Principiul aplicării planurilor de

contingenţă pentru combaterea

bolilor infecţioase la animale

Raportor:
Daniela Batîr – şef al Secţiei sănătatea animală, Direcţia
supraveghere sanitar-veterinară
Chişinău 2009
Planuri de contingenţă aprobate

structuri permanente
Lanţul de comandă
structuri de necesitate

Ancheta epidemiologică
şi raportul epizootic

Resurse de personal şi tehnice

Prevederile de finanţare

Informare şi avertizare publică

2
 Planuri de contingenţă aprobate:
 Planul de contingenţă pentru pesta porcină
clasică (Hotărîrea Guvernului nr. 17 din
19.01.2009);

 Planul de contingenţă pentru pesta porcină

africană (OASV nr. 225 din 15.05.09)

 Planul de contingenţă pentru febra aftoasă

(OASV nr. 210 din 08.05.09)

 Planul de contingenţă pentru boala Newcastle

(OASV nr. 183 din 17.04.09)

3
Lanţul de comandă
Lanţ de comandă – un sistem al
autorităţii, ce se extinde de la
nivelurile organizaţionale superioare
spre nivelurile inferioare şi defineşte
responsabilităţile fiecăruia din ele.

5
 Structuri permanente
La nivel central:

 Comisia Extraordinară Antiepidemică Republicană, instituită

prin HG nr. 919 din 30.08.2005 - la nivel guvernamental;
 Comisia Antiepizootică Excepţională Republicană, instituită prin
HG nr. 30 din 14 ianuarie 1994 - la nivel guvernamental;

 Agenţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de

Origine Animală - la nivel republican;
 Î.P. „Centrul Republican de Diagnostic Veterinar”.

la nivel local:

 Comisia Extraordinară Antiepidemică Raională/Municipală;

 Comisia Antiepizootică Excepţională Raională/Municipală;
 direcţiile raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru
siguranţa produselor de origine animală.

6
 Structuri de necesitate

La nivel central:
 Celula de criză
 Centrul Naţional de Combatere a
Bolii
 Grupul naţional de experţi

La nivel local:
 Centrul local de combatere a bolii
 Grupul local de experţi

7
 Comisia Extraordinară
Antiepidemică Republicană
CEAR

Comisia Antiepizootică
Excepţională Republicană
CAER

Celula de criză
(ministrul agriculturii)

CRDV
CEAR/M
CNCB
(directorul ASV)
GNE

CLCB
CAER/M GLE
(şef DSV)

8
Atribuţiile structurilor
lanţului de comandă
 Comisia Extraordinară Antiepidemică
Republicană

 adoptă hotărîri privind coordonarea activităţii ministerelor, serviciilor,

agenţiilor, autorităţilor administraţiei publice locale, instituţiilor,
organizaţiilor şi întreprinderilor, în scopul localizării şi lichidării
complicaţiilor epidemice condiţionate de apariţia şi răspîndirea bolilor
infecţioase şi neinfecţioase.

Sarcini de bază:

 luarea deciziilor privind măsurile de protecţie sanitară a teritoriului ţării

împotriva introducerii şi răspîndirii bolilor infecţioase;

 elaborarea măsurilor operative antiepidemice şi profilactice în vederea

localizării şi lichidării focarelor de infecţie apărute pe teritoriul
Republicii Moldova, precum şi a celor introduse din afara ţării;

 organizarea şi controlul realizării măsurilor de asigurare a securităţii

sanitaro-epidemiologice a ţării, de ameliorare a habitatului şi diminuare
a morbidităţii infecţioase în rîndurile populaţiei;

 informarea populaţiei despre situaţia sanitaro-epidemiologică din

Republica Moldova, cu antrenarea ei în realizarea măsurilor
antiepidemice şi profilactice.
10
 Comisia Antiepizootică Excepţională
Republicană (1)
Funcţii:

 să examineze starea de lucruri privind protecţia teritoriului

republicii de vehicularea bolilor infecţioase deosebit de
periculoase ale animalelor;

 să ţină evidenţă şi să utilizeze propunerile ministerelor,

autorităţilor administrative centrale, instituţiilor, persoanelor
juridice şi fizice privind perfecţionarea sistemului de protecţie a
teritoriului republicii împotriva vehiculării bolilor deosebit de
periculoase ale animalelor şi lichidării focarelor nefavorabile;

 să exercite controlul pentru îndeplinirea de către persoanele

juridice şi fizice a lucrărilor sanitar-veterinare la utilizarea şi
folosirea deşeurilor, la protecţia mediului înconjurător;

 să informeze Guvernul Republicii Moldova, alte organe de stat

despre starea epizootică, focarele de boli infecţioase deosebit de
periculoase, intoxicaţiile în masă ale animalelor şi măsurile de
combatere a lor.

