SITUAȚIA DE COMUNICARE

Funcțiile
limbajului prof. Diane Popa
 Comunicarea

1. Ce este comunicarea?
(Este un proces de transmitere a unui mesaj
de la o sursă către o destinaţie, folosind un anumit cod şi un anumit canal.)

2. Care sunt codurile specifice prin care se realizează în mod curent comunicarea
interpersonală?
(Limbile folosite de diverse comunităţi)

3. Prin comunicarea interpersonală doar ne transmitem informaţii unii altora?

(Nu, deoarece comunicarea interpersonală este şi un mijloc de a stabili şi a menţine diverse
tipuri de relaţii sociale şi poate avea şi funcţie persuasivă)
Ce tipuri de comunicare cunoaşteti?

1. Comunicare verbală; - prin cuvinte articulate

2. Comunicare nonverbală; - prin sunete, semne, gesturi;
3. Comunicare paraverbală; - prin intonație, mai tare, mai încet, rostite cuvintele
mai apăsat, mai lung etc.
4. Comunicare directă (face to face), mediată (telefon, whatsapp etc), bilaterală (e-
r; r-e) sau unilaterală (monolog exterior/interior);
Care sunt funcţiile limbajului?

Funcţiile limbajului sunt:

1. Funcţia expresivă sau emotivă cand E îşi exprimă sentimentele, iar în text pot fi pronume şi
verbe la persoana I şi interjecţii cu valoare afectivă.
„Ah, ce bine era când eram eu copil!”

2. Funcţia conativă (centrată pe R) când E încearcă să-l influenţeze, să-l incite la acţiune pe
interlocutor prin îndemn, ordin, rugăminte, iar în text pot fi prezente: pronume
şi verbe la persoana a II-a sau la imperativ, formule de adresare, substantive în vocativ.

„Maria, rezolvă mai atent exercițiul!”

3. Funcţia poetică centrată pe mesaj (pune în valoare mesajul), iar în text pot fi prezente:
cuvinte cu sens conotativ, figuri de stil, imagini artistice, elemente de prozodie.Această funcţie
se manifestă nu numai în poezie, dar şi în vorbirea curentă, în expresii şi locuţiuni populare, în
sloganuri, proverbe, etc „Lupu-și schimbă părul, dar năravul ba!”
Funcțiile limbajului continuare...
4. Funcţia metalingvistică (centrată pe cod) când în text există formulări care verifică înţelegerea
informaţiei.

„Ai înţeles despre ce vorbim? ; Ai priceput ce ţi-am zis?”

5. Funcţia fatică (centrată pe canal) controlează canalul, menţinând contactul dintre interlocutori,
prin verificări şi confirmări:
Mă auzi? Mă vezi când îţi explic?
6. Funcţia referenţială (centrată pe context sau referent): transmite informaţii despre lumea reală
sau imaginară.
ex. „Comunicarea este un proces de transmitere a unui mesaj” (definiția unui concept etc.)
 Elementele situaţiei de comunicare:

1. Emiţătorul- cel care transmite un mesaj (sursa informaţiei);

2. Receptorul- destinatarul sau beneficiarul informaţiei;

3. Mesajul- cantitatea de informaţie ce se transmite;

4. Codul- reprezintă sistemul de comunicare bazat pe semne lingvistice comune

emiţătorului şi receptorului (Ex. limbile naturale, ansamblurile de gesturi, poziţii ale
corpului, expresii ale feţei, semnale sonore sau vizuale de diverse feluri;

5. Canalul de transmitere realizează legătura dintre E şi R; în comunicarea orală: aerul prin

care circulă vocea, în comunicarea scrisă: scrisoarea, biletul, telegrama; în comunicarea
rapidă la distanţă: telefonul, faxul, poşta electronică;