Literatura de frontieră (de

graniță). Texte
memorialistice.

 Jurnalul
Virginia Woolf, Jurnalul unei
scriitoare,
Literatura de frontieră (de graniță):
• caracter nonficţional, referent real, creditabil, funcţie
informativă şi estetică, mărci stilistice şi subiective, zona
de intersecție a științelor limbii și literaturii cu științele,
literatura se îmbină cu specii nonartistice cuprinde: texte
memorialistice, jurnalul, corespondența / textul epistolar,
confesiunile, amintirile.
•Textul memorialistic – reprezintă o consemnare
retrospectivă a unor evenimente sau întâmplări la
care autorul a fost martor, sub forma unei sinteze între
istorie şi confesiune, la persoana I, specifică subiectivităţii,
astfel încât valoarea documentară este, de cele mai multe
ori, dublată de una artistică.

•Însemnări (note) de călătorie – consemnarea zilnică și

cronologică (în ritm rapid) a observațiilor și evenimentelor
dintr-o călătorie.
Reportaj – formă de publicistică strict documentară care
urmărește informarea cu privire la situații, evenimente
(geografice, etnografice, economice, politice, spotrive etc.) de
interes general sau ocazional. (Geo Bogza, Brunea- Fox)
 confesiune– scriere care conține mărturisirea unor gânduri,
sentimente legate de viața intimă a autorului, relatări ale unor
experiențe personale
 memorialul de călătorie– consemnarea unor observații,
amintiri, impresii asupra evenimentelor la care autorul a fost
martor în viața sa (Dinicu Golescu – ”Însemnare a călătoriei
mele”, Gr. Alexandrescu- ”Memorial de călătorie”, N. Iorga-
”Priveliști la țară”)
 GENUL BIOGRAFIC
Genul biografic reprezinta literatura de granita, confesiva.
El desemneaza un tip de scriere aflat la granita dintre
realitate si fictiune, ce se incadreaza totodata in literatura
subiectiva. Autobiografia nu are destinatar precis,este
scrisa cu scopul de a fi publicata , ea reconstituind formarea
unei personalitati.
 jurnalul– însemnări zilnice ale unei persoane despre anumite
evenimente legate de viața sa. Spre deosebire de amintiri
sau memorii evenimentele din jurnal sunt înregistrate în
momentul producerii lor, punându-se astfel accent pe
autenticitatea trăirilor. Trăsături: consemnare zilnică, timpul
consemnării- prezentul, exprimare rapidă, neelaborată,
subiectivitate (persoana I), caracter intim, personal.
 JURNALUL

► Termenul jurnal provine din limba franceza

veche,journal, care, la rândul sau, descinde din latinescul
târziu “diurnalis”.
► Un jurnal este, de obicei, un caiet în care există niște
intrări aranjate, de cele mai multe ori, în ordine
cronologică. Poate fi folosit pentru a planifica niște
activități viitoare sau doar pentru a înregistra ceea ce s-a
întamplat în cursul unei zile.
► O varianta a acestora sunt jurnalele literare, de obicei
jurnalele intime ale unor scriitori , care formeaza o specie
literara aparte a genului memorialistic. Acestea sunt o
forma a scrisului autobiografic, o inregistrare regulata a
activitatilor si reflectiilor unui diarist.
 
 Tipuri de jurnal:
► Jurnal intim;
► Jurnal istoric;
► Jurnal personal;
► Jurnal documentar;
► Jurnal de calatorie;
► Jurnal marturie;
► Jurnal mixt.

In cazul jurnalului intim, cele trei instante narative coincid:

autorul este tot una cu cel care povesteste si se identifica,
in egala masura, cu acela despre care se povesteste.
► Jurnalul nu are o misiune literara ;in acest sens, R. Barthes
afirma” Jurnalul nu este proiectat sa devina o Carte, si de
multe ori, e condamnat sa raman un Album”.

► Jurnalul este luat in considerare abia in secolul XIX,insa

momentul de inflorire il constituie aparitia unor noi filosofii
de existenta, o filosofie despre om,despre personalitatea si
libertatile lui. Emergenta jurnalului are legatura si cu
aparitia romantismului care se bazeaza pe cultul eului ,pe o
filozofie de existenta fundamentata pe ideea de unicitate a
eului in univers.

