Limba română

clasa a X-a D
Liceul Teoretic Aurel Vlaicu, Orăștie
Fântâna dintre plopi de Mihail
Sadoveanu
Caracterizare personaj principal
 Creația „Hanul Ancutei” este realizată
prin tehnica povestirii în ramă, având un
cadru suport inițial, astfel există un han în
care veneau drumeții pentru a se relaxa, a
revedea lumea și a asculta diverse povești
captivante. eminescu
Unul dintre personajele reprezentative
pentru această operă este Neculai Isac.
Personajul masculin este căpitan de mazili
din Bălănești, ce reprezintă tipul omului
bogat cu un dezvoltat gustul al aventurii.
 Portretul fizic al maturului este realizat de
la intrarea personajului în scena venirii la han,
vestimentația reflectând statutul social, așa
cum rezultă din fragmentul "Purta ciubote de
iuft cu turetci nalte ș-un ilic de postav tivit cu
nasturi rotunzi de argint", dar și firea sa
prevăzătoare, curajoasă "Avea torbă de
piele galbănă la șold și pistoale la coburi."
 Aerul demn și tragic al căpitanului se
datorează rangului nobiliar și tristetii. Venirea lui
produce un efect deosebit asupra celor de la han,
astfel fragmentul e sugestiv „Era un om ajuns la
cărunteță, dar se ținea drept și sprinten pe cal”.
De asemenea, Comisul Ioniță, așa cum îl
cunoscuse cu mult timp, îl caracterizează
direct: ,,Neculai Isac de la Bălănești, din ținutul
Tutovei, a fost un om cum nu erau mulți în Țara
Moldovei. Voinic și frumos, și rău’’ și căruia îi
plăcea să călătorească în lung și-n lat în căutarea
dragostei. Așadar, Neculai Isac era un aventurier.
 Absența lui de acasă cu săptămânile îi aducea la
disperare pe ai săi, mama lui rugându-se în fiecare
duminică să se liniștească și să se însoare.

Personajul narator folosește procedeul

autocaracterizării: "Eram un om buiac și ticălos.
[…] om nevrednic nu pot să spun că am fost.
Aveam oi și imașuri și toamna vinuri, dar îmi erau
dragi ochii negri și pentru ei călcăm multe
hotare”.
 Tânărul Neculai Isac are defecte specifice
vârstei: neștiința, deci lipsa experienței de
viață și incapacitatea de a prevedea
urmările faptelor săvârșite. Tânărul este
caracterizat indirect prin fapte, limbaj,
comportament și gesturi. Tânărul este naiv și
nesăbuit. El nesocotește însemnătatea
adevarată a acelei întâlniri.
El se adresează permanent publicului său de
la han, vrea să-l impresioneze cu istoria lui de
dragoste, își manifestă tristețea pentru cele
petrecute.
 Povestește pentru a nu uita și pentru a se
sustrage timpului. Din punct de vedere
psihologic, căpitanul evoluează și toate
întâmplările bune sau rele din viața lui îl
maturizează și învață să treacă cu ușurință peste
ele, păstrându-și optimismul și umorul. El este
o fire romantică, pasională, care se implică
sincer și profund în relația sa cu ființa iubită.
Naratologic, Neculai Isac este protagonistul și
naratorul istorisirii principale referitoare la
dragostea sa sinceră și pătimașă față de
țigăncușa Marga, ucisă de ai săi pentru că i-a
trădat.
 Trăsătura lui dominanta este curajul, deoarece
este capabil să se confeseze oamenilor dragi de la han și
să lupte cu grupul de țigani pentru a-și salva iubirea, dar
este prea târziu.
Un episod reprezentativ este prima întâlnire a
protagonistului cu Marga, moment în care sufletele lor
aprind scânteia dragostei, iar cel de-al doilea episod
este cel care prezintă a doua întâlnire a lui cu fata,
atunci când se înapoiază de la Pașcani și îi oferă haina
de vulpe promisă.
 În mod indirect, căpitanul de dovadă de omenie și
de plăcerea vorbei, deoarece evocă o întâmplare din
tinerețea sa. A fost un bărbat capabil să se exteriorizeze
și să țină enorm la femeia pe care o iubea. Este
milostiv, deoarece îi oferă un ban de argint Margăi și
dornic de a o reîntâlni pe tânără la fântână. Este un
luptător, omoară un țigan și rănește un altul, dar îsi
pierde un ochi. Este înțelegător, fiindcă își dă seama
că Marga se sacrificase pentru el și pentru iubirea lor.
Înțelege consecințele gestului său, numai după
sacrificarea Margăi. Această întâmplare îl maturizează,
îl căleste și este capabil să facă diferența dintre tânărul
lipsit de experiență și bătrânul înțelept, trecut prin
viață.
 De asemenea, titlul este reprezentativ pentru
caracterizarea personajului. Toposul romantic în
care Neculai își manifestă sentimentele de liniște, de
siguranță și își arată dragostea față de Marga. Locul
este o binecuvântare pentru fericirea pe care a
câștigat-o în timpul călătoriei sale.
Ceea ce uimește în portretul eroului este mai întâi
firea lui romantică, sinceritatea și profunzimea
sentimentelor față de Marga, încercând astfel să se
vindece iubirea pierdută. În felul acesta, el se
încadrează categoriei de personaje romantice tipic
sadoveniene la care iubirea se naște furtunos și se
consumă apoi vulcanic și pătimaș.
 Deși accentul cade, în această narațiune, pe
acțiune, pe întâmplarea în sine, nu asupra
personajului, se observă că totuși autorul i-a
realizat personajului un portret complex și nu a
neglijat nici însușirile fizice sau ținuta
vestimentară prezentate direct prin descriere,
nici trăsăturile morale reliefate fie direct, fie
indirect, eroul fiind privit din unghiuri diferite,
perspectiva fiind multiplă: cea a naratorului-
martor, a naratorului-erou al întâmplării sau
a unei cunoștințe mai vechi, comisul Ioniță.