Modele de regionare politico-

administrative în spațiul central și est-

european
Introducere
Funcția politico-administrativă în Europa se raportează la așezările umane,
respectiv acele așezări unde se regăsesc instituții de administrație centrală sau locală
(primării, prefecturi, filiale ale unor partide politice) prin intermediul cărora puterea
centrală sau cea locală își exercită atribuțiile în teritoriu.

Unitățile politico-administrative sunt formațiunile statale din interiorul statelor

federale (state, provincii, teritorii) spre deosebire de cele administrative în cazul
statelor unitare, a căror teritoriu este declarat prin constituție ca fiind indivizibil unde
este de altfel și situația României.
În spațiul est-european -România
Conform Constituției, teritoriul României este organizat, sub aspect administrativ,
în comune, orașe și județe.

 Comunele și orașele sunt unitățile elementare de organizare administrativă, este

formată dintr-unul sau mai multe sate și este condusă de un consiliu local și
un primar ales.

 Județul este condus de un consiliu județean și un prefect. Consiliul județean este

ales pentru a coordona activitatea consiliilor comunale și orășenești, având ca scop
concentrarea interesului asupra serviciilor publice de importanță la nivel județean. 
Formarea regiunilor administrative
Regiunile istorice tradiționale au fost delimitate în momentul
constituirii Voievodatelor medievale cu majoritate românească, numite în limbajul
popular țările române : Transilvania, Moldova, Țara Românească și Dobrogea

Regiunile istorice din cadrul României de astăzi sunt cele reprezentate de

nouă provincii tradiționale, fără statut administrativ specific:
 Banatul, Crișana, Maramureșul, Ardealul, Bucovina, Moldova, Oltenia, Muntenia și Dob
rogea
Structura României
În România în actuala organizare administrativ-teritorială, guvernarea se face în sistem
departamental, doar la nivelele I (naţional), IV (judeţ) şi VI (municipiu, oraş, comună).

În cazul României, caracterul său unitar este reglementat prin Constituţie și are la bază
următoarele modele de organizare administrativa
 Central (național)
 Regional (constituite pe baza provinciilor istorice)
 Departamental (județe)
 Comunal (Municipiii, orase, comune)
 Subcomunal (sectoare administrative în cazul orașelor mari)

Dintre acestea, nivelul regional și cel departamental (județean) constituie nivele de autonomie
locală, având structuri deconcentrate a serviciilor și structuri de redistribuire a fondurilor la nivel
local.
 Regiunile de dezvoltare ale României
România este împărțită în 8 regiuni de dezvoltare. Regiunile de dezvoltare sunt
corespondente nivelului NUTS-II de diviziuni al UE, dar fără a avea capacități administrative.
Acestea sunt folosite în special pentru coordonarea proiectelor de dezvoltare
regională. Aceste regiuni de dezvoltare sunt:
• Regiunea Nord-Est 
• Regiunea Vest Regiunea Nord-Vest 
• Regiunea Centru 
• Regiunea Sud-Est 
• Regiunea Sud - Muntenia 
• Regiunea București - Ilfov ce cuprinde municipiul București și județul Ilfov
• Regiunea Sud-Vest Oltenia 
În spațiul central – Elveția
Situată în inima continentului, Elveția este plasată în spațiul de interferentță
dintre populațiile germanice și cele de origine latină. Astfel, în urma unei statistici
realizate, pe un teritoriu de numai 40 de kmp, se vorbesc patru limbi germană,
franceză, italiană și retroromană, fiecare având statut de limbă oficială chiar dacă este
vorbită de un nr. redus de locuitori.
 Țara este organizată în 26 de cantoane, fiecare având competențe statale
propria constituție, propriul parlament, propriul sistem de guvernare, autonomie
fiscală, etc.
Formamrea modelului politic adminsitrativ actual
în Elveția
Până la începutul secolului al XIX-lea, teritoriul actual al Elveţiei era alcătuită
dintr-un conglomerat de mici formaţiuni politico-administrativ: oraşe libere,
principate, episcopii etc.

 Congresul de la Viena din 1815 a pus bazele celor de 26 de cantoane aflate în

prezent, care au căpătat ordin juridic şi territorial federal, constituindu-se astfel o
confederaţie pe bază de egalitate
 Pentru a preveni mişcările separatiste, a fost promulgată constituţia federală
(1848) prin care autorităţile cantonale erau împuternicite cu o largă autonomie pe
baza egalitarismului politic, garanţie fundamentală pentru solidaritatea statului.
 
Formamrea modelului politic adminsitrativ actual
în Elveția
Acestă diferență ce a caraterizat țara, atât prin dimensiuni cât şi prin structură și
componenţă etno-lingvistică, reprezintă modul de formare al statului: prin legătură
succesivă în jurul unui nucleu iniţial alcătuit din cele patru cantoane centrale (Uri,
Schwytz, Nidwald şi Obwald) care au constituit, încă din 1291, fundamentul Elveţiei
actuale.

De-a lungul secolelor, între acestea şi cantoanele vecine s-au purtat războaie sau au
fost încheiate alianţe de defensive, de apărare împotriva unor duşmani comuni
Structura administrativă a Elveției
 Cele mai multe cantoane sunt împărțite în unități administrativ teritoriale(Lucerna,
Berna, Ticino). Acestea asigură, în general, administrația și respectarea legislației.

 Majoritatea cantonelor lasă la alegerea municipalităților mai mari să opteze pentru

un parlament al orașului. În unele cantoane, persoanelor străine care au locuit
pentru o anumită perioadă de timp în Elveția li se permite, de asemenea, să
participe la politica municipală.
 Structura administrativă a Elveției
Comunele, cunoscute și sub numele de municipalități, sunt cea mai mică divizie
guvernamentală din Elveția.

 Municipalități sunt în general guvernate de un consiliu condus de un primar.

Comunele sunt finanțate prin impozite directe (de exemplu, impozitul pe venit), cu
rate variabile mai mult sau mai puțin într-un cadru stabilit de canton.

 Multe municipalități întâmpină dificultăți în menținerea serviciilor publice de care au

nevoie pentru a îndeplini sarcinile pe care le au.

 În efortul de a reduce cheltuielile, municipalitățile se combină (prin fuziuni). Aceaste

restructurări sunt, în general, încurajate de guvernele cantonale, iar rata acestor
uniuni este în creștere.
Elveția – sistem confederativ

Prin urmare, caracteristica de bază a naţiunii şi a statului elveţian este dată de

unirea succesivă unor populaţii diferite ca limbă, religie şi cultură pentru a-şi apăra
împreună libertatea.

Statul a fost organizat astfel în sistem confederativ pe baza formaţiunilor

politico-administrative.
Bibliografie

 Radu Săgeată, Modele de regionare politico-administrativă

 Subdivisions of Switzerland, (https://en.wikipedia.org/wiki/Subdivisions_of_Switzerland)
 Organizarea administrativ-teritorială a României
(https://en.wikipedia.org/wiki/Administrative_divisions_of_Romania)