UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

“NICOLAE TESTEMIŢANU”
CATEDRA STOMATOLOGIE ORTOPEDICĂ ”I. POSTOLACHI”

TEMA: Determinarea relaţiei

intermaxilare la tratamentul cu proteze
parțiale mobilizabile.
Elaborat de:
Paladi Ana-
Maria
Grupa: S1804
 Noţiunea de relaţie intermaxilară,
caracteristica generală, importanța practică.
• Subintelege raportul mandibulei fața de maxilla, atunci cand condilii
ocupa in fosa glenoidala cea mai posterioara si inalta pozitie, nefortata.
Determinarea relațiilor intermaxilare la edentatul parțial urmăreşte
obținerea unor contacte ocluzale multiple, stabile și echilibrate în
pozițiile centrice și excentrice ale mandibulei.
 Noţiunea de relaţie intermaxilară,
caracteristica generală, importanța practică.
O ocluzie optimă rezultată din identificarea relațiilor intermaxilare
asigură:
• eficiența masticației și a fonației;
• sănătatea țesuturilor de sprijin (dento-parodontale, muco-osoase şi/sau
periimplantare);
• funcționalitatea optimă a muşchilor masticatori, cervicali şi a ATM;
• stabilitatea restaurării protetice.
 Noţiunea de ocluzie dentară, caracteristica
generală, importanța practică.
• Ocluzia dentara statica este data de totalitatea contactelor dintre dintii
maxilarului cu cei ai mandibulei atunci cand muscam, sau de contactul
acestor dinti cand ne aflam intr-o stare de relaxare (cand dormim).
• Ocluzia dentara dinamica este totalitatea punctelor de interactiune dentare
dintre maxilar si mandibula atunci cand mandibula este in dinamica, de
exemplu atunci cand vorbim sau mestecam.
 Noţiunea de ocluzie dentară, caracteristica
generală, importanța practică.
• Ocluzia dentara este, in termeni simpli,
contactul dintre dintii superiori si cei inferiori.
In termeni populari se numeste “muscatura”.
• Un moment semnificativ, care influențează
relația dintre maxilare, este erupția primului
molar definitiv la vârsta de 6 ani. Mai târziu,
dacă molarul nu crește corespunzător pot
apărea o serie de complicații.
 Noţiunea de ocluzie dentară, caracteristica
generală, importanța practică.
Ocluzia dentara corecta asigura mentinerea sanatatii noastre orale. Ca sa
realizam acest obiectiv, o serie de conditii trebuie indeplinite:
•trebuie sa existe un numar cat mai mare de contacte intre dinti;
•masticatia, fonatia, aspectul fizionomic sa fie satisfacatoare;
•sa nu existe semne de boala parodontala (retractii gingivale, pungi parodontale,
mobilitate dentara);
•sa nu existe carii dentare, breșe;
•Sa nu existe semne de afectare a ATM sau dureri la nivelul muschilor fetei.
 Relația Centrică, caracteristica la nivelul
determinanților sistemului stomatognat, importanța
practică.
• Este un raport funcțional (static poate fi in momentul inregistrării) între
arcadele dentare în plan vertical, transversal și sagital, când avem un
contact intercuspidian maximal cu poziționarea condililor articulari la
baza pantelor tuberculilor articulari, cel mai posterior si tensionarea
uniforma moderat spre maxim a muschilor elevatori a mandibulei.
• Se numește funcțional deoarece inaltimea acestei ocluzii in decursul vietii
se schimba, datorita abraziunii fiziologice\patologice a dintilor, pierderea
dintilor, etc .
 Relația Centrică, caracteristica la nivelul
determinanților sistemului stomatognat, importanța
practică.
• Dupa E.Costa – reprezintă raportul dintre arcadele dentare în cadrul căruia
se asigură contactul acestora, iar mandibulei o poziţie de relaţie centrică
faţă de maxilar şi baza craniului. Atunci când coincide cu intercuspidarea
maximă, ocluzia centrică prezintă repere dentare, osoase,articulare,
neuromusculare şi faringo-glandulare.
