind grupul crede că
cercetătorul este un membru obişnuit (observaţie sub
acoperire); cînd grupul cunoaşte statutul cercetătorului, nu şi
obiectivele, iar acesta fie se implică în activităţile grupului, fie
este neutru.
Observaţia sociologică
 Observatorul trebuie să respecte anumite reguli: să
ţină seama de normele şi tradiţiile locurilor,
comunităţilor, colectivităţilor investigate; să nu facă
opinie separată; să nu afişeze o superioritate, care
i-ar putea inhiba pe cei investigaţi, chiar dacă ea ar
fi justificată de calităţile lui de cercetător în
domeniu; să nu şocheze prin limbaj; trebuie să
adopte tipul de limbaj specific comunităţii în care
este integrat; să nu se implice cu ostilitate în
activităţile şi în discuţiile cu subiecţii; să fie discret;
să demonstreze adaptabilitate la toate condiţiile
existente în comunitatea studiată
Observaţia sociologică
 Conţinutul activităţii observatorului:
 notarea faptelor observate; notele trebuie să includă
obligatoriu: data, ora, durata observării, locul desfăşurării
faptelor, aparatele utilizate, factorii ce afectează
comportamentele, schimbările intervenite în timpul
observării;
 reţinerea exactă a conţinutului dialogului cu persoanele
investigate;
 nregistarea separată a consideraţiilor personale, dacă ele
există.
 Un bun observator posedă următoarele calităţile: intuiţie,
imaginaţie creatoare, capacitate de sinteză, experienţă,
rigoare şi precizie.
Observaţia sociologică
 Observaţia ştiinţifică ca metodă de cercetare,
are anumite limite: nu permite cercetarea
unor anume tipuri de comportament, din
motive lesne de înţeles (ex.: comportamentul
sexual); se aplică cu dificultate studierii unor
loturi mari şi condiţiilor de existenţă ale
individului sau grupului investigat, dincolo de
momentul cercetării.
Experimentul sociologic
 Este o metodă de cunoaştere (cercetare) a realităţii sociale care
constă în modificarea intenţionată a acestei realităţi, observarea ei în
condiţii speciale, create de cercetători, potrivit scopului cercetării.
 Experimentul presupune stimularea, determinarea unei reacţii,

observarea şi măsurarea ei, într-un mediu controlat, fără

interferenţe din exterior.
 În viaţa cotidiană facem relativ des experimente: spunem o glumă

sau facem o farsă cuiva şi urmărim modul în care acesta

reacţionează.
 Experimentul sociologic presupune condiţii special de realizare,

laboratoare, aparatură de înregistrare.

 Primele experimente au fost realizate de către cercetătorul George

Elton Mayo (1880 - 1949), care a cercetat modul în care eficienţa

muncii era influenţată de mediu (iluminarea atelierelor, temperatură,
umiditate, zgomote).
Experimentul sociologic
 Prin experiment se analizează efectele unor variabile
independente asupra variabilelor dependente într-o
situaţie controlată, cu scopul verificării ipotezelor.
Variabilele independente sunt factori introduşi în
experiment de către cercetător sau de către alte instanţe,
care se modifică în timp: valoare, intensitate, durată,
frecvenţă. Practic, se organizează două grupuri identice în
toate dimensiunile lor; • într-un grup se introduce o
schimbare (o variabilă independenţă), el este numit
grupul experimental; • celălalt grup rămâne neschimbat;
el se numeşte grup de control; • prin raportarea celor
două grupuri putem cunoaşte modul în care se produce
un proces social în lipsa intervenţiilor experimentatorului.
Experimentul sociologic
Experimentele sociologice se pot desfăşura în teren
sau în laborator.
 Experimentele în teren prezintă interes deoarece

surprind comportamentele “naturale”, spontane ale

subiecţilor, care au loc în situaţii sociale reale.
 Experimentul în laborator - asigură un control mai

riguros a situaţiei experimentale, fapt pentru care în

laborator sunt provocate experimente majore, prin
care se testează ipotezele formulate. Interpretarea
informaţiilor rezultate din experiment şi formularea
concluziilor sunt valabile numai pentru grupurile
cercetate.
Metoda monografică
 Este o metodă ce presupune observarea directă a
unei unităţi social teritoriale sau a unui subsistem
social fără a recurge la eşantionare şi fără a
manipula variabile. Realitatea socială cercetată este
abordată în totalitatea manifestărilor sale. Această
metodă îşi poate asocia mai multe metode şi tehnici
de recoltare a informaţiilor (observarea sociologică,
interviul etc). Monografia impune implicarea în
cercetare a unor echipe interdisciplinare datorită
caracterului complex al realităţilor sociale studiate
şi a necesităţii abordării multilaterale a acestora.
Metoda monografică
 Există variate tipuri de monografii, în funcţie de
varietatea realităţilor sociale în studiul cărora sunt
utilizate: instituţii sociale, mari colectivităţi
teritoriale, categorii profesionale, anumite
subsisteme ale sistemului social global, procese
sociale etc.
 Astfel putem clasifica monografiile în: monografii de
familie sau monografii şcolare; monografii urbane
sau rurale; monografii de meserii sau de profesiuni;
monografii ale unor ramuri ale industriei sau ale
unor întreprinderi; monografii privind migraţia sau
mobilitatea socială etc
Analiza documentară
 Analiza documentară reprezintă exprimarea
cantitativă a anumitor “unităţi de analiză” pe
care le identificăm într-un anumit document.
Unităţile de analiză pot fi: spaţiul sau timpul
dedicat anumitor probleme sociale; cuvintele
se numără de cite ori apar anumite cuvinte
într-un text; temele: sunt propozitii care
exprimă anumite idei despre un subiect dat;
personajele, se pot analiza personaje din
filme sau lucrări literare.
Analiza documentară
 Se studiază documente publice (ziare,
emisiuni TV, cărţi); documente personale
(scrisori, mărturisiri etc); documente oficiale
(documente de la tribunal, legi, convenţii,
decizii, hotărîri, acte de proprietate, hotărîri
de divorţ).
Analiza documentară
Analiza documentară
Metoda biografică
 Biografiile sociale fie sunt scrise de către indivizi fie
de către sociolog.
 Se bazează pe reconstituirea istoriei subiectului în

vederea desprinderii acelor situaţii, împrejurări şi

evenimente care puteau avea un efect de maximă
importanţă asupra devenirii şi stării lui actuale.
 Aceasta metoda vizeaza strângerea cât mai multor

informatii despre principalele evenimente parcurse

de individ în existenta sa, despre relatiile prezente
între ele ca si despre semnificatia lor în vederea
cunoasterii istoriei personale a fiecarui individ, atât
de necesara în stabilirea profilului personalitatii sale.
Metoda studiul de caz
 Este o metodă calitativă de cercetare
sociologică şi se instituie prin abordarea unei
entităţi sociale, de la indivizi la comunităţi, cu
scopul de a ajunge la o imagine cît mai
completă despre entitate.
 Studiul de caz ajută la găsirea unor soluţii

concrete la problemele existente. Cazul

selectat trebuie să corespundă cît mai bine
obiectivului teoretic.