Dăunătorii

semnalați în
plantațiile pomicole
de prun, pagubele
produse și măsurile
de prevenire și
combatere aplicate

Coordonator științific Prof. Univ. Dr. Tălmaciu

Mihai
Absolvent Iftimie George-Emanuel
Introducere
• Adaptabilitatea mare la diferite condiţii
de climă şi sol, a făcut ca prunul să
crească şi să producă spontan sau
cultivat, aria de răspândire şi varietatea
soiurilor fiind practic fără limite. În acest
context, România a devenit ţara cu cea
mai mare producţie de fructe din Balcani
şi Europa, fiind şi un mare exportator de
fructe proaspete sau deshidratate.
Numărul mare de soiuri de prun, care la
începutul acestui secol depăşea cifra de
2000, este rezultatul unei culturi
străvechi, ale căreia începuturi se pierd
în antichitate.
• Prunele se consumă în stare proaspătă dar şi deshidratată (prune uscate),
sunt utilizate la fabricarea gemurilor, marmeladei, dulceţei, compoturilor,
jeleurilor, lichiorurilor şi nu în ultimul rând vestita ţuică de prune românească
• Florile prunului constituie o sursă meliferă importantă creând un decor
inegalabil ca frumuseţe pentru regiuni întregi. Prunele reprezinta fructele cu
valoare nutritivă foarte ridicată, în comparaţie cu celelalte fructe. Conţinutul
fructelor în zaharuri este cuprins între 16-20% (acid malic şi în cantităţi mici
acizii citric şi benzoic) prunele având proprietăţi diuretice, laxative,
depurative, stimulent nervos şi descongestionant hepatic.
• Prunele proaspete conţin toate microelementele necesare omului pentru
desfăşurarea vieţii normale , iar din lemnul de prun se construiesc în România
cele mai valoroase fluiere şi cavale din lume.
• Prunul este o specie pomicolă atacată de numeroase boli şi dăunători
care produc pagube însemnate, îndeosebi fructelor. Dintre bolile
criptogamice, pătarea roşie a funzelor de prun, (Polystigma rubrum),
monilioza (Monilinia laxa), hurlupii (Taphina pruni), ciuruirea micotică a
frunzelor (Coryneum beijerinckii) sunt cele mai păgubitoare când nu
sunt tratate fitosanitar în mod corespunzător.
• Ca dăunători periculoşi ai prunului, sunt recunoscuţi viespea seminţelor
de prun (Eurytoma schreineri), viespea neagră a prunelor (Hoplocampa
minuta), viermele prunelor (Grapholotha funebrana), păduchele din San
Josè (Quadraspidiotus perniciosus) şi acarianul roşu al pomilor
(Panonychus ulmi), etc.
• Dar și în prezent sunt încă multe specii de dăunători, care în anii
favorabili înmulțirii lor, pot produce pierderi mari, dacă nu se aplică
măsuri raționale de combatere. După datele unor cercetători s-a ajuns la
concluzia că pierderile anuale la diferite culturi horticole, din cauza
dăunătorilor animali, variază între 25-30% din producția potențială,
uneori și mai mult.
• Protecția plantelor a făcut progrese importante, marcate prin
descoperirea și aplicarea de noi metode moderne în combaterea
dăunătorilor și mai ales prin reconsiderarea întregului sistem de
combatere bazat pe o concepție ecologică, cunoscut sub numele de
,,luptă integrată,,. În cadrul acestui sistem se urmărește eliminarea în
cea mai mare măsură a efectelor secundare negative a combaterii
chimice, prin înlocuirea cu un complex de măsuri.
CAPITOLUL 1.
STADIUL ACTUAL AL
CERCETĂRILOR
• În epoca contemporană entomologia agricolă se dezvoltă într-un ritm
și mai intens, mai ales în domeniul ecologic.
• Viermele prunelor – Grapholitha funebrana Tr., dăunător cheie în
plantaţiile de prun, a fost studiat de numeroşi autori, care au publicat
observaţiileşi cercetările privind descrierea, biologia şi ecologia
precum şi plantele atacate, modul de dăunare şi măsurile de prevenire
şi combatere.
• Grapholita funebrana Treitschke (Lepidoptera: Tortricidae) este o
specie oligofagă, hrănindu-se cu fructele mai multor gazde de obicei
din familia Rosaceae.