• Dupa I.Postolachi - OC este o pozitie de contact multiplu interdentar
maxim dintre arcadele dentare.
 Relația Centrică, caracteristica la nivelul
determinanților sistemului stomatognat, importanța
practică.
• Dupa E.Ravrilov – OC este
contactul dentar dintre
arcade cu prezenta unui
numar maxim de puncte de
contact interdentar, si in
acelasi timp linia mediana
coincide cu linia ce trece
intre cei doi incisivi
centrali.
 Relația Centrică, caracteristica la nivelul
determinanților sistemului stomatognat, importanța
practică.
Semne dentare de ocluzie centrica:
• fiecare dinte contacteza cu 2 dinti antagonishti, inafara de incis centrali inferiori
si ultimii molari superiori.
• linia mediana a fetei se gaseste intr-un plan cu linia inerincisivala dintre incisivii
centrali superiori si inferiori.
• arcada dentara superioara este mai mare si o acopera pe cea inferioara.
• primul molar superior contacteza cu 1,2 molar inferior in asa mod ca pe primul il
acopera cu aproximativ 2/3 iar pe al 2lea cu ½.
 Relația Centrică, caracteristica la nivelul
determinanților sistemului stomatognat, importanța
practică.
• liniile mediene ale celor 2 arcade sunt
corespondente
• linia mediana a fetei se gaseste intrun plan
cu linia inerincisivala dintre incisivii
centrali superiori si inferiori
• frontalii superiori acopera frontalii inferiori
cu 1\3 .
 Relația Centrică, caracteristica la nivelul
determinanților sistemului stomatognat, importanța
practică.
• Semnul osos – se refera la pozitia centrica a mandibulei fata de maxilar dar
la o dimensiune verticala corecta ce fixeaza mandibula in cele 3 planuri
spatiale
• Semnul neuromuscular- presupune controlul neuroreflex a acestei pozitii
printr-o echilibrare a contractii muschilor ridicatori pentru a realiza o
ocluzie miocentrica.
• Semnul faringoglandular – aceasta pozitie de ocluzie centrica, faringele si
glandele salivare sunt pregatite pentru actul de deglutitie.
 Poziția de intercuspidare maximă (PIM),
caracteristica la nivelul determinanților sistemului
stomatognat, importanța practică.
Se intelege contactul maxim care se realizeaza intre dintii celor 2 arcade;
- este cea mai frecventa pozitie functionala mandibulo-craniana cu contact
dento-dentare;
• in IM se incheie majoritatea ciclurilor functionale prin care se realizeaza
incizia si masticatia alimentelor;
• in functie deraportul pe care le are arcadele cu baza osoasa ea poate avea loc
si in pozitii excentrice.
Exista și mai multe aspecte clinice ale cluziei in IM.
 Poziția de intercuspidare maximă (PIM),
caracteristica la nivelul determinanților sistemului
stomatognat, importanța practică.
• Ocluzia habituala - este raportul intre cele 2 arcade cu contacte
maxime/multiple, fie ca mandibula seafla in relatie centrica fie in pozitie
in excentrica. Putem avea o ocluzie habituala echilibrata sau neechilibrata.
• Ocluzie naturala - intre 2 arcade cu dinti naturali.
• Ocluzie artificiala - refacuta prin manopere odontale sau protetice.
• Ocluzie mixta – dinți naturali + artificiali.
• Ocluzie temporara/definitiva/mixtă.
 Determinarea relaţiei intermaxilare în cazul când
PIM este stabilă, nemodificată, etapele clinice,
materialele utilizate, importanța practică.
Determinarea clinica a relatiilor intermaxilare se realizeaza cu ajutorul sabloanelor de
ocluzie sau a machetelor de ocluzie. Etapele de realizare cuprind urmatoarele operatiuni:
1.     Verificarea sabloanelor de ocluzie.
2.     Determinarea curburii vestibulare a sablonului superior.
3.     Determinarea nivelului si orientarea planului de ocluzie in regiunea frontala si zona
laterala.
