LP.

Investigarea tulburarilor
aparatului cardio- vascular

ASIST UNIV. DRD. DR. CRAESCU MIHAELA

 EKG normal

Electrocardiograma este reprezentarea grafica a

activitatii electrice a inimii.

inregistrata de electrozi de suprafata

Electrocardiograf
 Electrozi exploratori
a) pentru derivatiile
frontale

mb. superior drept

ROSU 
mb. superior stg.
GALBEN
mb. inferior stg. VERDE
mb. inferior dr. NEGRU,
fara rol de inregistrare,
doar pentru diminuarea
parazitarii traseului
 Derivatiile frontale

 Bipolare (standard)
inregistreaza diferenta de potential intre2 puncte
(intre 2 electrozi exploratori, cu pondere egala in
explorare) ale campului electric cardiac. 

D I = inregistreaza diferentele de potential intre

umarul drept si umarul stang; electrodul negativ
plasat pe MS (membrul superior) drept, cel pozitiv
pe MS stang; axa derivatiei D1 este linia imaginara
care uneste cei 2 electrozi.) 

D II = inregistreaza diferentele de potential intre

umarul drept si MI (membrul inferior)stang;
electrodul (-) peMS drept, cel (+) pe gamba stg; axa
derivatiei D2 este linia imaginara care uneste cei2
electrozi.)

D III = inregistreaza diferentele de potential intre

umarul stg siMI stg; electrodul (-) pe MS stang, cel
(+) pe gamba stg; axaderivatiei D3 este linia
imaginara care uneste cei 2 electrozi
 Derivatii unipolare ale membrelor.

 Acestea folosesc un electrod explorator şi

înregistrator, întotdeauna pozitiv
 şi al doilea electrod, indiferent, construit prin mijloace
tehnice şi considerat electrod indiferent.

 Cele trei derivaţii unipolare ale membrelor sunt:

aVR cu electrodul pozitiv pe braţul drept,

aVL cu electrodul pozitiv pe braţul stâng
aVF cu electrodul pozitiv pe piciorul stâng .
b) pentru derivatiile orizontale (precordiale)

V1- spatiul IV intercostal parasternal drept


V2-
 spatiul IV intercostal parasternal stang
V3-la jumatatea distantei dintre V2 si V4

V4- spatiul V intercostal pe linia

medioclavicular,
V5- spatiul V intercostal pe linia axilara

anterioara
V6- spatiul V intercostal pe linia axilara

medie
optional V7 si V8 in sp.V pe linia axilara

post respectiv linia coborata din varful
scapulei
 Electrocardiograma normală

Interpretarea corectă a electrocardiogramei (ecg)

impune cunoaşterea perfectă a aspectului ei normal.

Traseului EKG normal i se descriu:

deflexiuni,
segmente
intervale.
 Deflexiunile (undele)

Depolarizarea atrială se notează cu P



Depolarizarea ventriculară este un complex de unde pozitive şi


negative care se notează:

Prima undă negativă se notează cu q sau Q


Prima undă pozitivă după q se notează cu r sau R

Prima undă negativă după R se notează cu s sau S


Repolarizarea ventriculară se notează cu T


Segmentele

reprezintă linii izoelectrice (de voltaj zero) cuprinse

între două deflexiuni.Se descriu segmentele PQ şi ST.

Intervalele

includ deflexiuni şi segmente.

 Se descriu intervalele Pq (include unda P şi segmentul
Pq) şi qT (include undele qRs, segmentul sT şi unda T).
Deflexiunile (undele) normale ale ecg
 Unda P 

este determinată de depolarizarea atriilor, rezultă din suprapunerea

celor două unde ale celor două atrii.
Forma

este rotunjită, desfăşurarea lentă.

 Amplitudinea

undei P variază între 0,1 – 0,25mV, cu cea mai mare amplitudine în D

II
Durata

undei P variază între 0,08 – 0,11s.

Proiecţia undei P:

pozitivă în DI, DIIşi uneori şi în DIII

negativă în aVR;

difazică în V1şi V2

pozitivă în V3, V4, V5, V6

P pulmonar apare in cazul suprasolicitarii de vol. a inimii drepte; e inalt si ascutit
 Complexul de unde qRs

este determinat de depolarizarea ventriculilor.

