NORMATIVITATEA ACTIVITĂȚII DIDACTICE

PROF. DR. COMAN DANA ELENA

EDUCAȚIA
Perspectivă acțională

 Un demers intenţionat, proiectat şi dirijat în vederea

realizării unor finalităţi bine precizate.

Caracterul său teleologic rezultă şi din corelarea

acţiunilor de predare – învăţare cu o serie de legităţi,
norme şi reguli care alcătuiesc normativitatea specifică
procesului de învăţământ.
 Constantin
Cucoş realizează distincţia între:
a) normativitatea instituţională, asigurată
prin cadrul legislativ existent la un moment dat şi care
ţine mai mult de factorul politic;
b) normativitatea funcţională, de ordin
didactic, deontologic, praxiologic care ţine de
competenţa cu care cadrele didactice proiectează şi
realizează activitatea în conformitate cu norme, reguli.
Negociem orice, dar nu negociem principii. (C. Coposu)

În spatele fiecărei vieţi nobile stau principiile care au modelat-o.

(George Lorimer)

Este mult mai ușor să lupți pentru principiile proprii decât să le

respecți. (Alfred Adler)
 PRINCIPIILE DIDACTICE
- sunt idei de bază pe care se întemeiază structurarea procesului de
învățământ;
- Sunt ”teze teoretico-practice fundamentale care jalonează cursul
general al activității comune a învățătorului și elevilor săi”
(I.Cerghit, I.T. Radu, 1997);
- constituie ”drept puncte de reper” sau ”linii generale de
orientare” a modului în care urmează să se organizeze și să se
desfășoare procesul de învățământ în vederea atingerii
obiectivelor prevăzute;
- au caracter: general, normativ, sistemic, dinamic.
 
Principiile didactice:

1. Principiul participării conştiente şi active a elevilor;

2. Principiul învăţării intuitive;
3. Principiul accesibilităţii şi individualizării învăţămânntului;
4. Principiul stimulării şi dezvoltării motivaţiei pentru învăţare;
5. Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor;
6. Principiul legării teoriei de practică;
7. Principiul învăţământului sistematic şi continuu;
8. Principiul asigurării conexiunii inverse (retroacţiunii) –
feed-back.
În cadrul procesului complex de predare-învățare-
evaluare, geografia operează cu următoarele principii

principiul repartiţiei spaţiale

(extensiunii - unde?);
principiul repartiţiei în timp (când?);
principiul cauzalităţii (de ce?);
principiul structuralismului (ce?);
 principiul integrării funcţionale (cum?);
 principiul diversităţii.
Principiul repartiției spațiale (numit
si al extensiunii de Emm. de
 Orice obiect, fenomen sau proces
Martonne), răspunde la întrebarea geografic are o poziție și o
repartiție în teritoriu, în funcție de
”unde?”. care pornește explicarea și
reprezentarea faptelor geografice.
 Principiul cauzalității. Răspunde la
întrebarea ”de ce?”
 Legăturile cauzale între fenomene, procese, obiecte, elemente,
fapte geografice explică producerea și desfășurarea lor în timp și
spațiu.
 Acest principiu explică foarte bine relațiile de tip cauză - efect
care apar între elementele componenete naturale și antropice ale
mediului geografic.

cauză
efect/cauză
efect/cauză
efect
 În predarea-învățarea-evaluarea geografiei se utilizează o gamă
largă de exerciții care solicită precizarea cauzelor sau/și efectelor unor
procese, fenomene geografice.
 Acestea scot în evidență pe lângă cantitatea cunoștințelor,
gândirea logică, gândirea geografică care este de multe ori mai
importantă decât memorarea de cifre (lungimi de râuri, altitudini,
suprafețe, număr de locuitori, etc)

Exemple:
Precizați două cauze ale formării Deltei Dunării;
Numiți două efecte ale despăduririlor;
Precizați o cauză și două efecte ale vânatului excesiv 
 Orice obiect,
Principiul integralității / integrării funcționale. ”cum?”,
fenomen sau proces
geografic trebuie
raportat la întregul
din care face parte.