• În cele mai multe țări alea Europei este principalul dăunător la prun. În
Italia, specia are trei generații pe an (Molinari, 1994), în timp ce în
multe zone din Europa Centrală și de Est, are una sau două generaţii
(Vernon, 1971). Cydia funebrana poate avea între 1 şi 3 generații pe an,
precum și posibile generații suprapuse în funcție de condițiile climatice
(Molinari 1995; Molinari și colab. 1997). O singură generație, cu o a
doua generaţie parțială se înregistrează în Anglia12 (Vernon 1971),
două generații în Cehia şi Slovacia (Hrdy et al. 1996), Polonia
(Plucienniek et al. 1999), Elveția (Charmillot et al. 1979) și trei generații
în Iugoslavia (Batinica 1970), Italia (Butturini et al. 2000), Armenia și
Ungaria (Popova 1971; Sáringer și Deseo 1972).
• În anul 2000 efectuează în Italia un studiu legat de controlul speciei prin aplicarea unei tehnici de "derutare
sexuală" a masculilor. Această tehnică constă în înființarea de mai multe trasee false, plasarea unor capcane
cu feromoni sexuali sintetici de tip Ecodian CF, capabile să concureze cu feromonii emişi de femele și prin
urmare, acestea să distragă masculii în căutarea lor de la partenera femelă. Capcanele cu feromoni sexuali
au fost instalate în plantaţiile de prun la 18 martie în 2005 și la 13 aprilie în 2006 fiind verificate săptămânal
iar capsula cu feromoni sexuali a fost înlocuită la fiecare 30 de zile. Observaţiile din teren au confirmat
eficacitatea capcanelor Ecodian în controlul speciei Grapholitha funebrana Tr., procentul de fructe atacate
fiind mai mic comparativ cu cel înregistrat în parcelele de referință (la care au fost aplicate tratamente
chimice). Tratamentul cu Ecodian a inhibat puternic dăunătorul, capturile de sex masculin în capcanele cu
feromoni sexuali fiind mai mici comparativ cu cele înregistrate în parcelele învecinate. Comportamentul
femelelor și împerecherea speciei au fost observate la maxim 1 oră respectiv 2 ore înainte de apusul
soarelui și după apus.
• Pagubele produse de larvele speciei Grapholita funebrana sunt cuantificate numai la fructe. În cazul în care
specia prezintă două sau trei generații într-o regiune, prima generaţie provoacă, de obicei, puține daune. În
Europa Centrală și de Est, acest dăunător poate afecta peste 50% din fructe. Soiurile timpurii sunt mai puțin
atacate. Fructele la unele soiuri târzii, cum ar fi Angeleno, pot fi atacate într-o proporţie mai mare
• În anul 1984 Karadjov a constatat că la o normă de 6000 viespi/ pom, în 3 lansări, cele două specii de
Trichogramma embryophagum şi Trichogramma cacoecia-pallida pot asigura o eficacitate de 62% ouă de
Grapholitha funebrana infestate. De asemeni, el consideră că această viespe nu dă rezultate în combaterea
viermelui prunelor decât în asociaţie cu un insecticid bacterian.
• În țara noastră, în vara anului 1979, livezi de prun din județul Iași, au identificat
un grad ridicat de infestare cu larve de viespi de semințe de prune. În prezent
insecta are o arie larga de distribuție.
• În țara noastră a fost semnalată ca dăunătoare în livezile de prun de Perju și
Peiu în anul 1980, în Moldova, în Transilvania a fost semnalată de Copaescu
Valeria, în 1988 iar în anul 1995 a fost semnalată la Cluj-Napoca de Perju. După
1998 sa răspândit în întreaga țară, producând pagube considerabile în toate
zonele de cultură a prunului inclusiv în județul Mureș
• Cercetări organizate, însă coordonate și sprijinite, se desfășoară în cadrul
institutelor de învățământ superior agricol după 1948, când s-au pus bazele
învățământului agricol modern și prin aceasta s-a dezoltat pe o treaptă
superioară și învățământul privind protecția plantelor din țara noastră. Astăzi,
cercetări meritorii în acest domeniu se desfășoară în cadrul disciplinelor de
Entomologie și de Zoologie de pe lângă Universitățile de Științe Agicole din
București, Cluj, Craiova, Iași și Timișoara. În programa de învățământ de la
universitățile de profil s-a introdus un curs de specializare în protecția plantelor
pentru studenții din anu IV, a luat ființă învățământul postuniversitar în
protecția plantelor
• Metodele biologice de combatere a dăunătorilor și a ageților patogeni
constituie factorul esențial al conceptului de protecție integrată În țara noastră în ultimele decenii, pentru multe insecte
agroecosistemelor. În cadrul acestor metode locul de frunte îl dețin dăunătoare deja cunoscute, s-au înregistrat diferite invazii ale
organisemele entomofage și acarofage. țigărarilor și căpușelor în livezi, afidelor și moliilor pe
• Reducerea considerabilă a pierderilor de roade la noi în țară este indisolubil culturile18 prășitoare, răspândindu-se pe larg și un șir de specii
legată de eficiența măsurilor de protecție a plantelor atacate de insectele de carantină, ca paduchele de San Jose, gândacul din Colorado,
dăunătoare. Totodată se va ține cont de faptul că intensificarea acțiunii fluturele alb american, viermele oriental, musca mediteraniană
antropogene, aplicarea intensă a pesticidelor influențează negativ asupra a fructelor, etc.
