Universitatea Maritimă Constanța

Facultatea de navigație și transport

Managementul sistemelor integrate de transport

IMPACTUL ASUPRA
MEDIULUI DAT DE
TRANSPORTUL MĂRFURILOR
PERICULOASE

RUCĂREANU ELENA CLAUDIA

Transporturile joacă un rol vital în societate și în economie, calitatea vieții
noastre depinzând de un sistem de transport eficient și accesibil.

În același timp, transporturile sunt o sursă majoră de presiune asupra

mediului în Uniunea Europeană (UE) și contribuie la schimbările climatice,
la poluarea atmosferică și la zgomot.

De asemenea, ele implică ocuparea unor fâșii întinse de teren și contribuie la

expansiunea urbană, la fragmentarea habitatelor și la impermeabilizarea
suprafețelor.
Transportul rutier al marfurilor periculoase, ca si cel realizat pe
calea ferata, caile navigabile interioare, precum si transportul
maritim si aerian, sunt reglementate prin acorduri internationale,
reglementari ale Uniunii Europene, precum si prin legislatia
naționala.

Transportul marfurilor periculoase este

reglementat cu scopul de a preveni, pe cât
posibil, accidentele si daunele cauzate
oamenilor, mediului, mijloacelor de transport
sau bunurilor.

Expedierea marfurilor
periculoase trebuie
efectuata numai dupa o
clasificare si ambalare
adecvată.
MĂRFURILE PERICULOASE POT FI
DEFINITE CA UN OBIECT,
SUBSTANȚĂ SAU MATERIAL CARE
PREZINTĂ UN ANUMIT GRAD DE
RISC PENTRU OAMENI,
PROPRIETĂȚI ȘI MEDIU DATORITĂ
PROPRIETĂȚILOR SALE FIZICE ȘI
CHIMICE.
Clasificarea Explozivi
mărfurilor
periculoase Gaze
Lichide inflamabile
Solide inflamabile
Substanțe oxidante și peroxizi organici
Substanțe toxice și substanțe infecțioase
Material radioactiv
Substanțe corozive
Diverse substanțe periculoase
 Riscul și rezultatul asociate
explozivilor sunt rezonabile. Dacă
un contact exploziv cu o sursă de
aprindere sau un detonator cu un
rapel, acesta va exploda. Fie că
pericolul cheie apare din căldură sau
din unda de șoc, riscul este foarte
semnificativ. Dacă personalul se află
în vecinătatea exploziei,
consecințele probabile pot include
moartea, erupții ale vaselor de
sânge, incendiu, inhalarea gazelor
toxice și arsuri grave. Substanțele
explozive prezintă, de asemenea,
diverse riscuri asupra proprietății și
mediului.

Riscuri asociate clasei 1: explozivi

Gazele din divizia 2.1 pot fi aprinse atunci când un
amestec de 13% sau mai puțin în volum cu aerul în
condiții standard de laborator.

Divizia 2.2 este neinflamabilă și netoxică, dar poate

acționa ca agent oxidant.

Divizia 2.3 are un caracter toxic sau coroziv.

Gazul este adesea dificil de văzut și se poate dispersa ușor și

rapid pe distanțe mari. În funcție de diviziune, gazele sunt,
de asemenea, susceptibile de a irita ochii și sistemul
respirator.
Lichidele inflamabile și combustibile emit vapori capabili să se
aprindă la temperaturi peste punctul lor de aprindere. Pentru
lichide inflamabile, aceasta este în general la sau sub temperaturi
de lucru standard. Dacă vaporii intră în contact cu o sursă de
aprindere , este posibil ca substanța să se aprindă, creând un foc
foarte rapid. Din nou, riscurile sunt evidente, cu inhalarea
fumului și arsurilor toxice.
Diviziunea 4.1- Substanțe solide ușor aprinse și ușor
combustibile ( nitroceluloză , magneziu , siguranță
sau meciuri de lovire oriunde ).

Divizia 4.2 - Substanțe solide care se aprind

spontan ( alchili de aluminiu , fosfor alb),
susceptibile sa ia foc.

Substanțele diviziunii 4.3 emit un gaz inflamabil

atunci când sunt umede sau reacționează violent cu
apa ( sodiu , calciu , potasiu , carbură de calciu ).

5.1 Agenți oxidanți, alții decât peroxizii organici
( hipoclorit de calciu , azotat de amoniu, peroxid de
hidrogen , permanganat de potasiu ) reacționează cu
alte substanțe determinându-le să ardă spontan.
Peroxizii organici, sub formă lichidă sau solidă
( peroxizi de benzoi , hidroperoxid de cumen ) sunt
foarte instabili și susceptibili la reacții periculoase,
cum ar fi arderea. Cel mai mare risc pe care îl
prezintă peroxizii organici asupra oamenilor este
sufocarea.