11
Comisia Antiepizootică Excepţională
Republicană (2)
Atribuţii principale:

 să analizeze starea de lucruri din ministere, instituţii,

întreprinderi şi organizaţii, privind profilaxia şi combaterea
bolilor infecţioase, intoxicaţiilor în masă şi altor boli ale
animalelor;

 în caz de apariţie a bolilor infecţioase (exotice) deosebit de

periculoase ale animalelor să ia decizii privind măsurile de
carantinizare şi restricţii pe teritoriile respective, în localităţi,
complexe, ferme, întreprinderi, organizaţii în scopul
localizării, inadmisibilităţii răspîndirii şi lichidării urgente a
epizootiilor;

 să interzică în caz de apariţie a bolilor infecţioase deosebit de

periculoase ale animalelor scoaterea de pe teritoriul republicii
a furajelor, produselor şi materiei prime de origine animală,
tranzitul şi importul de animale, pînă la lichidarea focarelor
bolii;

12
 Agenţia Sanitar-Veterinară şi
subdiviziunile implicate
 Agenţia are responsabilitatea să coordoneze
toate activităţile de supraveghere, prevenire şi
control al bolilor la animale şi să asigure
salubritatea produselor şi subproduselor de
origine animală, atît a celor destinate
consumului uman, cît şi a celor destinate unor
scopuri industriale.

 Î.P. “CRDV” este responsabil de supravegherea

stării de sănătate a animalelor prin metode de
laborator.

13
 Celula de criză
 se reuneşte ori de cîte ori există o
suspiciune a unei boli infectocontagioase
şi rămîne operaţională pînă la ridicarea
măsurilor de carantină şi repopularea
exploataţiilor

 atribuţie principală: stabilirea şi urmărirea

modului de aplicare a măsurilor specifice
şi nespecifice pentru combaterea bolii
infectocontagioase.

14
 Celula de criză

Membri:

 ministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare –

preşedinte;
 directorul general al Agenţiei Sanitar-Veterinare şi
pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală –
vicepreşedinte;
 vicedirectorul Agenţiei Sanitar-Veterinare şi pentru
Siguranţa Produselor de Origine Animală –
secretar;
 şeful Direcţiei Finanţe şi Contabilitate a
Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare;
 un reprezentant al Ministerului Finanţelor;
 un reprezentant al Agenţiei Transporturilor.

15
 Centrul Naţional de Combatere a
Bolii (1)
 se instituie imediat după confirmarea bolii pe teritoriul
Republicii Moldova.
Atribuţii:
 coordonarea implementării tuturor deciziilor adoptate de
către Comisia Antiepizootică Excepţională Republicană;
 coordonarea şi direcţionarea activităţilor Centrului local de
combatere a bolii de la nivel raional/municipal;
 organizarea măsurilor de eradicare a focarului de boală;
 coordonarea implementării măsurilor de eradicare a bolii pe
tot teritoriul ţării şi controlul asupra îndeplinirii lor;
 crearea unui grup naţional de experţi, care va efectua
expertiza şi va ajuta autorităţile relevante în procesul de
pregătire pentru eradicarea bolii;
 organizarea examinărilor clinice pe întreg teritoriul
Republicii Moldova;
 coordonarea deciziilor în legătură cu stabilirea zonelor de
protecţie şi supraveghere şi a zonelor de control temporar;

