Temperament

“A fi bun este o chestiune de

temperament în cele din urmă.”
citat din Iris Murdoch

Prezentare realizată de:

Condurache Gabriel-Florin
Cuprins
1) Definiție
2) Caracteristici generale
3) Clasificarea temperamentelor
4) Video explicativ
5) Teoriile lui Hippocrate și Galen
6) Teoriile lui Kretschmer și Sheldon
7) Teoria lui Pavlov
8) Teoria lui Karl Gustav Jung
9) Teoria lui Eysenck
10) Teoria lui Wiersma si Heymans
11) Tipologii fundamentale
12) Temperamentul Melancolic
13) Temperamentul Coleric
14) Temperamentul Sangvinic
15) Temperamentul Flegmatic
16) Rolul temperamentului în cadrul personalității
17) Video explicativ
18) Concluzii
19) Bibliografie
DefiniȚie
 Temperamentul este latura dinamo-
energetică a personalității și ne arată felul
cum reacționează individul în situația schimbării
unor elemente din mediul înconjurător. Datorită
lui, comportamentul se exteriorizează prin
reacții emoționale și motrice, corelate cu
modul în care se realizează autocontrolul
acestor reacții.
 Termenul „temperament” definește de
asemenea energia, constanta, intensitatea și
durata reacțiilor provocate de excitantul
extern.
Temperamentul nu se manifestă în
același mod. Evoluează cu întregul
organism și sistem nervos, astfel încât
trăsăturile de temperament se
maturizează și unele trăsături
temperamentale se rigidizează la
bătrânețe .
(de exemplu: iritabilitatea la un
coleric, depresia la un melancolic,
închistarea la un flegmatic)
Caracteristici
Generale
Temperamentul este neutru din
punct de vedere valoric pentru
personalitate. Nu el este cel care
dă valoare personalității.
Temperamentele nu sunt bune sau
rele, de dorit sau indezirabile.
Trăsăturile temperamentale sunt
înnăscute, dar dobândesc valențe în plan
psihocomportamental, constituindu-se în
fundamentul personalității. Ele stau la
baza imprimării celorlalte trăsături.
(de exemplu: generozitatea nu ține
de temperament, dar felul cum își
manifesta cineva generozitatea se
află sub influența temperamentului)
Nu există temperamente pure, ele
coexistă în fiecare persoană.
Temperamentul real al omului este o
combinație originală, care îl
individualizează.
ClasificareA temperamentelor

Melancolicul
Sangvinul
Flegmaticul
Colericul
 Teorii Și tipologii
1. Teoriile lui Hippocrate și Galenus
 Din ideile antice despre amestecarea a 4 sucuri vitale,
psihologii au ajuns la teoriile științifice moderne despre
natura temperamentului. Aceasta se datorează numai
influențelor biologice ale individului, indiferent de influența
socială. În forma lor pură, ele nu sunt niciodată urmărite, ci
semnificative în organizarea persoanei umane.
 Conform teoriei lui Hippocrate și Galenu, baza biologică a
temperamentului este predominanța unuia dintre “umorile
organice" din corp:
• bilă galbenă (coleric);
• limfă (flegmatic);
• bilă neagră (melancolic);
• sânge (sangvin).
 2.Teoriile lui Kretschmer și Sheldon
 O altă explicație a naturii temperamentului aparține lui
Kretschmer și Sheldon. Psihologia vremii a impus o orientare
care pune în legătură constitutia corporala și unele manifestări
temperamentale, identificând patru tipuri psiho-tipice:
• Endomorf sau picnic: este un ciclotim, oscilează între tristețe și
veselie. Este scund și bondoc, extravert si dinamic.

• Mezomorf sau atletic: este un tip direct și deschis în

manifestări, cu o mare nevoie de mișcare, prezentând o alură
sportivă, armonios dezvoltată.

• Ectomorf sau astenic: ca aspect este filiform, logilin, osos, este

un schizotim cu trăiri afective foarte interiorizate, oscilând
între instabilitate și calm.