mediului ambiant. Aplicarea rațională a pesticidelor în protecția în mare
măsură, depinde de determinarea exactă a speciilor de dăunători, cunoașterea
particularităților de dezvoltare a lor, caracterelor biologice, morfologice și a
gradului de nocivitare a lor. Se știe că fiecare dăunător atacă anumite plante de
• Insectele cuprind un număr imens de specii, cu mult mai multe decât celelate viețuitoare, plante și animale luate la un loc.
În cursul a 300 sau 400 milioane de ani care au trecut de la apariția primelor forme, acest grup s-a diversificat mult,
datorită unor particularități fiziolofice care au permis acestora adaptarea la diversele condiții de viață.
• . Majoritatea insectelor sunt fitofage, cum sunt: ortopterele, larvele de lepidoptere, numeroase himenoptere, coleoptere,
care rod rădăcinile, tulpinile, frunzele și fructele plantelor. Altele, ca heteropterele, tisanopterele, sug seva acestora; multe
dintre ele au nevoie de hrană proteică pe care o iau din nectarul și polenul florilor, asigurând în acest mod polenizarea și
realizând o antofilie și entomofiloe paralelă excepțională. Mai puține sunt insectele prădătoare care consumă alte
nevertebrate. În schimb, cele parazite, care trăiesc pe seama unei gazde, sunt numeroase și contribuie la limitarea celor ce
aduc prejudicii omului. Alături de aceste grupe utile se remarcă și cele furnizoare de mătase naturală sau care produc
miere și ceară. Unele specii fitofage se pot înmulți uneori foarte mult, devenind un pericol pentru culturile agricole. În
astfel de cazuri aplicarea insecticidelor de sinteză a dat rezultate satisfăcătoare, deși nu s-au cunoscut multă vreme
interrelațiile biologice din natură. Ca urmare a aplicării neraționale a insecticidelor au apărut alți dăunători, care până
atunci nu erau decât elemente comune de fauna. Cu un efectiv de peste 1,6 milioane de specii determinate, având o
vechime de aproximativ 400 de milioane de ani și numărul lor total mai recent estimat la peste 50 milioane de specii,
insectile. În realația cu omul, insectele au un aport deosebit, prin materiile prime pe care le oferă. Multe sunt utilizate în
combaterea biologică a unor dăunăori, ca agenți paraziți sau prădători. În multe zone ale Lumii sunt consumate datorită
conținutului ridicat de proteine și reprezintă sursă imensă de hrană pentru omenire
 CAPITOLUL 2.
PREZENTAREA CADRULUI NATURAL ȘI A CONDIŢIILOR
CLIMATICE PENTRU STAŢIUNEA DIDACTICĂ IAŞI
• Staţiunea Didactică „Vasile Adamachi” aparţine Universităţii de Ştiinţele Vieții „Ion
Ionescu de la Brad” Iaşi, fiind amplasată pe teritoriul municipiului Iaşi. Față de
Universitatea ”Ion Ionescu de la Brad”, ferma se află la o distanță de circa 1000m spre
NV şi cuprinde terenul agricol dintre Grădina Botanică şi Liceul Agricol. Sub aspect
geomorfologic, ferma horticolă este situată la extremitatea de SV a depresiunii Jijia-
Bahlui. Datorită poziţiei sale geografice, caracteristicii reliefului, precum şi influenţa
maselor anticiclonale atlantice şi siberiene, clima oraşului Iaşi, are un caracter
temperat-continental pronunţat, integrându-se în mod organic în ansamblul condiţiilor
naturale ale Podişului Moldovei.