Principiul integrării Prin urmare, în aplicarea

permite aprecierea acestui principiu trebuie
să se stabilească rolul
relațiilor dintre
întregului în sistem,
elemente și acțiunile și influențele
înțelegerea structurii exercitate sau suportate
întregului complex de alte componente ale
teritorial. sistemului
 Exemplu:
a) În cadrul sistemului funcțional urban, transporturile constituie un element important ce
influențează celelalte elemente ale sistemului: populație, activități industriale, comerciale,
turistice, educaționale, etc

b) În cadrul sistemului funcțional de pădure, coronamentul arborilor înfluențează, cantitatea

de apă care ajunge la sol, cantitatea de lumină, tipul viețuitorelor specifice acestor regiuni,
etc.
 Principiul repartiției în timp
(cronologic/istorismului)
Când?
Favorizează prezentarea
fenomenelor în evoluția lor.
Factorului timp este esențial
în analiza și înțelegerea
fenomenelor geografice
complexe care trebuie
analizate de la apariția lor
până la starea actuală a
acestora

Durata obiectelor,
proceselor, fenomenelor
sau evenimentelor precum
Tratarea evolutivă a
și succesiunea sau
elementelor geografice
frecvența lor trebuie
răspunde acestui principiu de
cunoscute pentru situarea
bază.
lor corectă în timp și
înțelegerea tendințelor de
evoluție.
Exemplu:
 În perioada Cuaternarului (acum cca. 2 mil de ani în urmă),
munții înalți, de peste 1800 - 2000 m din România, au fost
acoperiți cu ghețati care au modelat prin eroziune, transport și
acumulare un relief specific.
 După topirea și retragerea ghețarilor au rămas în relief circuri
glaciare, văi glaciare, morene.
 Principiu urmărește să explice
faptul că orice structură are un
mod de organizare și alcătuire
internă, de asociere a elementelor
componente, cu formă și
dimensiuni specifice și aranjate
distinct unele față de altele.

Principiul structuralismului. Răspunde la

întrebarea ”ce?”
Principiul diversității Exemplu

 Se regăsește în geografie și este

aplicabil în didactica geografiei,
deoarece diversitatea presupune Diversitatea resurselor naturale
delimitarea caracteristicilor implică activități economice diverse,
structurale, funcționale, cu produse finite diferite ce au
utilizări multiple în societatea
comportamentale ale părților
contemporană.
întregului.
 Această diversitate se manifestă ca
o infinitate de stări calitative pe care
le străbate mediul natural și social
în evoluția sa și se exprimă prin
diversitate structurală,
compozițională, relațională.
 Este pusă în evidență și o diversitate
în forme ale mișcării și organizării
spațiului.
Principiile didactice

 Ușor învechite ?
 Negative?
 Limbaj tradițional?
 Caracter autoritar?
 Normativ?
 Viziune nouă?

Efectele respectării / nerespectării

principiilor didactice?
 Principiul psihogenetic al
stimulării și accelerării
dezvoltării stadiale a inteligenței
(orice temă să poată fi predată la orice
vârstă, dacă este prezentată într-un mod
adecvat);
 Principiul învățării prin acțiune
(învățarea prin acțiune reprezintă o sursă
semnificativă de creștere a eficienței
procesului de instruire);

V. Preda oferă o viziune nouă asupra principiilor didactice

 Principiul construcției  Principiul învățării din
componențiale și ierarhice a perspectivă transdisciplinară și a
structurilor intelectuale (invățarea educației permanente.
prin cercetare, învățarea observațională,
învățarea unor strategii);
 Cercetare - Investigație originală în
scopul dobândirii de noi cunoștințe
științifice sau tehnologice.
 Observație - Procedeu al cunoașterii
științifice care constă în contemplarea
metodică și intenționată a unui obiect sau
a unui proces
 Principiul stimulării și  Raportul dintre logic și
dezvoltării motivației cognitive psihologic în învățare
(trecerea de la motivația extrinsecă la
motivația intrinsecă);

 în prima parte a școlarității, învățarea

trebuie să fie adecvată structurilor
psihologice ale elevului – învățarea
psihologică, iar în a doua parte trebuie să
fie adaptată structurilor logice ale științei
– învățarea logică;
Bibliografie
 Cucoș C, et al. (1998), Psihopedagigie pentru examene de definitivare și
grade didactice, Editura Polirom, Iași
 Mândruț O., Dan S., (2014), Didactica geografiei. O abordare actuală,
Editura Corint, București
 Dincă C. (2011), Metodica predării geografiei, Editura Decesfera Media,
București
 Frumos, F. (2008)- Fundamente și dezvoltări cognitive, Editura Polirom, Iași
 Cerghit I., Radu I.T., Popescu E, Vlăsceanu L., (1997) Didactica – manual
pentru clasa a X a , școli normale, Editura Didactică și Pedagogică, București
 Coman Dana Elena, Metodica predării geografiei, programă școlară pentru
clasa a XI a, filiera vocațională, profil pedagogic, specializarea învățători-
educatoare;
 Coman Dana Elena, Geografie și didactica predării geografiei, în Manualul
pentru programul de studiu Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar ID,
Editura Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, 2018
VĂ MULȚUMESC!