• Displasticul: prezintă malformații corporale cu efecte variabile

în plan temperamental.
2.Teoriile lui Kretschmer și Sheldon
 Mergând pe aceeași linie a biotopologiei constituționale, medicul și psihologul
american Whitehouse Sheldon a pornit de la cele trei foițe embrionare care stau la
baza dezvoltării diferitelor structuri embrionare.
 Astfel pornind de la endoderm, din care se vor dezvolta viscerele digestive, rezultă:
a) Endomorful ca biotip și viscerotonul ca tip temperamental, caracterizându-se prin
nevoia de odihnă și relaxare, nevoia de confort, plăcerea digestiei, dependența de
aprobarea socială a celorlalți, nevoia de a fi consolat de semeni la necaz.
b) Mezoderma, din care se va dezvolta sistemul muscular, conduce la biotipul
mezomorf, greoi, masiv, puternic și la tipul temperamental somatoton, activ,
energic, direct în manifestări, tipul aventurierului și al soldatului.
c) Din foița embrionară ectomorf, slab, cu mușchii nedezvoltați, osos, longilin, iar în
plan temperamental tipul cerebroton, interiorizat, rezervat și izolat, preferă
singurătatea, este inhibat și reținut în manifestări.
 3.TEORIA LUI PAVLOV
 La începutul secolului XX, în Rusia, I.P. Pavlov a întreprins cercetări minuțioase asupra dinamicii activității nervoase superioare
(ANS) urmărind trei indicatori: forța, echilibrul și mobilitatea proceselor nervoase fundamentale- excitația si inhibația.

 Forța =exprimă Mobilitatea =exprimă ușurința cu

rezistența la activitatea care se trece dintr-o stare în alta,
nervoasă (oboseală, stres, rapiditatea și flexibilitatea
solicitări intense): adaptării la situații noi:

Puternic Mobil
Forța Mobilitatea
Slab Inert

Echilibrul =exprimă raporturile de forta între excitație și inhibiție.

Echilibrat
Echilibrul
Excitabil
Neechilibrat
Inhibat
 3.TEORIA LUI PAVLOV
 Prin combinarea tipurilor care rezultă din manifestările de forță, echilibru
și mobilitate, I.P. Pavlov le-a atașat denumirile din tipologia clasică, întrucât
a considerat că există o corespondență acceptabilă:
 Sangvinic=puternic, echilibrat, mobil;
 Flegmatic=puternic, echilibrat, inert;
 Coleric=puternic, neechilibrat-excitabil;
 Melancolic=slab;
 4.Teoria lui Karl Gustav JUNG
Conform teoriei lui G. Jung, oamenii, pot fi clasificați după felul în care se
raportează în mediul înconjurător:

a. EXTRAVERTITUL:  este o persoană orientată spre lumea exterioară, evită

singuratatea, caută inițiative și își asumă responsabilități sociale, înfruntă
riscul, este optimist , iubește viața plină de neprevăzut.

b. INTROVERTITUL: se caracterizează prin centrarea asupra lui însuși.

Persoanele introvertite sunt contemplative, liniștite, deosebit de sensibile,
înclinate spre lumea abstracțiilor, dau dovadă de timiditate și lipsa de
incredere in ele însele.

c. AMBIVALENTUL : îmbină diferențial caracteristicile ambelor tipuri.

 Tipurile generale se asociază cu alte patru tipuri funcționale
prin raportarea la gândire, sentiment, senzație și intuiție.
 Gândirea= funcția rațiunii;
 Sentimentul=funcția simțământului;
 Senzația= funcția realului;
 Intuiția= funcția înțelegerii spontane

