Sunteți pe pagina 1din 16

Universitatea Academiei de Științe a Moldovei

Catedra Științe ale Naturii


Specialitatea Biologie Moleculară

ECHILIBRE CU TRANSFER
DE ELECTRONI

Autor: Zop Anna


C UP R INS

1. Introducere
2. Oxidarea și reducerea
3. Cuplu redox
4. Reacții redox
5. Număr de oxidare
6. Calcularea numerilor de oxidare
7. Stabilirea coeficienților în reacțiile redox
8. Agenți oxidanți. Agenți reducători
9. Efectele coroziunii
INTRODUCERE

 Reacţiile chimice cu transfer de electroni, conform teoriei


Lewis, sunt considerate acele reacţii în care se modifică starea
de oxidare a atomilor sau a ionilor participanţi la reacţie.
 Pentru că în cursul acestor reacţii electronul nu ajunge în stare
liberă, ci trece de la o specie la alta, oxidarea unei substanţe este
însoţită întotdeauna de reducerea altei substanţe şi invers,
procesul fiind numit proces de oxido-reducere (proces redox)
sau proces cu transfer de sarcină.
OXIDAREA. REDUCEREA

Oxidarea, cedarea de electroni are loc cu creșterea stării de valenţă.


o Cu –2e-  Cu+2 0  +2
o Fe+2 –1e-  Fe+3 +2  +3
o S-2 –2e-  S -2  0

Reducerea, acceptarea de electroni are loc scăderea


stării de valență.
o I + 2e-  2I- 0  -1
2
o ClO - +6e- +6H+  Cl- +3H O +5  -1
3 2
o Cr+6 +3e-  Cr+3 +6 +3
CUPLU REDOX

 Forma oxidată (ox) a unei specii împreună cu forma redusă


conjugată(red) formează un semisistem redox simplu (conjugat)
sau un cuplu redox: ox + ne-  red
 cuplu redox reversibil Fe+2 –1e-  Fe+3
red ox
 cuplu redox ireversibil C2O4- -2e-  2CO2

red ox
 amfolit redox Mn7+ ← 3e-- Mn4+ +2e - → Mn2+
ox red
amfolit
REACȚII REDOX

 Reacţiile redox au loc între două semisisteme redox simple astfel încât
numărul de electroni schimbaţi între ele să fie egal. Acest fapt stă la baza
stoechiometriei reacţiilor redox:
Se consideră semisistemele:
ox1 + n1e-  red1 n2
red2 – n2e-  ox2 n1
 Deci sistemul redox al ecuaţiei reacţiei globale poate fi redat prin schema:
n2 ox1 + n1 n2 e-  n2 red1
n1 red2 – n1 n2e-  n1 ox2
n2 ox1 + n1 red2  n2 red1 + n1 ox2
NUMĂR DE OXIDARE
 Numărul de oxidare al unui element dintr-o
combinaţie ionică este sarcina electrică pe care o are
ionul său.

 Numărul de oxidare al unui element dintr-o


combinaţie covalentă este sarcina formală pe care ar
avea-o elementul respectiv în cazul în care ambii
electroni de valenţă (ai unei legături covalente) s-ar
repartiza elementului cu caracter mai electronegativ.
NUMĂR DE OXIDARE

 Numărul de oxidare al unui atom într-o


combinaţie de structură necunoscută se
calculează adunând algebric numerele de
oxidare ale tuturor celorlalţi atomi.
Numărul obţinut cu semn schimbat va fi
numărul de oxidare al atomului respectiv.

 Numărul de oxidare al unui element în stare liberă


este zero.
CALCULAREA NUMERELOR DE OXIDARE
 Numărul de oxidare, astfel calculat, al unor elemente din
câteva combinaţii obişnuite sunt:

 H în: H+1X ; MeH-1

 O în: H2O-2 ; H2O2-1 ; F2O+2

 N în: N-3H3 ; N2-2H4 ; N-1H2OH ; N+2O ; N+4O2 ; HN+5O3

 S în: H2S-2 ; H2S2+2O3 ; H2S2+3O4 ; H2S+4O3 ; H2S2+5O5


H2S+6O4 ; H2S2+7O8

 C în: C-4H4 ; C-3H3- ; H-C0H=O ; H-C+2OOH ; C+4O2


STABILIREA COEFICIEN ȚILOR ÎN REAC ȚIILE
REDOX

 Ecuaţiile redox se echilibrează astfel încât variaţia


numărului de oxidare pozitiv în cursul reacţiei să fie
egală cu variaţia numărului de oxidare negativ.
Exemple:
1) oxidarea Mn2+ cu PbO2
Pb4+ +2e- Pb2+ 5
Mn2+ –5e- Mn7+ 2

2Mn2+ + 5PbO2
2MnO4- + 5Pb2+
echilibrat: 2Mn2+ + 5PbO2 + 4H+ 2MnO4- + 5Pb2++ 2H2O
STABILIREA COEFICIEN ȚILOR ÎN REAC ȚIILE
REDOX

2) oxidarea metanolului ( CH3OH ) la aldehida formică (CH2O ) cu


bicromat de potasiu:
C-2 -2e- C0 3
Cr+6 +3e- Cr+3 2

test de alcoolemie
3CH3OH + K2Cr2O7 +4H2SO4 3H2C=O +Cr2(SO4)3 +K2SO4 +7H2O
AGENȚI OXIDANȚI

Speciile chimice ( atomi, ioni sau molecule) care


se reduc prin acceptare de electroni, se numesc
agenţi oxidanţi.
3Cu + 8HNO3 3Cu(NO3)2 + 2NO + 4H2O

2FeCl3 + H2S 2FeCl2 + 2HCl + S

MnSO4+2NaOH+H2O2 H2MnO3+Na2SO4+H2O
oxidant
AGENȚI REDUCĂTORI

Speciile chimice ( atomi, ioni sau molecule) care


se oxidează prin cedare de electroni, se numesc
agenţi reducători.
C + ZnO CO + Zn

CO + 3Fe2O3 CO2 + 2Fe3O4

Na2S2O3 + 4HClO + H2O 2NaHSO4 + 4HCl


reducător
EFECTELE COROZIUNII
BIBLIOGRAFIE

1. Elena Alexandrescu et al., Manual chimie cl. a XII-a, 2002


2. Elena Alexandrescu, Alexandrescu, Viorica Zaharia, Mariana Nedelcu, Chimie X, 2005
VĂ MULȚUMIM PENTRU
ATENȚIE!

S-ar putea să vă placă și