• Relieful
• Staţiunea Didactică Iaşi are un relief foarte variat, cu versanţi situaţi pe curbe de nivel
variind între 170 şi 90 m altitudine şi cu pante între 12-21% ; în partea de Sud-Vestică
se află o zonă de platou cu pante de 5-8%. Suprafaţa fermei este traversată de două
talveguri secundare cu orientare Sudică şi SudVestică, care se unesc la bază spre Sud
formând valea ce face legătura cu şesul Bahluiului.
• Studiul pedologic
• În ecosistemul Copou-Iaşi, solul predominant ce ocupă circa 80% din suprafaţa staţiunii
didactice, pe culmi interfluviale şi versanţi slab înclinaţi este cernoziomul cambic
puternic degradat, format pe luturi loessoide de terasă
• Însuşiri fizice
• Compoziţia granulometrică este luto-argiloasă în orizontul AM şi argilo-ltoasă în BV.
Coeficientul de ofilire (Co) prezintă valori mici în orizontul AM şi valori mijlocii în
orizonturile inferioare.
• Însuşiri chimice
• În orizontul AM conţinutul în humus este cuprins între 2,5-6,0/100g sol; cel în N total
între 0,14-0,25%, iar cel în P2O5 total între 0,12-0,18%. Reacţia chimică este neutră
(pH=6,5- 7,1) sau slab acidă, cu pH=6,0-6,9 în orizontul AM.
Însuşiri agroproductive
Cernoziomurile cambice sunt soluri fertile, datorită însuşirilor fizice şi hidrofizice bune, a
rezervelor de humus, elementelor nutritive precum şi a condiţiilor de umiditate favorabile.
Cernoziomurile cambice reacţionează relativ bine la îngrăşămintele minerale cu N şi mai ales la
cele cu P
Hidrografia şi hidrologia
Pe teritoriul staţiunii, apele de suprafaţă apar sub formă de izvoare de coastă, aceasta
constituind un factor favorizant pentru alunecări de teren. Datorită acestui fenomen, s-au
executat lucrări de drenaj în zonele versanţilorşi s-au captat izvoarele punctiforme. Apa
provenită din aceste captări s-a dirijat în reţeaua de scurgere permanentă. Pânza de apă freatică
prezintă adâncimi variabile : pe văi este de 1-3m, pe platouri, terase, pante este de 15-20m.
Condiţii climatice
Fiind situată în Podişul Moldovei, Staţiunea Didactică se încadrează în regiunea cu climat
temperat-continental manifestat în parametrii caracteristici și în perioada 2014-2020, regim
caracterizat prin ierni geroase, ca urmare a puternicei influenţe continentale, ce se manifestă în
Nord-Estul extrem al Europei. Verile călduroase, uneori cu perioade de secetă în lunile
iulieaugust. Precipitaţiile sunt situate în toate lunile anului, dar cu maxim la sfârşitul primăverii
şi24 începutul verii, astfel că în anii normali se înrudesc cerinţele de umiditate pentru
principalele culturi agricole.
Regimul termic al aerului
Regimul termic pentru perioada 2014-2020 este consecinţa bilanţului radioactiv în funcţie de
suprafaţa. Media lunii celei mai reci (ianuarie) este de -2 0C, iar a lunii celei mai calde (iulie) de
23,90C. Temperatura medie a lunilor de vară: iunie, iulie, august, este de 210C.
Regimul pluviometric
Regimul pluviometric exprimat prin media pluviometrică a precipitaţiilor în ecosistemul
Staţiunii Didactice Iaşi în perioada 2014-2020, este de 542,5 mm faţă de 638 mm media pe ţară
CAPITOLUL 3. SCOP, OBIECTIVE, MATERIAL ȘI METODA DE LUCRU
• Scop și obiective
• Studiul de faţă îşi propune să aducă un aport de date obţinute în urma desfăşurării cercetărilor proprii care fac referire la principalele specii dăunătoare din unele plantaţii de
prun ce aparțin Fermei Didactice ”Vasile Adamache” din Iași în urma aplicării diferitelor metode de combatere. Pentru atingerea obiectivelor propuse, se vor efectua mai
multe activități ce presupun urmărirea și stabilirea biologiei principalelor două specii dăunătoare în plantațiile de prun Grapholitha funebrana și Eurytoma schreiner iSchr.,
cât și evoluția acestor specii dăunătoare față de unele soiuri cultivate.
• Metoda de cercetare
• Ca principală metodă de cercetare pe lângă observațiile directe în câmp este metoda utilizării capcanelor cu feromoni sintetici de tip ATRAFUN ce stă la baza realizării
studiului propus pentru determinarea curbei de zbor a dăunătorului Grapholitha funebrana.