Tipuri Tipuri funcționale

majore Gândire Sentiment Senzație Intuiție

Extravert • Adaptabil • Prietenos • Abil • Inovator

• Organizat • Depinde de • Descurcăreț • Explorator
ceilalți
Introvert • Speculativ • Pasiuni violente • Centrat pe • Vizionar
• Metodic • Aparență sine • Idealist
liniștită • Ezitant
 5.Teoria lui Eysenck
 H.J.Eysenck a adăugat teoriei lui Jung dimensiunea stabilității-instabilității
neuropsihice, numită nevrozism.
 Gradul scăzut de nevrozism prezintă la un grad ridicat de stabilitate emoțională,
rezistență la șocuri și lovituri morale, la stres, grad mare de calm și echilibru. La
celălalt pol, vorbim de grad ridicat de nevrozism, caracterizat prin instabilitate
emoțională, sensibilitate excesivă, rezistență scăzută la șocuri și la stres.
6.Teoria lui Heymans si Wiersma
 După aceștia, temperamentul e determinat de 3 factori:
 1.emotivitatea= reacții de ordin afectiv (emotivii ) sau nu (non-emotivii)
 2.activismul= unele personae sunt mai predispuse spre acțiune(activii) altele nu, renunțând ușor
dacă apar obstacole (non-activii)
 3.ecoul sau răsunetul (la unele persoane ecoul afectiv e mai slab (primaritate), fiind superficiali,
preocupați doar de prezent), la alții e mai puternic (secundaritate) fiind reflexivi si preocupați
de trecut si viitor
 7.Tipologii Fundamentale
 I.P. Pavlov, G.Yu. Aysenck, B.M. Teplov, Yan Strelau și alți oameni de știință
asociază temperamentul cu activitatea sistemului nervos central. Studiile
au arătat că structura biologică care determină psihotipurile de bază este
mult mai complicată și există mult mai multe variante și forme ale
existenței sale. Dar pentru claritate, puteți folosi 4 tipuri de Hipocrate-
Galenus, ca un mijloc generalizat de a studia individul.
 Trăsături pozitive
Melancolicul Trăsături negative
• Seriozitate • Neîncredere
• Responsabilitate • Pesimism
• Afectivitate • Nesociabilitate
• Profunzimea • Anxietate
sentimentelor • Introverție
• Sensibilitate • Nesiguranță
• Interiorizare • Tristețe
• Dependență • Inferioritate
• Susținere • Reactivitate
• Autenticitate • Slabă
Sârguință
• Perseverență
• Conștiinciozitate
 SAngvinul
Trăsături pozitive Trăsături negative
• Optimism • Instabilitatea sentimentelor
• Sociabilitate • Superficialitate
• Curaj • Lipsă de concentrare
• Veselie • Lipsă de aprofundare
• Bună dispoziție • Vorbăreț
• Reactivitate • Guraliv
• Accentuată
• Caracter deschis
• Sensibilitatea
• Adaptabilitate
• Amabilitate
• Rapiditatea reacțiilor
• Activism
 Trăsături pozitive
Colericul Trăsături negative
• Recativitatea • Iritabilitate
accentuată • Agresivitate
• Optimist • Nemulțumire
• Bogația și • Furie
intensitatea • Inegalitatea trăirilor
reacțiilor • Părtinitor
• Plăcerea de a opune • Nerăbdător
rezistență • Tendință de dominare
• Înfruntă greutăți • Încăpățânare
• Trăsături volitive • Neastâmpărat
accentuate • Impulsiv
• Oferă pasiune în
ceea ce face
 Flegmaticul
Trăsături pozitive Trăsături negative
• Echilibrare • Reactivitate redusă
• Tendința de a fi • Adaptabilitate
mulțumit scăzută
• Calm • Calculat
• Prietenos • Monotonie
• Bună dispoziție • Stereotipie
• Toleranță • Comoditate
• Răbdare • Îngândurat
• Perseverență
• Atașament
• Cumpătat
• Pașnic
• Grijuliu
 Rolul temperamentului în cadrul
personalitĂȚii
 Interacționând cu aptitudinile și caracterul,
temperamentul își va pune amprenta asupra lor, fără
a le determina în conținutul psihologic, ci în forma și
expresivitate.
 Aptitudinile simple vor suporta o influență din partea
temperamentului: timpul de reacție, promptitudinea,
coordonarea, precizia și aptitudinile fizico-sportive.
 Aptitudinile simple care solicită dinamica energetică
a activității nervoase tind să accentueze unele
trăsături temperamentale, fără a le putea modifica.
 Aptitudinile complexe, generale, precum inteligența
nu suportă influențe din partea temperamentului.
 Concluzii
 Cunoașterea temperamentului este importantă,
deoarece putem încerca să influențăm modul de
manifestare a unor însușiri temperamentale.
Temperamentul nu poate fi modificat, dar
conștientizând anumite trăsături și implicarea
lor în activitate, omul poate încerca să exercite
un anumit autocontrol al unor manifestări prea
explozive sau să activeze, să mobilizeze unele
manifestări prea pasive.
 Exemplu: Dacă o persoană se manifestă agresiv,
violent și apoi se va scuza, spunând că are un
“temperament vulcanic”, aceasta nu va fi iertată
de nimeni.
Bibliografie
 https://dexonline.ro/definitie/temperament
 https://www.youtube.com/watch?v=gvxpCdxql4g&t=2s
 https://www.youtube.com/watch?v=JD_pDcswfaw&t=212s
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Temperament
 https://lumeninmundo.wordpress.com/2019/08/18/temperamentul-o-scurta-istorie-defi
nirea-sa-categorii-temperamentale-si-tipologii-temperamentale/
 https://dezvoltareinterioara.com/temperamentul-de-ce-nu-te-poti-schimba-4-invelisuri-
ale-personalitatii/
 Patricia Hedges-Personalitate si temperament. Ghidul tipurilor psihologice, editura
HUMANITAS, 2020, București
 Constance Bloor-Temperament. Un studiu al teoriilor psihologice, editura Routledge,
1928, Londra
 Strelau și Angleitner-Explorări in temperament, editura Jan Strelau and Alois
Angleitner, 1991, Varșovia
 Buzdugan, Tiberiu - Psihologia pe intelesul tuturor, Editura Didactica si Pedagogica,
2006, București
Multumesc
pentru
vizionare!!!