4.     Determinarea dimensiunii verticale a etajului inferior in relatie de postura si relatie de
ocluzie.
5.     Determinarea si inregistrarea relatiei centrice.
6.  Conservarea si solidarizarea machetelor de ocluzie.
• Acestea se vor determina separat pentru planul frontal și lateral.
• Se vor utiliza flacăra, spatula de ceară, plăcuța de sticlă, 2 rigle.
După- se face verificarea corectitudinii rezultatului, prin deschiderea si
inchiderea repetată a gurii, palparea condililor, etc.
 Determinarea relaţiei intermaxilare în cazul când
PIM este instabilă, modificată, etapele clinice,
materialele utilizate, importanța practică.
Pacienţi cu contacte ocluzale instabile şi DVO incertă. In IM nu mai există stopuri
ocluzale stabile între dinţii antagonişti, iar DVO este incerta,nefiziologică (prea mare
sau prea mică).
Printre cauzele acestei situaţii clinice se numără:
• edentaţii parţiale întinse;
• inserţia unor proteze parţiale fixe sau mobilizabile defectuoase;
• migrări orizontale sau verticale ale dinţilor;
• uzura exagerată provocată de activităţi parafuncţionale.
 Determinarea Dimensiunii Verticale de Ocluzie
(DVO), caracteristica metodelor, tehnici de
realizare.
• Metode antropometrice (masurarea cu
punctele de pe mandibulă si nasion,
masurarea de pe radiografii, fotografii,
verificarea «numarului de aur« Appendort,
etc.) ;
• Metode funcționale (fonetice, testul
deglutitiei);
• Metode anatomo-fiziologica.
 Tehnici de inducere a mandibulei în poziția de
Relație Centrică, metode și tehnici de realizare.
• Homotropia linguo-mandibulara - potrivit careia la o anumita retragere alimbii corespunde
o anumita retragere a mandibulei, fenomen ce a putut fiobservant si in deglutie. In acest sens
pe baza sablonului maxilar se aplica obila de ceara sau o freza care ar trebuie atinsa de pacient
cu varful limbii. Ene aindicat in acest sens aplicarea unei bile de ceara cu diametru 3-5 mm pe
liniamediana a bazei sablonului la unirea a 2/3 anterioare cu 1/3 posterioara.
• Metoda memoriei tisulare a lui Huberman - este asemanatoare cu homotropia linguo
mandibulara, dar reperul se fixeaza la marginea distal asablonului si pacientului I se cere sa
atinga acest reper. Autorul a observant intimpul acestor manevre de plasare a mandibulei prin
cautarea reperului, cumochii urmaresc ca si cum ar cauta acest reper in memorie. Alti autori
indicaatingerea luetei si i se cere pacientului ulterior sa atinga locul indicat. 
 Tehnici de inducere a mandibulei în poziția de
Relație Centrică, metode și tehnici de realizare.
• Reflexul de ocluzie molara, prin prezenta degetelor (indexul de la ambelemaini) aplicate pe fata
externa sau ocluzala a sabloanelor in zona molara se redesteapta reflexul molar de plasare a
mandibulei in RC. In momentul incare pacientului i se cere inchiderea gurii degetele sunt retrase. Nici
aceastametoda nu are atata siguranta in determinare.
• Deglutitia. Plasarea mandibulei in RC se bazeaza pe efectulcombinat al muschilor limbii, constrctori
superiori ai faringelui, musculaturesi chinga orbiculo-buccinatoare in cursul deglutiei. Cercetarile lui
George siIsmail au demonstrate ca deglutitia pe gol, la comanda medicului nu esteurmata totdeauna de
plasarea mandibului in RC.
