ADAPTAREA COPIILOR LA

GRĂDINIȚĂ

Dr. Psiholog,
Marcela Popescu
Ce fac părinții atunci
când copiii întră în
grădiniță?
Părinții din întreaga lume se
îngrijorează
 Adaptarea este prima temă
de dezvoltare personală a
copilului

Traversată și integrată
corespunzător poate constitui
un reper în adaptările viitoare
Părinții cred despre copii
 O să le fie dor de ei
 O să plângă, o să sufere, o să fie o traumă
 Nu o să mănânce, nu o doarmă etc
 Nu o să își facă prieteni
 O să se piardă
 Nu o să primească suport individual de la învățătoare
 Ne așteptăm să le fie greu, e normal să le fie greu, e o
schimbare uriașă pentru ei. Ne e greu nouă, adulți în toată firea,
când începem un job nou, când ne mutăm într-un oraș nou.

 Pe de altă parte, plâng pentru că simt teama noastră și

așteptarea noastră ca ei să sufere. Ei știu că noi ne așteptăm să
le fie greu, simt asta în vocea noastră, o văd pe chipul notru,
indiferent de ce le spunem. Ei vor să ne facă fericiți, pentru că
ne iubesc. Ne iubesc, așa că plâng ca să ne confirme faptul că nu
pot trăi fără noi. Se adaptează greu pentru că așa simt că
simțim noi potrivit să se întâmple.
 Profesorii cred despre copii
 Se adaptează cu ușurință, experimentează emoții pozitive, se implică în această etapă
de dezvoltare socială

 Unii copii trăiesc anxietate socială, dependentă de anxietatea părinților, de tranziția

făcută spre alte cercuri sociale, de structura copilului

 Alții copii somatizează anxietatea trăită la grădiniță, își schimbă comportamentul față
de părinți etc
 Sunt sensibili la viruși, răceli în primul an de colectivitate

 Transferă atașamentul către personalul din grădiniță

 Părinții care se află la integrarea primului copil în colectivitate nu se pot separa de

acesta cu ușurință
Ce gândesc și simt
copiii?
 Nu mai vin părinții să mă ia

 E ocazia de a-mi face prieteni

 O să vadă toți cine sunt eu

 Sunt în sfârșit mare (sunt ca sora mea)

 Mâine mă țin de mama poate nu mă mai trimite

 Trebuie să fac ceva –să intimidez, manipulez etc

 Mă imprietenesc eu cu doamna, trebuie să mă placă

 Copiii sunt foarte intuitivi. Dacă sunteți stresați sau anxioși, vor simți aceasta. Copiii au
nevoie să știe că avem încredere în ei.

 Este normal ca un copil care a stat doar cu părinții până la intrare în grădiniță să se
desprindă greu de aceștia.

 Este normal ca un copil să speculeze și să încerce să își manipuleze părinții prin plâns,
mai ales când le cunoaște îngrijorarea.

 Specialiștii recomandă să ne eliberăm de îngrijorări și anxietăți vorbind unii cu alții în

grupuri le de părinți . Este uimitor ce sprijin minunat putem primii unii de la alții
CUM POATE AJUTA UN PĂRINTE
PREȘCOLARUL ÎN PROCESUL DE
ADAPTARE LA GRĂDINIȚĂ?
Prelucarea cognitivă
 1. JOACĂ UN JOC DE ROL CU COPILUL

 Figurile mici, animalele de pluș sau marionetele vor fi

„actorii” care experimentează o tranziție către un loc nou.
Nu uitați să „exersați” strategiile de coping, de exemplu,
„mr. Elefantul se simte speriat. Deci, ce poate face?
Poate că i-ar putea spune profesorului lui! Poate că s-ar
putea juca cu jucăriile” poate că ar putea vorbi cu un
coleg.
 2. POVESTEȘTE DESPRE TIMPUL TĂU LA
GRĂDINIȚĂ

Spuneți-i copilului cum v-ați simțit când a trebuit să mergeți

la grădiniță , ce v-a făcut să vă simțiți mai bine și cum s-a
dovedit a fi un loc de siguranță (dacă vă mai amintit!)
3. INVITĂ FRAȚII MAI MARI SĂ POVESTEASCĂ

 Experiențele ACESTORA
pot fi foarte încurajatoare pentru ei.
 4. VALIDEAZĂ EMOȚIILE COPILULUI TĂU

 Amintiți-i copilului „este în regulă să îți fie frică. Dar te vei simți
mai bine în fiecare zi când ești acolo. Mulți copii se simt la fel ca
tine ”.
 Poate fi tentant să-i spui ,,nu trebuie să te temi,, nu trebuie să
plângi, mama vine- aceasta nu ajută.
 În schimb, încearcă să recunoști frica copilului tău ca fiind reală și
adevărată, oferind în același timp siguranță. ,,știu, înțeleg câ îți
este teamă, totul va fi bine,,.
 Preșcolarii trebuie să simtă că părinții lor înțeleg prin ceea ce trec
ei, lumea lor emoțională.
 5. ACORDĂ TIMP COPILULUI TĂU SĂ
VORBEASCĂ CU TINE DESPRE TEMERILE LUI

 Copilul dvs. va avea nevoie de mai mult confort și liniște decât de obicei, mai ales în
primele câteva săptămâni de grădiniță.
 Oferirea de îmbrățișări și atenție după cum este necesar este o investiție excelentă
în lucrurile care merg bine
,,Mi-am organizat programul în așa fel, încât după grădiniță să nu mai lucrez nimic. Să fiu
disponibilă cât mai mult pentru el. Ne-am jucat, am mâncat, am făcut cearcăne pentru c-am
lucrat noaptea în schimb. A meritat.,,
..în prima zi, am mers la un magazin de jucării să își ia ce vrea el. În următoarea zi, l-am invitat la o
pizza pe terasă doar noi doi. În altă zi, am făcut o plimbare doar noi doi.  Sau l-a așteptat Mama
Bu când a ieșit de la grădiniță. 
 6. FII CONSECVENT
 Chiar dacă vă este greu să lasați copilul plângând, este necesar să faceți
acest lucru atunci când profesorii vă transmit că nu este nimic de
îngrijorat

 Noi, în general, observăm dacă este un plâns de intimidare sau există o

problemă reală de acomodare. așadar comunicarea nu trebuie să
lipsească.
 
Exemplul pozitiv
 Taică-său a vrut să vină și el și asta a contat enorm. Pentru că el l-a convins
pe Tudor să rămână, când eu mă pregăteam să depun armele și să încep
homeschooling sau să mă internez la nebuni. De atunci, de câte ori poate, îl
duce la grădiniță soțul meu. Despărțirea de tati e mai ușoară.
 Dacă plânsul continuă mai multe zile, trebuie să îi explicați copilului că la fel
ca și în zilele precedente veți merge și îl veți lua acasă, încurajați-l și
apreciați-l pentru că este un copil mare, care merge la grădiniță.

 Nu trebuie să vă îngrijorați, mai devreme sau mai târziu, toți copiii se

adaptează, trebuie să comunicați cu profesorul de la clasă și să nu asaltați
copilul cu întrebări care să-l conducă la gândul că la grădiniță s-ar putea
întâmpla ceva rău.
CARE SUNT STRATEGIILE FOLOSITE DE
DV PÂNĂ ACUM?
Butonul spre inimă : după o idee citită la Oana Botezatu, i-am desenat în
palmă o inimă. Una mie, una lui. I-am zis să o apese de câte ori îi e dor de
mine și eu îi voi trimite o îmbrățișare în gând.
VĂ MULȚUMESC!

Feedback-ul dumneavoastră ne ajută!