16
 Centrul Naţional de Combatere a
Bolii (2)
 coordonarea deciziilor privitor la efectuarea sacrificării
preventive;
 coordonarea deciziei de stabilire a interdicţiilor cu privire la
tranzitul şi transportul animalelor, însămînţarea artificială,
carnea proaspătă, produse din carne, produse provenite de la
animale din speciile nereceptive la boală, lapte,ouă, material
seminal, embrioni, piei, pielicele, lînă, păr, blană etc. în zona
de protecţie şi supraveghere;
 elaborarea propunerilor şi coordonarea problemelor în
legătură cu asistenţa internaţională/ suport, dacă e necesar,
inclusiv cercetări de diagnostic adiţionale;
 înaintarea propunerilor cu privire la acţiunile strategice ce vor
fi aplicate în scopul controlului bolii;
 coordonarea utilizării fondurilor destinate pentru eradicarea
bolii;
 efectuarea tuturor aranjamentelor necesare pentru
introducerea vaccinării de necesitate (în funcţie de boală).

17
 Centrul Naţional de Combatere a
Bolii (3)
Membrii:
 directorul general al Agenţiei Sanitar-Veterinare şi
pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală –
preşedinte;
 vicedirectorul Agenţiei Sanitar-Veterinare şi pentru
Siguranţa Produselor de Origine Animală –
vicepreşedinte;
 specialist din Secţia sănătate animală a Direcţiei
supraveghere sanitar-veterinară din cadrul Agenţiei
Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de
Origine Animală;
 directorul CRDV;
 directorul adjunct al CRDV - secretar;
 specialist virusolog din cadrul CRDV;
 specialist morfopatolog din cadrul CRDV;
 specialist în protecţia şi bunăstarea animalelor.

18
 Centrul Naţional de Combatere a
Bolii (4)
Drepturi:
 să primească informaţii despre promptitudinea Centrului
local de combatere a bolii în eradicarea focarului de
boală, despre resursele tehnice, de personal,
echipament necesare;

 să înainteze propuneri şi recomandări Comisiei

Antiepizootice Excepţionale Republicane, altor instituţii
interesate privind măsurile de eradicare a bolii;

 să prezinte propuneri Guvernului Republicii Moldova

privind coordonarea fondurilor de rezervă, utilizînd
rezerva de stat;

 să invite experţi şi consultanţi pentru organizarea şi

coordonarea activităţilor Centrului Naţional de
Combatere a Bolii în perioada focarului de boală.

19
 Centrul local de combatere a bolii (1)
În caz de confirmare a bolii Agenţia Sanitar-Veterinară instituie
Centrul local de combatere a bolii, coordonînd cu administraţia
publică locală.

Atribuţii (1):

 să coopereze cu alte servicii şi cu administraţiile publice locale

pentru asigurarea eradicării cît mai rapide a bolii;
 să asigure efectuarea anchetelor epidemiologice de către
medicii veterinari;
 să asigure circulaţia produselor şi substanţelor provenite de la
animalele receptive, colectate dintr-o exploataţie în care s-a
confirmat boala;
 să identifice exploataţiile de contact şi să decidă ce măsuri
trebuie aplicate într-o exploataţie suspectă de boală pînă la
momentul infirmării acesteia;
 să dispună de informaţii la fiecare 24 ore;
 să organizeze controlul, examinarea clinică a animalelor,
examinarea morfopatologică a cadavrelor, prelevarea şi
expedierea probelor la laborator pentru a fi cercetate;

20
 Centrul local de combatere a bolii (2)
Atribuţii (2):

 să organizeze înregistrarea, marcarea animalelor şi controlul

mişcării lor;

 să organizeze procesul de sacrificare şi distrugere a animalelor;

 să organizeze şi controleze procedurile de curăţire şi

dezinfectare a exploataţiei infectate;

 să execute toate ordinele Centrului Naţional de Combatere a

Bolii;

 să informeze Centrul Naţional de Combatere a Bolii despre

acţiunile întreprinse, să prezinte informaţii autorităţii publice
centrale de supraveghere sanitar-veterinară despre restricţiile
ce trebuie impuse, durata şi anularea lor;

 să formeze grupuri de specialişti responsabili de anumite acţiuni

în zona de supraveghere şi de protecţie;