• Utilizarea capcanelor cu feromoni sexuali sintetici de tip ATRAFUN
• Această metodă se bazează pe principiul atragerii intensive a masculilor și capturarea acestora pe suportul cleios al capcanei pe care se așează momeala feromonală, dopuri
sau tuburi confecționate din cauciuc sau material plastic, poros care permite difuziunea treptată a feromonului . O capsula cu feromoni sexuali emisi de femela este plasata
pe o capcana adezivă, de care se lipesc fluturii masculi, împiedicându-se astfel fecundarea. Suporturile sunt agățate cu ajutorul unor cleme ori niste sârmulițe în coroana
pomilor sau de alte dispozitive de prindere în câmp sau în grădini. Această metodă se folosește în combaterea biologică prin capturarea în masă și dezorientarea masculilor
prin feromoni sexuali sintetici.
• Prognoza și Avertizarea tratamentelor în livadă.
• Tratamentele chimice se fac la avertizare, numai în zonele unde pagubele produse sunt medii sau se depășesc PED-ul (adică boala sau dăunătorul a produs deja pagube de 1-
5% din recolta și se prognozează condiții climatice care pot imprima atacului un caracter de invazie). Avertizarea reprezintă stabilirea momentului optim de aplicare a
tratamentelor chimice pentru combaterea bolilor și dăunătorilor, în funcție de biologia acestora (criteriul biologic),32 corelată cu fenologia plantei (criteriul fenologic) și cu
condițiile climatice locale (criteriul ecologic).
• Sortimentul de specii și soiuri
• Toate speciile şi varietăţile de prun, în număr de peste 35, aparţin genului Prunus, familia Rosaceae, subfamilia Prunoidae. Dintre acestea prezintă interes pentru
pomicultură numai 12 specii. Sortimentul în ţara noastră a cunoscut o evoluţie lentă şi s-a bazat în special pe soiuri autohtone.
• Sortimentul de soiuri
• În ceea ce priveşte sortimentul de soiuri cultivate în ţara noastră, acestea erau reprezentate în exclusivitate de soiuri autohtone. Unele dintre ele, având însuşiri valoroase, se
cultivă şi astăzi pe întinse suprafeţe (Tuleu gras, Vinete româneşti, Grase româneşti, Roşior văratec).
•
 CAPITOLUL 4.
REZULTATE OBȚINUTE
• Dăunătorii semnalați în plantațiile pomicole de prun
Cercetările ce s-au realizat într-o plantație pomicolă de prun ce aparține
Stațiunii Didactice a Universității de Științele Vieții din Iași pe o suprafață
cultivată de 2,8 ha,în care se evidențiază o gamă foarte mare de dăunători
animali care pot influența negativ producția. Prunul este atacat de peste 60
de specii de dăunători după cum urmează. Cele mai frecvente specii
întâlnite la noi sunt: Vespa germanica L.(viespea strugurilor), Polyphylla
fullo F.(cărăbușul marmorat),Hoplocampa flava L.(viespea galbenă a
prunelor), Quadraspidiotus marani Zahr.(păduchele țestos cenușiu la prun),
Hyalopterus pruni Geoffr.(păduchele cenușiu al prunului), Melolontha
melolontha L.(cărăbușul de mai), Quadraspid otusostreaefonnis Curtis.
(păduchele țestos stridie), Grapholitha funebrana Tr.(viermele prunelor),
Grapholitha molesta Brusck.(molia orientală a fructelor). În plantaţiile de
prun din cadrul Fermei Didactice V.Adamachi Iaşi, speciile semnalate de-
alungul timpului au fost: Grapholitha funebrana Tr., Eurytoma schreineri
Schr., Hoplocampa minuta Christ. și Hoplocampa lava L., dar înunele condiții
a fost semnalat și atacul speciilor :Qudraspidiotus perniciosus Const.,
Partenolecaniun corni Bché., Hyalopterus pruni Geoffr, Tetranychu urticae
Koch.,Panonychus ulmi Koch.
Observații privind răspândirea, descrierea, biologia, ecologia și plantele
atacate pentru specia Grapholithafunebrana Tr. (viermele prunelor)-
Ordinul Lepidoptera, familia Tortricidae
• Răspândire.
