Anestezia

Arcadei Superioare
ANESTEZIA LOCO-REGIONALĂ
Definiţie
• Anestezia loco-regională (ALR) reprezintă
blocarea transmisiei aferenţelor nociceptive
senzitive şi simpatice autonome precum şi a
eferenţelor motorii la nivelul axonilor nervilor
periferici, prin intermediul unor anestezice locale.

• În ALR starea de conştienţă este păstrată.

Anestezia tronculară
periferică
Este un tip de anestezie prin infiltrație;
Soluția anestezică este depusă în apropierea
unui trunchi nervos ,întrerupând
conductibilitatea la acel nivel și determinând
anestezie în zona în care acesta se distribuie;
Vizează trunchiul nervos sau ramurile sale;
Permite efectuarea unor manevre terapeutice
pe teritorii mai întinse și într-un interval de timp
mai lung,datorită duratei mai mari de acțiune a
efectului anestezic.
Anestezia nervilor alveolari supero-posteriori
( ,,la tuberozitate” )
 Indicații:
Anestezia mucoasei vestibulare și a periostului distal de creasta
zigomatico-alveolară;
Anestezia peretelui posterior al sinusului maxilar și al mucoasei
sinusale care îl tapetează;
Anestezia M1,M2,M3 – pentru șlefuiri,extirpări vitale,extracții
etc.
Anestezia osului alveolar în zona molarilor.
 Contraindicații:
-Procese inflamatorii vestibulare tuberozitare sau
retrotuberozitare;
-Coagulopatii- risc de hemoragie prin înțeparea plexului venos
pterigoidian;
-Tumori gingivo-alveolare în treimea distală a vestibulului
superior;
-În caz de trismus nu se poate aborda calea orală.
Molarii superiori
Osul alveolar,parodonțiul,mucoasa
Teritoriul
vestibulară în dreptul molarilor
Peretele posterior al sinusului maxilar și
anesteziat
mucoasa sinusală adiacentă
Inconstant – zona premolarilor superiori
 Calea
Repere: orală-
Creasta zigomatico-
alveolară frecvent
Rădăcina mezială a M2
utilizată
Mucoasa mobilă
1. Pacientul se poziționează cu capul în extensie și gura întredeschisă
2. Se îndepărtează părțile moi labio-geniene,cu indexul mâinii stângi când se practică anestezia pe partea
dreaptă a pacientului, și cu policele stâng când se lucrează pe partea stângă (pulpaTehnica
degetului fixează
reperul osos )
 3. Stabilirea reperului osos și a locului de puncție;
4. Puncția se face în mucoasa mobilă, deasupra rădăcinii meziale a M2, posterior de
creasta zigomatico-alveolară;
 5. Direcția acului
este oblică în
sus,înapoi și
înăuntru, facând un
unghi de 45◦ cu
planul de ocluzie al
molarilor superiori;
6. După ce se ia contact cu osul, se pătrunde deasupra
tuberozității, până la o profunzime de cca 2,5-3 cm, injectând
lent,progresiv anesteticul, pentru a prinde toate filetele
nervilor alveolari postero-superiori,care pătrund în os la
diferite nivele;
7. Pe măsură ce acul avansează se va aspira de mai multe ori
pentru a evita injectarea în vreun vas al plexului venos
pterigoidian;
8. Se lasă 2-3 ml de anestezic;
9. Anestezia se instalează în 5-10 minute și durează 1-2 ore
Înțeparea plexului venos pterigoidian cu
producerea unui hematom care deformează
obrazul
Accidente:
! Se evită prin controlul poziției vărfului acului prin
aspirare frecventă.

! Dacă totuși se produce,se face imediat compresiune

orală cu un tampon așezat în fornixul superior
combinată cu compresiunea externă a obrazului.
Ruperea acului
! Se evită prin manevrarea
blândă a seringii și a acului
! Dacă se produce ,se
încearcă extragerea acului
rupt cu o pensă, în cazul în
care este vizibil,sau se
intervine chirurgical dacă
acesta s-a pierdut în fosa
retromaxilară
 Calea cutanată-
Repere : se folosește
Marginea anterioară a foarte rar,numai
mușchiului maseter în caz de
Marginea inferioară a supurații
osului zigomatic vestibulare,tumo
Creasta zigomatico- ri gingivo-
alveolară alveolare,trismus
accentuat.
1. Pacientul se poziționează cu capul în ușoară extensie pe tetieră,cu arcadele dentare în contact (cu gura
închisă);