• Hiperrextensia fortat, descrisa de Lejoyeux, portivit careia pacientuleste asezat cu capul in
hiperextensie fortata cu privirea fixate in plafon,suprimand in acest fel actiunea pterigoidienilor
externi, iar forta gravitationalactioneaza in sensul plasarii mandibulei intr-o pozitie retrudata.
 Tehnici de inducere a mandibulei în poziția de
Relație Centrică, metode și tehnici de realizare.
• Metoda Boyanov - combina hiperextensia capului cu deglutitia, pacientul fiind
rugat sa le realizeze concomitent.
• Memoria ocluzala - prin care sunt montati in zona lateral de o parte si dealta care
unul sau doi molari si se redesteapta astfel reflexul molar deinchidere a gurii in RC.
• Oboseala muschilor pterigoidieni externi (prin propulsii exagerate) - ca
sirelaxarea muscular (Lejoyeux) considerate ca metode de plasare a mandibuleiin
RC pot fi considerate mai degraba ca metode ajutatoare in plasareamandibulei in
RC prin relaxarea musculaturii.
 Metode și tehnici de fixare a poziției de
Relație Centrică.
• O posibilitate de fixare in RC este cea in care se realizeaza taieturi in V la nivelul
suprafetelor ocluzale ale sabloanelor in zona laterala (cate 2-3 taieturi pe fiecare
dintre cele doua sabloane). Se utilizeaza ceara plastifiata aplicata pe sablonul
mandibular si se dirijeaza inchiderea in RC. Pozitia poate fi verificata, dupa care la
nivel ocluzal poate fi aplicat un strat subtire de pasta ZOE pe unul dintre sabloane.
Odata fixata pozitia de RC, sabloanele se fixeaza intre ele cu ajutorul unorclame
“U” (clame de capsator) aplicate cate doua in X bilateral si una paramedian. Clamele
se incalzesc la flacara si se aplica la nivelul bordurilor in asa fel incat sa asigure o
buna fixare a lor. Pentru manevrarea cu siguranta aclamelor la fixare se utilizeaza un
cleste crampon.
 Trasarea reperelor pentru montarea dinților frontali
(la necesitate), tehnica de realizare, importanța
practică.
Marginile incizaIe a dinţilor frontali
superiori formează o linie, configuraţia
căreia influenţează evident, aspectul
facial. Trăsăturile de caracter, aparente
uneori la nivelul arcadelor dentare
naturale, împreună cu alte elemente
caracteristice ale acestora, trebuie să fie
redate la protezele dentare, pentru a se
crea o individualizare.
Trasarea reperelor pentru montarea dinților frontali
(la necesitate), tehnica de realizare, importanța
practică.
• Linia mediana – coincide cu frenul buzelor (nu coincide mereu), linia
intre glabelă - vârful nasului.
• Linia caninului – coincide cu aripile nasului.
• Linia surâsului – se determina prin zâmbet.
Trasarea reperelor pentru montarea dinților frontali
(la necesitate), tehnica de realizare, importanța
practică.
După reperele conţinute deşabloanele de ocluzie sunt stabilite:
•  Lăţimea - (dimensiunea mezio-distală) celor şaptedinţi frontali superiori,
este egală cu distanţa măsuratăpe faţa vestibulară a bordurii şablonului
superior întrecele două linii ale caninilor.Suma dimensiunilor dinţilor în
sens mezio-distal va fimai mică decît distanţa cuprinsă între cele două
liniiale caninilor, dacă se solicită de către pacient să serealizeze pe proteză
spaţii (diastemă sau treme) lanivelul grupului frontal.
Trasarea reperelor pentru montarea dinților frontali
(la necesitate), tehnica de realizare, importanța
practică.
• Inălţimea - dinţilor din zona frontală este egală cudistanţa cuprinsă între
linia surasului şi linia planului deorientare ocluzală (marginea liberă a
bordurii superioare.
• Dimensiunea - dinţilor frontali inferiori si a celor laterali superiori şi
inferiori sunt alesi in corelatie cudimensiunile dinţilor frontali superiori.