21
 Centrul local de combatere a bolii (3)

Atribuţii (3):

 să organizeze, după primirea informaţiei de la medicul

veterinar oficial şi deţinătorul de animale despre cazuri
suspecte de boală, măsurile de prevenire a răspîndirii
infecţiei;

 să organizeze înregistrarea şi inventarierea animalelor

din exploataţiile din zona de protecţie şi supraveghere,
cu o actualizare permanentă a informaţiei;

 să organizeze periodic controlul tuturor exploataţiilor

din zona de protecţie, în scopul evitării răspîndirii
infecţiei;

 să organizeze şi să controleze tăierea şi nimicirea

animalelor;
22
 Centrul local de combatere a bolii (4)
Membri:

 şeful direcţiei raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa

produselor de origine animală - preşedinte;

 şeful Secţiei sănătate animală din cadrul direcţiei raionale/municipale

sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală –
vicepreşedinte;

 specialist virusolog - secretar;

 specialist morfopatolog;

 specialist în protecţia şi bunăstarea animală;

 specialist responsabil de prelevarea şi transportul probelor la laborator;

 medic veterinar responsabil pentru identificarea animalelor;

 alţi specialişti la nivel raional (municipal) compatibili cu funcţia de

expert al Centrului.

23
 Centrul local de combatere a bolii (5)
Drepturi:

 să primească informaţii de la Centrul

Naţional de Combatere a Bolii despre situaţia
epidemiologică şi măsurile aplicate pentru
eradicarea focarelor de boală;

 să ofere propuneri şi recomandări Centrului

Naţional de Combatere a Bolii privind
măsurile de combatere a bolii;

 să apeleze la Centrul Naţional de Combatere

a Bolii pentru eliberarea fondurilor necesare
în vederea controlului şi prevenirii bolii;

24
 Grupul naţional de experţi (1)
Atribuţii:
- în caz de suspiciune de boală:
 evaluarea tabloului clinic şi a situaţiei
epidemiologice;

 oferirea recomandărilor referitoare la

prelevarea de probe şi analize necesare
pentru diagnosticarea bolii, precum şi
privind acţiunile şi măsurile suplimentare
ce trebuie puse în aplicare.

25
 Grupul naţional de experţi (2)
- în caz de confirmare a bolii:
 dirijarea cazului concret şi, dacă este necesar, la faţa locului, o evaluare
a tabloului clinic şi o analiză a anchetei epidemiologice pentru colectarea
de date necesare pentru determinarea originii infecţiei, cu raportarea
ulterioară la Centrul Naţional de Combatere a Bolii;

 acordarea consultaţiilor privind depistarea, prelevarea de probe,

procedurile de testare, măsurile de combatere şi strategia de
implementare a lor, vaccinarea de necesitate;

 urmărirea şi orientarea anchetei epidemiologice;

 suplimentarea datelor epidemiologice cu informaţii geografice,

meteorologice şi cu orice alte informaţii necesare;

 analiza datelor epizootologice şi evaluarea riscurilor la intervale regulate;

 acordarea asistenţei pentru asigurarea prelucrării carcaselor şi a

deşeurilor de animale cu efecte nocive minime pentru mediu.

26
 Grupul naţional de experţi (3)
Membrii:

 directorul CRDV;

 directorul adjunct al CRDV;

 specialist virusolog;

 specialist morfopatolog;

 specialist în sănătatea animală;

 specialist în diagnosticul bolii respective;

 specialist în probleme de biosecuritate;

 specialist în protecţia şi bunăstarea animalelor;

 alţi specialişti existenţi la nivel naţional, care pot exercita

competenţele de expert al grupului. 27
 Grupul local de experţi
Grupurile locale de experţi sînt constituite din specialişti din
cadrul direcţiilor raionale/municipale sanitar-veterinare şi
pentru siguranţa produselor de origine animală, medicii
veterinari ce execută activităţi de liberă practică şi alte
persoane suplimentare specializate în diferite domenii.

subgrupul de instruire
şi informare

subgrupul de stamping-out
subgrupul de epizootologi şi evaluare

Grupul
local de experţi

subgrupul de screening subgrupul de trasabilitate

28
 Subgrupul de epizootologi
Membri:

 specialistul din Secţia sănătate animală de la nivelul direcţiilor

raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa
produselor de origine animală;
 medicul veterinar oficial, reprezentant al circumscripţiei
sanitar-veterinare teritoriale;
 medicul veterinar responsabil de exploataţia respectivă;

Subgrupul de epizootologi lucrează împreună şi sub

coordonarea CLCB, evaluează eficienţa acţiunilor de
dezinfecţie şi dezinsecţie, precum şi:
 stabileşte posibila origine a infecţiei;
 stabileşte perioada iniţială de contaminare a exploataţiei;
 determină punctele de risc din exploataţia contaminată şi
riscul pentru exploataţiile din apropiere;
 determină limitele de posibilă răspîndire a agentului patogen.