• Comparativ cu Cydia (Laspeyresia) pomonella L. Şi Grapholitha molesta Busk., răspândite
actualmente în toate continentele, Grapholitha funebrana Tr. este încă o specie strict limitată
la regiunea palearctică, cuprinsă între izoterma anuală de +5°C şi +20°C, aria sa de răspândire
se întinde în toate ţările europei temperate și Asia.
• Descriere.
• Fluturii de Grapholitha funebrana Tr. măsoară 13,0 – 15,0 mm în anvergură; ei sunt de culoare
închisă şi aproape lipsiţi de desene pe aripi; aripile anterioare sunt de culoare gri-brun închis
spre bază, gri-brun până la gri-cenuşiu către extremitatea lor, în mijlocul aripei, pe marginea
posterioară, un ansamblu de solzi cenuşii formează o pată foarte clară, care în timp ce
fluturele este în repaus delimitează cu cealaltă aripă un ecuson pe spate mai mult sau mai
puţin distinct.
• Aripile posterioare sunt gri-brune uniform.
• Oul de formă lenticulară are un contur eliptic de 0,66 - 0,74x0,61 mm; el este puţin după pontă
translucid cu reflexe; suprafaţa sa de regulă convexă. După câteva zile oul devine galben fără a
prezenta inelul colorat caracteristic a celui de Cydia (Laspeyresia) pomonella L., la care se
distinge prin corionul său fin zbârcit
• Larva, la completa dezvoltare are 10,0 – 12,0 mm lungime şi este de culoare roşie-carmins
pepartea dorsală a corpului şi roz-pal pepartea ventrală; capul este de culoare brună foarte
închis iar scuturile protoracic şi anal sunt de culoare brun-galben, foarte clare şi presărate de
puncte întunecate.
• Pupa este puţin mai lungă la femele decât la masculi şi măsoară 6,2 - 6,6 mm; culoarea sa este
brun-clară; marginea dorsală a conului terminal la Grapholitha funebrana Tr. poartă un rând de
spinimici, ascuţiţi, înt imp ce aceştia sunt laţi şi tociţi la Grapholitha molesta Busk
• Biologie. În cea mai mare parte a ariei sale de răspândire , Grapholitha
funebrana Tr. evoluează cu două generaţii pe an . O a treia genetaţie,
parţială, foarte uşor poate să apară în sudul ariei sale de răspândire . În
nord, în special în Anglia şi în Suedia, specia a fost monovoltină şi cu
posibilitatea unei a doua generaţii parţiale (Vernon J., 1971
• Evoluţia generaţiei I-a la specia Grapholitha funebrana Tr. Ca şi toate
speciile de tortricide, Grapholitha funebrana Tr., iernează în stadiul
larvar, într-un cocon ţesut din fire de mătase în toamnă, sub scoarţa
trunchiurilor sau pe sub diferite resturi vegetale. De la sfârşitul lunii
martie şi în luna aprilie, mai mult sau mai puţin devreme, potrivit
condiţiilor climatice locale şi anuale, larvele hibernante se transformă în
pupe care pot deveni insecte adulte, după 30-40 de zile. Imobilitatea lor
durează zilnic în frunzişul prunilor; ei nu devin activi decât la sfârşitul
zilei, dacă temperatura este peste 15°C, temperatura optimă fiind de 18
- 22°C. Fluturii zboară de o manieră întreruptă în jurul ramurilor, se
aşează pe frunze sau pe fructe într-o poziţie caracteristică, cuantenele
ridicate. )
• Evoluţia generaţiei a II-a la specia Grapholitha funebrana Tr. După o
durată de incubaţie de 6 - 11 zile, larvele eclozeazăşi pătrund în fruct la
fel ca cele din prima generaţie, însă comportamentul variază în funcţie
de stadiul de dezvoltate. Aproape de maturitate, galeria este săpată
fără o direcţie determinată şi se deschide într-o cavitate largă deoparte
şi de alta a sâmburelui. Din contra, pefructe, atacul asupra peduncului
(caracteristic atacului generaţiei I-a) poate fi mai mult sau mai puţin
evident. Evoluţia larvelor în interiorul prunelor durează 20 - 24 de zile;
pe fructele pe care au fost depuse mai multe ouă nu se dezvoltă decât o
singură larvă, în urma unei competiţii dintre acestea. Foarte rar două
larve îşi pot desfăşura evoluţia într-o singură prună. Transformarea în
pupă are loc devreme, în primăvară, de la sfârşitul lunii martie sau
aprilie, fluturii apărând după ce parcurg stadiul de pupă, care durează
una sau două luni.