Tehnica:
2. Se palpează reperele;
3. Puncția se face în obraz,înaintea mușchiului maseter,sub marginea inferioară a osului zigomatic și
distal de creasta zigomatico-alveolară;
4. Unul din degetele mâinii stângi se introduce în vestibulul bucal pentru a preveni perforarea mucoasei
și pătrunderea acului în cavitatea orală;
5. Direcția acului în sus și înăuntru, la cca 2,5 cm medial se ia contact cu tuberozitatea,apoi se dă acului
o direcție în sus,înăuntru și posterior pătrunzând cca 3,5-4 cm;
6. Se verifică poziția acului prin aspirație și apoi se injectează anestezicul.
Anestezia
nervului
infraorbit
ar
(nervul alveolar
supero-anterior)
 Indicații:
Anestezia dinților frontali și parodonțiul acestora;
Anestezia mucoasei vestibulare și a osului
alveolar în zona frontală;
Anestezia peretelui anterior al sinusului maxilar;
Anestezia obrazului,a pleoapei inerioare,a aripii
nasului și a buzei superioare;
Cand anestezia plexală nu poate fi efectuată
datorită unei infecții sau inflamații;
Cand anestezia plexală nu a fost eficientă.
 Contraindicații:
Anestezia unui singur dinte sau a maxim 2 dinți frontali
superiori (se folosește anestezia plexală);
Necesitatea procedurii unei vasocontricții în teritoriul
nervului infraorbitar,situație în care infiltrația
anestezicului va fi supraperiostală;
Prezența unor procese patologice de tip tumori sau
supurații la locul de puncție.
 Incisivul central,incisivul lateral, caninul-
pulpa și parodonțiul
 Osul alveolar anterior de PM1
 Mucoasa vestibulară și periostul în zona Aria anesteziată
respectivă
 Peretele anterior al sinusului maxilar și mucoasa
adiacentă
 Jumătatea respectivă a buzei superioare
 Aripa nasului
 Pleoapa inferioară
La unirea celor două treimi externe
cu treimea internă a crestei
infraorbitare, sub sutura zigomatico-
maxilară
La 5 mm medial liniei verticale Repere anatomice
medio-pupilare Orificul infraorbitar este situat:

Pe linia verticală ce trece prin axul

PM2,la 2,5 mm superior de apexul
acestuia
Pe aceeași linie verticală cu
orificiile mentonier și supraorbitar
 Canalul infraorbitar are o
direcție oblică în jos,medial și
anterior, astfel încât axele
prelungite ale celor două
canale se întâlnesc pe linia
mediană între incisivii centrali
superiori.
 Calea orală-
se folosește în
mod curent în
medicina
dentară
Tehnică:
1. Pacientul se asează cu capul în ușoară extensie,cu arcadele dentare în contact sau ușor întredeschise
2.Părțile moi(buza și obrazul) se îndepărtează cu policele mâinii stângi,indexul fiind aplicat pe piele în
dreptul găurii infraorbitare
3. Puncția anestezică se practică în fosa canină, în mucoasa mobilă,deasupra și lateral de apexul
caninului
4. Direcția acului este în sus, înapoi și înafară
5. Părțile moi sunt traversate până la contactul cu osul,apoi se merge de-a lungul fosei canine,la 2,5 cm
profunzime pătrunzându-se în orificiul infraorbitar
6. Uneori sunt necesare tatonări cu acul pe suprafața osului pentru a se găsi orificul infraorbitar
7. Pentru o anestezie eficientă a dinților frontali este necesar ca acul să pătrundă în canal 0,5-1 cm
8. Injectarea se face cu oarecare presiune (în canalul osos), depozitul anestezic fiind de 0,5-1 ml
Calea cutanată- se folosește mai rar, în special pentru intervențiile
chirurgicale pe părțile moi labio-genieine, intervenții dento-alveolare când
calea orală este inaccesibilă sau pentru injecții neurolizante în cazul
nevralgiilor trigeminale localizate pe teritoriul infraorbitar.
 Tehnică:
1. Puncția se practică în dreptul aripii nazale,la 0,5-1 cm în afara șanțului
nazogenian;
2. Indexul mâinii stângi se așează pe podeaua orbitei,sub globul ocular,iar
policele reperează orificiul infraorbitar;
3. Direcția acului este oblică în sus,înapoi și ușor înafară;
4. După ce se atinge planul osos se pătrunge pe aceeași direcție,păstrând
raportul cu osul,până la orificiul infraorbitar;
5. Pătrunderea în canal se însoțește de durere la nivelul dinților frontali, iar
acul devine fix;
6. Se pătrunde în canal 0,5-1 cm și se lasă depozitul anestezic.
Pătrunderea acului în orbită și
infiltrarea anestezică a elementelor
perioculare Accidente:
Hemoragii
Hematoame
Echimoze
Diplopie
Tulburări de vedere(care uneori pot fi
persistente și după dispariția anesteziei)
 Anestezia boltii palatine

Datorita aderentei mucoasei palatine si a tesutului

lax slab reprezentat, anestezia boltii palatine este
destul de dureroasa. Diminuarea durerii la
injectare se face prin folosirea unei anestezii
topice la locul de intepatura, injectarea lenta a
anestezicului si controlul moblilitatii acului.
Anestezia nervului
palatin mare (n.
palatin anterior)-
se practica la
nivelul gaurii
palatine mari.
-Anestezia partilor moi palatine (mucoasa si periost) in zona molarilor si premolarilor (2/3 posterioare ale
palatului).
Indicatii:

Contraindicatii:
-Anestezia unui singur dinte;
-Prezenta inflamatiei in zona;
-Prezenta vreo unei formatiuni tumorale la locul de punctie;
 Repere anatomice:

- La 1 cm deasupra coletului ultimului molar (M3);

- La 0,5 cm inaintea marginii posterioare a palatului dur si in unghiul pe care il formeaza creasta alveolara cu lama
orizontala a osului palatin;
- La 1 cm inaintea carligului aripii interne a apofizei pterigoide.
Mucoasa palatina in dreptul premolarilor si
molarilor, de la marginea gingivala pana la linia
mediana. Teritoriul anesteziat:
 Tehnica:

-Pacientul este pozitionat cu capul in usoara

extensie si arcadele dentare larg deschise;

-Punctia anestezica se efectueaza in santul

palatin, in dreptul M2 (putin inaintea gaurii);

-Acul se directioneaza in sus, inapoi si usor in

afara, seringa ajungand in dreptul comisurii
de partea opusa;

-Nu este necesara patrunderea in canal,

depozitul anestezic fiind lasat la 1 mm sub
mucoasa, in dreptul gaurii palatine, de unde
substanta difuzeaza cu usurinta;

-Anestezia se instaleaza in cateva minute,

durata ei fiind de 30-40 minute.
 Accidente:

Inteparea vaselor palatine poate produce o

hemoragie abundenta sau un hematom submucosa.
Daca apare sangerare, se face compresiune digitala
sau cu un tampon pentru cateva minute;

Injectarea brutala, cu presiune a anestezicului poate

decola mucoasa si chiar periostul cu risc de necroza;

Daca acul se impinge prea posterior se va infiltra

anestezicul in valul palatin cu producerea unui edem
tranzitoriu.
Anestezia nervului nazo-palatin
 Indicatii:

-Anestezia fibromucoasei si a periostului in 1/3 anterioara a boltii

palatine (de la linia mediana la canin);

-De obicei se utilizeaza in asociere cu anestezia plexala sau cea a n.

infraorbitar pentru interventii la nivelul dintilor frontali superiori (nn.
nazo-palatini se anastomozeaza cu filete nervoase alveolare
superioare-anterioare).
 Repere anatomice:
Nervul ajunge in bolta palatina la nivelul gaurii incisive
(palatina anterioara). Cele doua canale nazo-palatine care se
deschid la nivelul gaurii incisive, sunt de regula despartite de o
lama osoasa si au o directie oblica de sus in jos, dinapoi inainte
si dinafara-inauntru, formand pe sectiune frontal un “V” sau
“Y”. La nivelul podelei nazale, cele doua canale se deschid de
o parte si de alta a septului la 1,5 cm inapoia pragului narinar.

Gaura incisive se afla:

-Pe linia mediana intre cei doi IC sup. in regiunea
anterioara a boltii palatine;

-La 0,5 cm inapoia si sub coletul dintilor, fiind

acoperita de papila incisive, care este de fapt,
reperul cel mai important al acestei anestezii.
 Teritoriul anesteziat:
Mucoasa palatina de la linia mediana la
canin. Daca se practica bilateral se
produce anestezia 1/3 anterioare a boltii
palatine.
 Tehnica: (calea orala)

-Pacientul este pozitionat cu capul in extensie si arcadele dentare larg deschise;

-Punctia se practica pe marginea papilei incisive, la 0,5 cm inapoi si deasupra

marginii gingivale, introducerea acului facandu-se de pe partea opusa a papilei
(pentru a patrunde in canalul stang-intepatura va fi de pe marginea dreapta a
papilei, iar pentru canalul drept- pe marginea stanga;

-Dupa ce s-a patruns in mucoasa se injecteaza citeva picaturi de anestezic

(pentru papila);

-Pentru ca anestezia sa fie eficienta, este necesara patrunderea in canal, acul

devenind fix.

-Depozitul anestezic se alsa la cca 0,5 cm adancime, fiind suficient 0,5ml;

-Se evita inteparea directa a papilei incisive, deoarece este extrem de dureroasa
si se poate produce hemoragie.
Tehnica:
-Procedeul Escat: Se efectueaza o anestezie topica
prin introducerea unui tampon imbibat cu solutie
anestezica pe podeaua fosei nazale, inapoia
pragului narinar, mucoasa permitand penetrarea si Calea nazala- se
difuzarea anestezicului; foloseste rar, atunci cand cea
-Procedeul Hoffer: Se inteapa podeaua fosei orala nu este accesibila.
nazale pe marginea septului, la 1,5-2 cm inapoia
pragului narinar, acul avand o directive aproape
vertical in jos si inauntru, la 3-4 mm profunzime
lasandu-se depozitul anestezic (0,5 ml solutie).
 Vă mulțumesc
pentru atenție!!!