29
 Subgrupul de screening
Este format din medici veterinari din cadrul direcţiilor
raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa
produselor de origine animală şi activează în trei etape:
 screening-ul de inventariere se efectuează la începutul
fazei de prealertă, pentru a avea o evaluare exactă a
răspîndirii virusului în zona de protecţie, cît de repede
posibil, şi inventarierea numărului de animale receptive
din această zonă;

 screening-ul în perioada de suspiciune şi control se

efectuează pentru a avea o situaţie exactă despre
animalele moarte, ucise, suspecte de boală, suspecte de
contaminare şi despre animalele nereceptive din zona de
protecţie;

 screening-ul final - se realizează screening-ul serologic în

fermele din zonele de protecţie şi de supraveghere, care
este obligatoriu pentru motivarea ridicării măsurilor de
carantină.

30
 Subgrupul de trasabilitate
Realizează, în funcţie de mişcările de animale vii
(păsări), produse de origine animală, persoane, furaje şi
alte materii şi materiale ce pot constitui purtători de
virus şi în funcţie de perioada maximă a posibilei
contaminări:
 trasabilitatea animalelor pentru evaluarea posibilelor
contacte ale exploataţiei înainte de perioada de
contaminare, în perioada de incubaţie şi după
suspiciunea bolii în exploataţie;

 ţinerea sub observaţie a exploataţiilor „de contact“ şi a

tuturor exploataţiilor suspecte pînă la eliminarea
suspiciunii de boală;

 recoltarea probelor necesare examenului de laborator şi

utilizarea probelor prelevate din exploataţia contaminată
pentru determinarea originii virusului prin metode
biotehnologice şi a duratei de timp între contaminare,
suspiciune şi diagnostic;
31
 Subgrupul de stamping-out şi
evaluare
 coordonează sacrificarea animalelor
receptive din exploataţia contaminată;

 determină valoarea animalelor, furajelor,

ustensilelor şi altor materiale ce se supun
distrugerii;

 determină valoarea produselor de origine

animală ce se distrug;

 supraveghează dezinfecţia primară,

dezinfecţiile periodice şi efectuează controlul
eficienţei dezinsecţiei.

32
 Subgrupul de instruire şi informare
 realizează instruirea personalului din
focar privind depistarea şi aplicarea
măsurilor de control al bolii.

 preia toată informaţia referitoare la

situaţia din focar;

 răspunde la apelurile populaţiei şi

furnizează informaţiile pentru mass-
media.
33
Ancheta epidemiologică şi
raportul epizootic
34
 Ancheta epidemiologică
Determină cel puţin:

 durata perioadei pe parcursul căreia este posibil ca boala să

fi fost prezentă în exploataţie înainte de a fi suspectată sau
notificată;

 originea posibilă a virusului care a provocat boala din

exploataţie şi identificarea altor exploataţii în care sînt
animale suspecte de a fi infectate sau animale care s-ar fi
putut contamina de la aceeaşi sursă;

 posibila extindere a infecţiei sau a contaminării animalelor

din speciile receptive la boala respectivă;

 mişcarea animalelor, persoanelor, vehiculelor şi a altor

obiecte, care ar fi putut transporta boala spre exploataţiile în
cauză.

35
 Raportul epizootic (1)
După efectuarea anchetei epidemiologice, grupurile
naţional şi local de experţi vor elabora raportul
epizootic, ce trebuie să cuprindă următoarele:

 situaţia în exploataţiile infectate şi în zonele de protecţie şi

supraveghere;
 numărul de animale receptive, ale altor specii de animale din
exploataţie, metodele de creştere;
 numărul de animale clinic afectate şi vechimea primelor
leziuni;
 detalii privind mărimea şi amplasarea exploataţiei, relaţiile cu
alte exploataţii, existenţa în apropiere a şoselelor naţionale ori
a drumurilor principale;
 identificarea altor exploataţii ce ar putea fi infectate din
aceeaşi sursă de contaminare;
 situaţia meteorologică locală şi mijloacele de legătură cu cea
mai apropiată staţie meteorologică;
 mişcările recente ale animalelor şi circulaţia persoanelor,
vehiculelor, cărnii, a carcaselor şi ale oricărui material sau
produs ce ar putea răspîndi virusul în/din exploataţie.