• Cercetări privind biologia, ecologia şi combaterea viermelui prunelor
în cadrul Stațiunii Didactic ”Vasile Adamache” Iași
• Cercetări privind biologia speciei Grapholitha funebrana Tr. în
condiţiile zonei Fermei Didactice Vasile Adamachi din Iași în perioada
2018-2020. În vederea supravegherii speciei Grapholitha funebrana
Tr. (viermele prunelor) au fost folosite capcanele cu feromoni sexuali
de tip ATRAFUN. Capcanele au fost instalate în livada de prun de la
ferma didactică “V. Adamachi”. S-au montat câte două capcane, la
distanţa de 50 m una de alta. Instalarea capcanelor s-a făcut la
începutul lunii mai, până la sfârşitul lunii iulie. Schimbarea capacului
adeziv împreună cu feromonul sexual s-a făcut lunar. Grapholitha
funebrana Tr. dezvoltă în țara noastră două generați pe an, și în anii
mai calduroși poate dezvoltă și o a treia generație parțială.
Grapholitha funebrana ienrează în stadiul de pupă, sub scoarța
pomilor exfoliați sau resturi vegetale toamna, țesânduși un cocon
cristalid. La începutul luni martie sau aprilie larvele hibernate se
transformă în cristalide și care după 30-40 de zile devin insecte
adulte. Adulții zboară de obicei la sfărșitul decadei aprilie și începutul
luni mai , eșalonându-se pe o perioada de 5-7 săptămâni. Ciclul
biologic al speciei Grapholitha funebrana Tr. în Fermea Didactică
Vasile Adamachi, Iași
• A.Generația I
• Prima generație de dezvoltare este cuprinsă între 63 și 67 de
zile. În anul 2018 durata de dezvoltare a primei generați este
de 63 de zile la o temperatura medie de 19,5 Cᴼ , iar in anul
2020 durata de dezvoltare a primei generație este de 64 de
zile la o temperatura de 20,7 Cᴼ

• B. Generația a II-a
• În perioada 2018-2020, am înregistrat o durată a dezvoltări
viermelui prunelor de 45,6 zile În anul 2018 am înregistrat o
perioadă de dezvoltare a celei de a doua generație destul de
lungă ea fiind de 49 de zile la o medie a temperaturi de
22,1Cᴼ. Anii 2019-2020 intervalul de dezvoltare a celei de a
doua generație a fost de 45 de zile si respectiv 43 de zile, la o
temperatură mdeie de 24,3Cᴼ și respectiv 23,1 Cᴼ,iar durata
medie de dezvoltare din anii de studiu este de 45,6 zile la o
temperatură de 23,1Cᴼ. Aceată generație s-a dezvoltat în
lunile Iulie și August.
• Eurytomas chreineri Schr.(viespea seminţelor de prun)
• Ordinul Hymenoptera, familia Eurytomidae
• Din: Eurytoma amygdali End Răspândire. Viespea seminţelor de prun (Eurytoma schreineri Schr.) a fost
descrisă pentru prima dată în Rusia de Schreiner (1908) ca dăunător al fructelor de prun (Prunus domestica
L.) în regiunea Astrahan. În ţara noastră a fost identificată pentru prima dată în Nordul Moldovei de către
prof. Perju T. și Peiu M. (1980).
• Descriere. Adultul are corpul lucios de culoare brun închis spre negru. Corpul şi toracele sunt acoperite cu
perişori fini albicioşi. Femela are 7,0 - 7,5 mm lungime, capul mare, mai lat decât lung, ochii sunt ovali şi de
culoare brună. Antenele sunt de culoare brună, formate din 13 articole, funiculul relativ subţire, iar măciuca
este formată din 2 articole. Picioarele sunt de culoare brună. Aripile sunt transparente, cele anterioare sunt
mai întunecate, cu nervuri mai îngroşate. Abdomenul este scurt-pedunculat, neted, ultimele segmente cu
perişori de culoare deschisă. Ovipozitorul este gălbui.
• Masculul are 4,0 – 6,0 mm lungime, antenele sunt mai lungi, punctuaţia mezotoracelui mai adâncită,
peţiolul abdominal mai lung decât lat iar la extremitate rotunjit (Peiu M., 1980).
• Oul este oval-alungit, de culoare alb lăptos, având lungimea de 0,5 – 1,5 mm, la extremităţi purtând un
pedicel alungit.
• Larva are lungimea de 7,0 – 9,0 mm, este apodă şi eucefală, de culoarealbă, alb-murdar, înformă de
semilună, capsula cefalică slab gălbuieşicu mandibule brunii.
