Toponimia satului Vasilcău

Chiperco Natalia
 Vasilcău
Satul Vasilcău este amplasat în partea de est a comunei, în
depresiunea râului Nistru, la poalele Dealului Mare şi ale
Dealului Mic. Lungimea satului este de7,5 km, lăţimea în
partea de nord este de 2,5 km şi până la 1 km în partea de
sud.
 Toponimia
 Toponimia este totalitatea numelor proprii de locuri ale
unei regiuni. A cunoaşte toponimele unei localităţi
înseamnă a cunoaşte mai profund istoria, a ne orienta mai
uşor în spaţiul ei. În acest scop voi enumera cele mai
importante nume de locuri întâlnite în Vasilcău, urmate
de explicaţii succinte. Le voi menţiona atât pe cele vechi,
cât şi pe cele apărute recent.
 Dealul Crucii
Dealul Crucii este numit locul de pe muchia Dealului Mic, de la intrarea
în satul Vasilcău dinspre apus. În prezent este intrarea principală în sat.
Din vechime aici a fost instalată o cruce mare din cretă. Se presupune că
această cruce semnifica intrarea în sat de pe Drumul (Șleahul) Vasilcăului.
Cu timpul braţele crucii s-au rupt, rămânând un pilon de piatră cu
înălţimea de 1,5m. Pe timpul puterii sovietice piatra a fost răsturnată, iar
locul a rămas neîngrijit. În vara anului 1989 un grup de locuitori în frunte
cu Alexei Cioca şi Efim Leşanu, noaptea, în taină, au instalat o cruce nouă
din piatră de Cosăuţi. Tot aici din iniţiativa primarului Grigore Ciobanu, în
anul 1998, a fost instalat un monument din piatră de Cosăuţi, cu înălţimea
de 4,5 m, pe care este incrustat: „1448 Vasilcău”.
 Ursoaia
„Ursoaie” are semnificaţia de margine. Ursoaia este numită
partea de sud a satului Vasilcău se termină la hotarul dintre
moşiile satelor Vasilcău şi Racovăţ. Credem că această zonă
a început să fie populată pe la mijlocul secolului al XIX-lea.
Până atunci aici era imaşul şi grădinile ţăranilor. Tot aici se
află pădurea Ursoaia, care se întinde pe coasta dealului
dintre Vasilcău şi hotarul Racovăţului. Ea se află la o
distanţă de circa 3 km de centrul satului. Cei peste 300 de
locuitori care trăiesc pe acest loc mai sunt numiţi ursoieni
sau acei de la Ursoaia. Distanţa mare faţă de partea centrală
a satului a creat incomodităţi. Aici electrificarea și
telefonizarea s-au efectuat mai târziu decât în celelalte părți
ale satului. Raisa Cojocaru îşi aminteşte din spusele
bunelului ei că denumirea Ursoaia provine de la o ursoaică
cu mai mulţi pui care-şi avea bârlogul într-o râpă din
pădure.
 Piatra Uduchioiului.
În pădurea Ursoii se afla o piatră cu dimensiunile
aproximativ de 5×5×3 m. Piatra s-a păstrat intactă sute de
ani. În sat li se spune celor indiferenți, nepăsători: „Ai să
trăieşti cât piatra Uduchioiului”. În anii şaptezeci ai
secolului al XX-lea, piatra a fost distrusă prin explozie de
pulbere. Bucăţile sfărâmate au fost folosite pentru
construcția caselor.
 La Izvor
În partea de jos a satului la adâncimea de 2 m curge un izvor cu apă curată ca
lacrima, cu un debit foarte puternic. Izvorul este îngrădit cu zid de piatră.
Întreaga zonă este împărţită în două: fântâniţa şi locul de acumulare a apei, ce
are o suprafaţă de peste 30 m2. Pe timpuri izvorul avea însemnătate atât ca
sursă de apă potabilă cât şi ca loc pentru spălatul rufelor. La Izvor venea tot
satul pentru a bea apa care era considerată de leac. În zilele noastre sătenii nu
se mai adună la izvor, dat fiind faptul că în fiecare gospodărie sunt săpate
fântâni.
 Bârnag
Bârnagul este gura pârăului
Vasilcău care se revarsă în râul
Nistru. Ani de-a rândul, în timpul
ploilor torenţiale sau la topirea
zăpezilor, pârăul aduce aici cu
apele sale depuneri de piatră, nisip
şi nămol. Bârnagul este unul din
locurile de odihnă preferate ale
sătenilor. Prin anii ,80 ai secolului
al XX-lea aici a fost forată o
fântână arteziană, care cu timpul a
fost demolată.
 Râpa Curţii.
Râpa Curţii se află în mijlocul
satului cu gura în râul Nistru.
Lungimea ei este de peste 150
m şi nu-i prea adâncă. În
preajma acestei râpe, până la
începutul secolului al XX-lea,
se afla curtea
administratorului moşiei
Vasilcău, numită de localnici
Curţile boiereşti, de unde se
trage și numele Râpa Curții.