36
 Raportul epizootic (2)
În baza acestor cercetări şeful grupului de experţi trebuie
să stabilească următoarele:

 originea posibilă a infecţiei;

 perioada aproximativă de apariţie a bolii;

 exploataţiile care au fost infectate pe cale aeriană sau ca

rezultat al mişcărilor;

 măsurile ce trebuie aplicate pentru limitarea răspîndirii

bolii;

 eficienţa tuturor măsurilor aplicate la toate nivelurile

administrative şi propunerile privind îmbunătăţirea
strategiei de combatere a bolii.
37
Resurse de personal şi tehnice

38
 Resurse de personal pentru Centrul Naţional de
Combaterea Bolii şi Centrul local de combatere a
bolii
 Centrul local de combatere a bolii va fi constituit
dintr-un număr nedeterminat de specialişti, în
dependenţă de situaţia creată;

 Centrul local de combatere a bolii trebuie să dispună

de o listă cu personalul ce va fi inclus adiţional în caz
de boală; medicii veterinari oficiali şi cei de liberă
practică, precum şi specialiştii veterinari din alte
localităţi pot fi implicaţi în aplicarea măsurilor de
urgenţă în caz de suspiciune şi confirmare a bolii.

 Lista medicilor veterinari disponibili, în caz de

urgenţă, este întocmită de Agenţia Sanitar-
Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine
Animală.
39
 Resurse tehnice pentru Centrul
Naţional de Combatere a Bolii
Centrul Naţional de Combatere a Bolii trebuie să dispună
de următoarele resurse:

 mijloace de comunicaţie (telefon, fax, internet);

 sisteme de comunicaţie pentru realizarea schimbului de informaţii cu
Centrul local de combatere a bolii, CRDV şi alte organizaţii relevante;
 hărţi şi alte surse necesare pentru dirijarea măsurilor de control;
 un registru cu înregistrările, în ordine cronologică, ale tuturor
acţiunilor aplicate;
 liste ce vor include toate organizaţiile naţionale, internaţionale şi
laboratoarele relevante;
 liste cu membrii Centrului şi alţi specialişti care vor fi contactaţi în caz
de necesitate;
 lista organizaţiilor autorizate să proceseze carcasele animale şi
deşeurile, în caz de boală (capacitatea, adresa, detalii de contact);
 lista măsurilor de monitorizare şi control al apelor de suprafaţă şi al
celor subterane, aplicate în scopul evitării poluării lor ca rezultat al
scurgerii de dezinfectant sau a descompunerii carcaselor, provenite
de la animalele moarte;
 o listă actualizată a autorităţilor competente în protecţia mediului care
trebuie să fie contactate în caz de boală.

40
 Resurse tehnice pentru Centrul local
de combatere a bolii
Centrul local de combatere a bolii trebuie să dispună
de:

 o linie telefonică rezervată comunicărilor cu Centrul Naţional de

Combatere a Bolii şi linii telefonice accesibile proprietarilor,
deţinătorilor de animale şi altor persoane interesate;
 alte mijloace de comunicare necesare;
 un registru ce conţine înregistrările, în ordine cronologică, a
tuturor acţiunilor aplicate;

 o listă actualizată permanent a tuturor persoanelor (inclusiv a

medicilor veterinari de liberă practică), a tuturor instituţiilor
locale care trebuie să se implice în cazul apariţiei bolii;

 o listă actualizată a laboratoarelor, grădinilor zoologice, altor

centre şi instituţii unde sînt întreţinute animale din speciile
receptive, în scopuri ştiinţifice sau alte scopuri;
 hărţi ce conţin toate terenurile unde se pot distruge carcasele;

 lista măsurilor de monitorizare şi control al apelor de suprafaţă şi

al celor subterane, aplicate în scopul evitării poluării lor ca
rezultat al scurgerii de dezinfectant sau al descompunerii
carcaselor.
41
 Resursele necesare în cazul eradicării
focarelor de boală (echipament şi facilităţi)
(1)
Centrele de combatere a bolii, la diferite niveluri
administrative, trebuie să dispună de toate mijloacele,
echipamentele şi facilităţile existente la nivelul
autorităţii publice centrale de supraveghere sanitar-
veterinară, întru realizarea tuturor activităţilor
necesare.