Peroxizii organici sunt, de asemenea, toxici și

vor provoca multă iritare atunci când vor fi
contactați cu ochii sau pielea.
Substanțe toxice Substanțe periculoase

6.1a- Substanțe toxice care pot provoca moartea sau

vătămări grave pentru sănătatea umană dacă sunt Categoria A : Infecțioasă
inhalate, înghițite sau prin absorbția pielii ( cianură de
potasiu , clorură de mercur ).

Categoria B : eșantioane (culturi de

6.1b- Substanțe toxice dăunătoare virusuri, specimene de patologie, ace
sănătății umane ( pesticide , clorură de intravenoase utilizate)
metilen ).
 Substanțele Totuși, dacă Radiațiile ionizează
Sunt substante cu
radioactive cuprind materialul radioactiv părți ale celulelor
care intrăm în
substanțe sau o este emis în cantități noastre și ne
contact zilnic, iar o
combinație de mari și scapă într-un deteriorează ADN-ul.
anumită cantitate de Din punct de vedere
substanțe care emit mediu necontrolat,
radiații din corp este medical, un rezultat
radiații ionizante acestea pot fi foarte
numită “normală”. comun este cancerul.
( uraniu, plutoniu) periculoase.
Substanțele corozive sunt substanțe care pot dizolva țesutul organic sau pot coroda grav anumite
metale.Corozivii pot distruge majoritatea materialelor prin eroziune, dar sunt, de asemenea,
capabili să ardă pielea, căile respiratorii și ochii chiar până la orbire.

Acizi : acid sulfuric , acid
clorhidric

Alcalii : hidroxid de
potasiu , hidroxid de
sodiu
Substanțe periculoase care nu se încadrează în celelalte
categorii (azbest, umflatoare cu airbag, plute de salvare
auto-umflate, gheață uscată).
Impactul Generarea de efecte asupra climei prin apariția efectului de seră cauzat de
transportului emisiile de gaze care au un impact semnifi cativ pe termen lung;
rutier al
mărfurilor Producerea a unor cantități remarcabile de deșeuri, cum ar fi anvelope și
periculoase uleiuri uzate;

Poluarea sonoră. În zonele urbane, cel mai des, sursele remarcabile de

zgomot sunt din cauza trafi cului care poate avea repercursiuni asupra
sănătății populației;

Limitarea spațiilor verzi și a trotuarelor cauzate de amenajarea unor

suprafețe mari pentru parcări, fiind o infrastructură indispensabilă
activităților de transport;

Consumul de resurse naturale

 Deși poluarea atmosferică provocată de
transporturi a scăzut în ultimul deceniu ca
urmare a introducerii standardelor de
calitate a carburanților, a standardelor
Euro privind emisiile provenite de la
vehicule și a utilizării unor tehnologii mai
curate, concentrațiile de poluanți
atmosferici sunt încă prea ridicate.
Poluarea provenită de la nave

Hidrocarburile afectează mediul marin în mai multe feluri.Acestea acoperă şi izolează suprafaţa apei: se
opune astfel schimbului de oxigen dintre apa marii şi atmosferă; compuşii săi uşori acoperă şi distrug
planctonul, se interpune astfel în dezvoltarea vieţii animalelor marine, multe dintre elementele
constituente sunt toxice şi pot intra în lanţul substanţelor hranitoare: se interpune deasemenea în utilizarea
normala a plajelor marii.

Navele reprezintă și alte surse de poluare : în special emisiile de gaze de eșapament,

zgomotul produs de către motoare și emanațiile provente de la cisternele incarcate.
 • Activitățile din aviație, inclusiv zborurile, dar și
Impactul aeroporturile în sine, exercită o serie de presiuni
transportului negative asupra mediului, inclusiv emisii de gaze cu
pe cale aeriană efect de seră, poluanți atmosferici, poluare fonică,
consum de apă și generare de deșeuri.
• Transportul este o activitate economică importantă deoarece prin
intermediul acestuia se efectuează deplasarea în spațiu a bunurilor și a
oamenilor în scopul satisfacerii necesităților materiale și spirituale ale
societății omenești, însă acesta are repercursiuni asupra mediului natural.

• În acest context, pentru îmbunătăţirea calităţii mediului este necesar de a

întreprinde următoarele acţiuni:

• consolidarea eforturilor, capacităţilor şi potenţialului;

• schimbarea principiilor politicii de transport;
• respectarea cadrului legislativ normativ şi standardelor în vigoare;
• realizarea prevederilor strategiilor, programelor, planurilor existente în
domeniu şi, de asemenea, a tratatelor internaţionale.