Râpa Nazarva
 Berja
Loc, aflat la intersecţia a trei drumuri, în preajma gospodăriilor
locuitorilor Petru Tihon Coţaga, Nicolae Fiodor Ţurcanu,
Eugenia Vasile Cojocaru,Valeriu Vasile Prepeliţa. Berja din
anul 1925 și până în 1963 era considerată centrul satului. Aici,
de Hramul satului, de Sfintele Paşti se organiza jocul (hora
satului). De sărbători aici se instala un scrânciob rotativ. În
Berjă, până la cel de al doilea război mondial se organizau
adunările satului, se scoteau la licitaţie averea celor datornici
către stat. În prezent, numele Berja a rămas doar o amintire a
celor mai în vârstă.
 La Ulmi
Mai întâi acest nume l-a purtat imaşul cu o suprafaţă de peste 7 ha, aflat nu departe de
satul Alexandru cel Bun, la hotar cu moşia satului Racovăţ. Aici apa iese la suprafaţa
solului, de aceea au fost construite o fântâniţă şi un loc pentru adăpat oile. După
colectivizare satul a rămas cu puţin imaş, loc pentru păşunat a fost rezervat numai pe
coastele dealurilor, La Izâtura şi La Ulmi. Pe aceste locuri erau cele mai bune păşuni.
Turmele de oi erau aduse La Ulmi de la distanţa de 6–7 km de sat. Prin anii ,70 ai
secolului al XX-lea în acest loc a fost construită ferma de porcine. Cu timpul numele
de Ulmi al acestui loc s-a uitat. Un alt loc numit „Ulmi” este amplasat la hotarul dintre
moşiile satelor Vasilcău şi Trifăuţi, între malul Nistrului şi o fâşie de copaci de ulm cu
lungimea de aproape un kilometru, sădită în anul 1951 de colhoz. Locul este foarte
pitoresc si este utilizat ca zonă de agrement. De multe ori administraţia sovhozului
„Miciurin”, primăria, organizau La Ulmi odihna diferitor delegaţii şi a oaspeţilor de
onoare. Aici se desfășurau și manifestaţii cultural-distractive.
 La Uluci
La Uluci este numit locul de unde-şi încep calea izvoarele
pârăului Vasilcău. Încă la începutul secolului al XX-lea aici
au fost instalate uluce din piatră pentru adăpatul vitelor.
Izvoarele serveau și ca sursă de potolire a setei pentru cei
ce lucrau câmpurile. Prin anii ,90 ai secolului al XX-lea,
SA „Miciurin” a încercat să construiască un bazin de
acumulare a apei cu scopul irigării câmpurilor din
vecinătate. Proiectul nu a fost realizat.
 Fântâna cu salcâmi
Fântâna în jurul căreia au fost sădiţi salcâmi, se află la marginea
şoselei Vasilcău – Voloviţa, la distanţa de 0,5 km spre răsărit de satul
Inundeni. Până în anii ,60 ai secolului al XX-lea când mijloacele de
transport erau foarte puţine sau lipseau, locuitorii satelor comunei
plecau pe jos spre oraşul Soroca. Drumul cel mai scurt era cărarea
care pornea de la Pădurea Ursoii şi trecea prin următoarele puncte:
Fântâna Lacului; Fântâna cu Salcâmi; Hriştina; drumul prin pădurea
Trifăuţi din deal până la Nistru; drumul pe malul Nistrului până la
podul lui Bekir. În acei ani zona de odihnă şi agrement încă nu era
construită. Fântâna a fost îngrijită pe parcursul mai multor ani de
către Alexei Cioca.
 Fântâna Lacului
Această fântână a fost construită prin anii ,20 ai secolului
al XX-lea, într-o depresiune, unde erau mai multe lacuri.
Din împrejurimi aici se acumula apă din zăpezi şi ploi.
Aceste lacuri existau anul împrejur. Odată cu afânarea mai
adâncă a solului, aceste rezervoare de apă au secat, iar în
locul lor au rămas nişte sărături.
 Izâtura
Izâtura se găseşte într-o vale care începe de la ultimul iaz din localitatea Ruslanovca şi
se termină la Coada Ulucilor. Denumirea provine de la cuvântul „iezi”, care în vorbirea
populară din Vasilcău se zice „izî”.Izâtura de mai multe ori a fost barată cu un dig de
pământ, pentru a forma un rezervor artificial de apă, ce se acumula din topirea zăpezilor
şi ploi. Barajul micşora şi puterea puhoiului de apă adunată de pe dealuri, care ameninţa
satul Vasilcău. Mai târziu, colhozul şi apoi sovhozul foloseau apa acumulată pentru
irigare și adăpatul bovinelor. Ploile mari din anii ,60 ai secolului al XX-lea au rupt digul
care nu a mai fost restabilit.Se mai folosesc şi alte nume de locuri: Lişcov, nume mai
vechi al satului Alexandru Cel Bun; Moskovskii perecriostoc, loc unde se intersectează
două drumuri de câmp, nu departe de Izâtură. Delniţă, este numele unui teren care se
află în mahalaua Cot, situată în partea de nord a satului. Râpa Nazarvei, care începe din
muchia Holmului Mic şi se termină în preajma gospodăriei lui Nicolae Cebotărean.
Este cea mai mare râpă din sat, apele ei se scurg în Râpa Curţii.
La biserică
La Monument
Vasilcău – gură de rai
 Bibliografie
„Vasilcău”autor: Grigore Ciobanu, Tudor Ciobanu
Vadim Șterbate, autor „Observatorul de Nord”
Raisa Cojocaru, localnic profesor învățământ primar
Galina Lupu, educator I.E.T Grădinița „Prichindel”