► Alain Girard identifica 4 functii ale jurnalului :

-psihoterapeutica;
-etica;
-estetica;
-religioasa.
► Jurnalul este un discurs fragmentar.
Fragmentarismul reprezinta o forma de
scriitura in care eul vorbeste despre sine ca
si cand ar fi vorba de un altul si marcheaza
ritmurile timpului subiectiv in raport cu
orologiul cosmic.
► In jurnalul intim esential este pactul
autorului cu sine. Autobiograficul sau
autorul de jurnal intim se are in vedere in
primul rand pe sine si istoria reprezinta ,de
cele mai multe ori, rama acestor evenimente
ale interioritatii.
Sarcini
1. Alege, numai enunțurile pe care le consideri corecte, cu referire la
Jurnalul unei scriitoare,. Virginia Woolf, 
a) În textul jurnalului se descrie un peisaj.
b) În fragment se prezintă o călătorie.
c) Sunt consemnate evenimentele din timpul unei zile.
d) În pagina de jurnal citată este descris și aspectul oamenilor din
oraș.
e) În fragmentele citate este sugerată revenirea dintr-o călătorie.
f) Sunt exprimate stări sufletești, ale scriitoarei.
2. Răspunde în scris la următoarele întrebări.
a) Ce timpuri verbale apar predominant în fragmentul de jurnal
citat?
b) Ce informații din text arată că este vorba despre o pagină din
jurnalul unei scriitoare?
c) Care sunt trăirile ce se desprind din pagina de jurnal? Justifică-ți
răspunsul cu exemple din text.
3. Răspunde oral la următoarele întrebări:
Cine scrie un jurnal?
Cum se realizează un jurnal?
Ce se notează într-un jurnal? De ce se scrie un jurnal?
4. Demonstrați că Jurnalul unei scriitoare, Virginia Woolf
aparține acestei specii.
În ultima ei scrisoare către soțul ei, scria:

„Simt cert că înnebunesc din nou. Simt că nu putem trece din

nou prin încă o astfel de stare groaznică. Și de data aceasta
nu mă pot însănătoși. Încep să aud voci și nu pot să mă
concentrez. De aceea fac ce pare să fie cel mai bun lucru. Tu
mi-ai oferit cea mai mare fericire care poate să existe. Nu cred
că un cuplu ar fi putut să fie mai fericit pînă cînd a venit
această boală teribilă. Nu mai pot lupta. Știu că îți stric viața,
că fără mine vei putea lucra. Și tu o vei face, știu. Vezi, nici nu
pot să scriu cum se cuvine. Nu pot citi. Tot ce vreau să spun e
că îți datorez ție toată fericirea vieții mele. Ai fost foarte
răbdător cu mine și încredibil de bun. Vreau să spun asta-
toată lumea o știe. Dacă cineva ar fi putut să mă salveze, ai fi
fost tu. Toate m-au părăsit cu excepția încrederii în bunătatea
ta. Nu mai pot continua să-ți distrug viața. Nu cred că doi
oameni ar fi putut să fie mai fericiți decît noi.”
Opera ei a fost criticată pentru că s-ar fi rezumat la lumea
îngustă a intelectualității engleze. Unii critici o considerau
lipsită de universalitate și profunzime, fără puterea să
comunice lucruri de relevanță emoțională sau etică unui
cititor obișnuit deziluzionat, obosit de estetismul anilor ’20.
Ea a mai fost criticată de unii ca fiind antisemită, în pofida
faptului că era căsătorită cu un bărbat evreu.

Talentul de scriitoare a Virginiei Woolf a tins să umbrească

puterea sa centrală: Woolf după cum se poate demonstra
este cea mai lirică romancieră în limba engleză. Romanele
ei sînt foarte experimentale: o narațiune, deseori lipsită de
acțiune și destul de ordinară, este refractată -și uneori
aproape dispersată -în conștiința receptivă a personajelor.
Lirismul intens și desăvîrșirea stilistică se contopesc pentru
a crea un univers supraîncarcat de imagini auditive și
vizuale.