Suplimentar, centrele de combatere a bolii dispun de:

 echipament de protecţie;
 dezinfectante eficiente, detergenţi şi săpun;
 pompe de curăţare şi dezinfecţie, lopeţi, razuri;
 personal instruit pentru uciderea animalelor şi folosirea
substanţelor letale;
 echipament de necropsie şi prelevare de probe;
 afişe şi pancarte de avertizare ori de interzicere;
 hărţi detaliate;
 echipament de vaccinare.

42
Prevederi de finanţare

43
 Prevederi de finanţare (1)

 Finanţarea măsurilor pentru combaterea focarelor de febră

aftoasă, pesta porcină şi gripă aviară va fi efectuată din
contul şi în limita alocaţiilor prevăzute pentru acest scop din
bugetul de stat.

 Mijloacele bugetare preconizate pentru eradicarea focarelor

de boală vor fi utilizate: pentru realizarea acţiunilor de
importanţă deosebită ce se întreprind pentru lichidarea
rapidă a focarelor de boli transmisibile, prin sacrificarea unor
animale şi prin alte măsuri ce se impun pentru prevenirea
difuzării epizootiilor şi pentru apărarea sănătăţii efectivelor
de animale;

 Plata despăgubirilor se face din contul programului „Selecţia,

reproducţia, creşterea şi sănătatea animalelor”;

44
 Prevederi de finanţare (2)

 Totalitatea pierderilor suportate de proprietarul de animale

prin sacrificarea, indisponibilizarea efectivelor la data cînd a
avut loc acţiunea de lichidare sau de asanare a focarului de
boală, se stabileşte de o comisie de apreciere constituită din
medicul veterinar oficial al circumscripţiei sanitare veterinare
teritoriale, un specialist de la Direcţia Raională Agricultură şi
Alimentaţie, un specialist de la Oficiul de Reproducţie şi
Selecţie a Animalelor, agentul economic, primarul localităţii
sau reprezentantul acestuia;

 Valoarea de înlocuire se stabileşte în funcţie de valoarea

genetică, zootehnică, sex, vîrstă, greutate, stare fiziologică,
categoria de producţie, la preţul de piaţă la data cînd a avut
loc acţiunea de lichidare sau de asanare a focarului de boală;

 Constatarea pagubelor se face în prezenţa producătorului

agricol afectat şi a comisiei nominalizate.

45
 Prevederi de finanţare (3)
Se achită pentru:

 plata suplimentară pentru salariaţi (ore suplimentare,

angajări temporare, cheltuieli de transport şi diurne);
 echipament şi alte materiale de protecţie;
 consumabile pentru transport şi incinerare;
 uciderea animalelor şi distrugerea cadavrelor acestora;
 dezinfectarea sau distrugerea materialelor contaminate;
 curăţarea şi dezinfecţia adăposturilor, curţilor,
vehiculelor şi echipamentelor;
 măsuri de protecţie a animalelor;
 campanii de vaccinare de necesitate.
 susţinerea activităţilor grupului de experţi;
 instruirea şi pregătirea generală pentru combaterea bolii
în focare.

46
Publicitate şi avertizare publică

47
 Publicitate şi avertizare publică

 Populaţia este informată periodic despre situaţia

epizootică a bolilor infecţioase existentă atît pe
teritoriul Republicii Moldova, cît şi în plan mondial,
prin accesarea site-urilor oficiale ale Agenţiei
Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor
de Origine Animală (www.asv.gov.md) şi a
Oficiului Internaţional de Epizootii (www.oie.int).

 Proprietarii şi deţinătorii de animale sînt informaţi

periodic despre procedurile de notificare a bolii în
caz de suspiciune.

48
Mulţumesc pentru
atenţie!!!
49