• Pupa este de culoarealb-murdar la începutul diferenţierii, apoi pe măsură ce fenomenul de histogeneză are
loc, se schimbă culoarea.
• Biologie. Viespea Eurytoma schreineriSchr. iernează în stadiul de larvă în sâmburii prunelor căzute şi are o
generaţie pe an. La sfârşitul lunii aprilie, când temperatura depăşeşte 10°C, larvele se transformă în pupă,
stadiu care durează 15 – 20 zile şi în care trec prin mai multe faze de evoluţie în care au apărut ochiiroz.
• Plante atacate şi mod de dăunare. Viespile se hrănesc cu nectarul florilor de prun (Prunus domestica),
mirobolan, porumbar, cireş şi vişin. Femelele după hrănire şi împerechere, la 1 - 5 zile de la apariţie,
perforează pulpa fructelor tinere cu ovipozitorul şi depun câte un ou în sâmburele fructelor. Femelele
preferă soiurile cu înflorire timpurie, care la data când depun ouăle au cele mai mari dimensiuni şi anume
soiurile: Gras românesc, D'Agen, Anna Spath, Roşioară românească, etc. La soiurile Tuleu gras, Renclod,
Vinete româneşti, Vânăt de Italia, Stanley, atacul oscilează între 15 - 75%
• Observaţii privind avertizarea şi măsurile chimice de
combatere aplicate împotriva dăunătorilor din plantaţiile de
prun
• Cea mai eficientă dintre măsurile curative ce pot fi aplicate
pentru protecţia plantelor, este metoda chimică. Chimioterapia
constă în aplicarea de tratamente chimice atunci când este
atins pragul economic de dăunare , iar celelalte măsuri cum
sunt agrotehnic, fizico-mecanice, biologice,nu au reuşit să
păstreze populaţiile de dăunători sub pragul economic de
dăunare specific pentru fiecare specie. Pentru combaterea
integrată, ce include şi metoda chimică, tratamentele se
efectuează numai la avertizare, utilizându-se doar produse din
grupa a III-a şi a IV-a de toxicitate, cu rolul de a proteja fauna
utilă din cadrul plantaţiilor pomicole, cu rol important în
menţinerea echilibrului biocenotic.
CAPITOLUL 5. CONCLUZII
• 1. Prunul este atacat de un număr foarte mare de dăunători, cei mai cunoscuți
și păgubitori sunt: fiind specia: Grapholitha funebrana Tr. (viermele
prunelor)Eurytoma schreineri (viespea semințelor de prun)
• 2. Viermele prunelor (Grapholitha funebrana Tr.) și Eurytoma schreineri
(viespea semințelor de prun) sunt două specii dăunătoare frecvent întâlnit în
livezile de prun. La aceaste specii au fost realizate observații asupra biologiei,
ecologie, plantelor atacate şi măsurile de prevenire şi combatere.
• 3. Specia Grapholitha funebrana Tr prezintă 2 generaţii pe an și evoluţia
dăunătorului în plantaţiile de prun de la Stațiunea didactică a fost
urmatoarea: .  Pentru anul 2018 durata de dezvoltare a primei generați este
de 63 de zile, iar a doua generație a avut ca durata de dezvoltare 49 de zile, iar
a doua generație a avut ca durată de dezvoltare 49 de zile.  În anul 2019,
prima generație s-a dezvoltat într-un interval de 67 de zile, iar a doua generație
a avut ca durata de dezvoltare 45 de zile.  În anul 2020 durata de dezvoltare a
primei generație este de 64 de zile, iar a doua generație a avut ca durată de
dezvoltare 43 de zile.
• 4. Combaterea dăunătorilor în plantaţiile de prun, s-a efectuat prin aplicarea
mai multor metode şi anume: metode agrofitotehnice, fizico-mecanice,
biologice, chimice, etc.
• 5. Metoda chimică de combatere este metoda cea mai utilizată şi a constat în
aplicarea unui număr de 8 tratamente chimice în anul 2019 și .7 tratamente în
2020.
• 6. În plantația pomicolă de prun a Stațiuni Didactice ”Vasile Adamache” în
perioada 2019-2020 au fost efectuate tratamentele ce s-au efectuat la
avertizare, dar au mai fost suplimentate când a fost cazul folosindu-se de
produse din grupa a III-a şi a IV-a de toxicitate, în scopul protejării faunei utile
din cadrul plantaţiei respective.