Forma
 vârfuri ascuţite (deflexiuni triunghiulare).
 Amplitudinea undei R este diferită în derivaţiile
înregistrate în plan frontal faţă de cele înregistrate în
planul transversal. 
În plan frontal amplitudinea undei R se situează
între 0,5 – 1,5mV, cu voltaj maxim înDII
  În plan transversal undele complexului pot ajunge
până la 2mV.
Se consideră microvoltaj  când:
amplitudinea undelor complexului în*fiecare din
cele trei derivaţii standard nu depăşeşte 0,5mV, iar
suma*aritmetică a lor este <1,5mV
amplitudinea undelor complexului în V2 este
<0,9mV şi în V5 este <0,7mV.
Se consideră hipervoltaj când:
amplitudinea undelor complexului în două din
derivaţiile standard este >2mV
unda R în V5, V6 - este >26mV,
 iar suma aritmetică a amplitudinii undelor S din
V1+ Rdin V5 sau a undelor S din V2+ R din V6 este
>35mV la individul adult (indiceSokolov-Lyon).
 Amplitudinea este mai mare la copil şi la adolescent
datorită peretelui toracic mai subţire.
Durata
complexului de depolarizare ventriculară se situează între
0,06 – 0,10s.
 Axa
complexului: spre stânga, în jos şi înapoi, între 0º şi +90º.
Proiecţia
complexului ventricular:
dominant pozitivă în DI, DII, DIII
negativă în aVR;
dominant pozitivă în aVL, aVF;
 în precordiale undele R cresc progresiv de la V1la V6
, concomitent cu scăderea progresivă a undelor S.
 Unda T 

este determinată de repolarizarea ventriculilor.

Forma
este rotunjită, cu panta ascendentă mai lentă şi cea descendentă mai rapidă.
 Amplitudinea
se situează între 0,2 – 0,6mV, dar poate ajunge la 1mV în precordialeledrepte.
Durata
este mai mare decât a complexului qRs. Variază între 0,15 – 0,20s.
 Axa
undei T este aceeaşi cu a complexului qRs.
Proiecţia
este asemănătoare cu a complexului qRs (au aceeaşi axă):
obligatoriu pozitivă în DI, DII
negativă în aVR;
pozitivă în precordiale.
 La copil, adolescent şi adultul tânăr unda T poate fi negativă în V1şi V2,
însoţindu-se de o orientare mai la dreapta a axei qRs.
Unda U 
apare numai uneori, la anumite persoane, pe traseul
ecg, ca o deflexiune pozitivă, lentă, de amplitudine
foarte mică.
Electrogeneza ei nu este foarte certă, se pare că ar fi
determinată de teritoriile restante în curs de
repolarizare de la nivelul pilierilor *.
 Segmente

Segmentul Pq 
este delimitat de sfârşitul unde P şi începutul undei q. Semnifică conducerea
stimulului prin NAV, fasciculul His şi reţeaua Purkinje.
Forma:
se situează pe linia izoelectrică (apare supradenivelat în infarctul atrial).
Durata
este cuprinsă între 0,04 – 0,10s, depinde de frecvenţa cardiacă.

Segmentul sT 
este delimitat de sfârşitul unde s şi începutul undei T.
Forma:
se situează pe linia izoelectrică. Se admite ca normală o subdenivelare de cel
mult 0,5mm sau, în precordialele drepte, o supradenivelare de maxim 2mm.
Durata
: 0,04 - 0,10s, depinde de frecvenţa cardiacă.
 Intervale

Intervalul Pq 
este delimitat de începutul undei P şi începutul undei q, include unda P
şi segmentul Pq. Reprezintă timpul necesar conducerii stimulului de la
NSA până la joncţiuneareţelei Purkinje cu musculatura ventriculară
contractilă.
Durata
variază intre 0,12 – 20s, depinzând în mare măsură de frecvenţa
cardiacă(scade cu creşterea frecvenţei) şi de vârsta subiectului (creşte cu
vârsta).
Intervalul qT 
este delimitat de începutul undei q şi sfârşitul undei T, include
complexulqRs, segmentul sT şi unda T. Reprezintă sistola electrică
ventriculară.
Durata
depinde de frecvenţa cardiacă; la frecvenţa de 70 bătăi/min, intervalul
qT estede ≈ 0,37s.
EKG
ETALOANE
 Frecvenţă

• RS – 60-100b/m
• Met. de calcul:
 Ritm

• Ritmul sinusal – criterii:

1. P (II: <2.5mm; <0.11s)

2. Interv. P-R – 0,12-0,21s
3. Frecvenţa – 60-100b/m regulat (var.<10%)
4. Axa electrică – 0º – +75º

• Ritm nodal: sup/mijl/inf

• Ritm ventricular, disociatie A-V
Axa electrică
 Analiza traseului

obligă la precizarea unor elemente privind:

ritmul cardiac: sinusal sau nu; se apreciază pe baza prezenţei şi a morfologiei undeiP;

frecvenţa cardiacă: se calculează împărţind 6.000 sutimi de secundă (= 1 min)

lanumărul sutimilor de secundă dintre două vârfuri R (se numără pe hârtia
de înregistrare cu ajutorul haşurărilor verticale; intervalul dintre două haşurări
succesive= 0,1s la viteza de 100mm/s, = 0,02s la viteza de 50mm/s şi 0,04s la viteza
de25mm/s);
orientarea axei procesului de depolarizare şi de repolarizare;

analiza morfologică succesivă a undelor, segmentelor şi intervalelor. Durata

undelor se determină în toate derivaţiile şi se ia în considerare valoarea cea mai mare
găsită pe traseu (aceasta reprezintă cea mai bună proiecţie a vectorului rezultant).
Interpretarea unui traseu ECG necesită parcurgea câtorva etape
obligatorii:

 Stabilirea ritmului

Ritmul cardiac normal este ritmul sinusal 

 determinat de funcţia de pace- maker a nodului sino- atrial.
Ritmul sinusal este caracterizat de prezenţa undei P înaintea
fiecărui complex ventricular, cu aspect şi durată nomală,
intervale P-R, P-PşiR-R normale şi constante.
 Ritmul se stabileşte pe derivaţiile în care unda P, de depolarizare
atrială, se vede cel mai clar;
 Frecventa cardiacă
 în cazul ritmului sinusal se face măsurând frecvenţa ventriculară.
Când viteza de derulare a hârtiei este de 25 mm/sec, intervalul de
timp parcurs pentru fiecare mm este de 0,04 sec.
Se măsoară distanţa în mm dintre două vârfuri R succesive (de ex.
30 mm). 1 min. = 60 sec. 30 mm, care reprezintă durata unui ciclu
cardiac = 0,04 sec x 30 = 1,2 sec. 60 : 1,2 = 50 bătăi/min.
Dacă frecvenţa cardiacă este neregulată, se va face o medie a
frecvenţei pentru 3- 4 cicluri cardiace.
 O metodă mai simplă, mai rapidă şi mai exactă constă în
numărarea complexelor cuprinse în intervalul de o zecime de minut
(la viteza de 25 mm /min corespunde la 15 cm). Rezultatul se
înmulţeşte cu 10;
 Determinarea axei electrice a inimii

 Axa electrică a inimii este vectorul mediu de depolarizare venticulară

QRS în plan frontal.
 Ea se poate determina pe două din derivaţiile standard sau două din
derivaţiile unipolare ale membrelor.
 Nu se poate utiliza combinaţia a două derivaţii cu amplificare diferită.
Se face media vectorului de depolarizare ventriculară pe fiecare din
cele două derivaţii şi se proiectează pe derivaţie respectând sensul de
deplasare al undei faţă de electrodul pozitiv înregistrator.
 Se coboară perpendiculare din punctul de zero potenţial al fierărei
derivaţii în centrul triunghiului, şi perpendiculare din vârful fiecărui
vector până în punctul în care se intersectează. Se uneşte centrul
triunghiului cu punctul de intersecţie al  vârfului săgeţilor. Vectorul
rezultat este vectorul mediu de depolarizare al ventriculilor (fig).
Mai simplu, se foloseşte sistemul de referinţă hexaxial Tony Debre
-Palares.
 Acesta se construieşte deplasând în centrul unui cerc cele şase
derivaţii din plan frontal, respectând distanţa de 30° între o derivaţie
şi alta, şi păstrând poziţia electrozilor înregistratori, pozitivi. Prin
convenţie, jumătatea superioară a cercului este considerată negativă şi
jumătatea inferioară, pozitivă.
 Se proiectează vectorii medii ventriculari pe cele două derivaţii alese,
cu punct de plecare centrul cercului. Se coboară perpendiculare din
vârful vectorilor până în punctul unde se intersectează şi care
reprezintă axa electrică a inimii în plan frontal (fig).
 Se consideră nomală o axă aflată în cadranul dintre 0° şi 90°, cu mici
variaţii individuale în funcţie de tipul constituţional.
 Zgomotele cardiace

Activitatea mecanica a cordului determina anumite

zgomote care pot fi auzite daca se aplica
urechea/stetoscop ul pe fata anterioara a toracelui in
zona precodiala

Aceste zgomote pot fi inregistrate grafic=

fonocardiograma
 Zgomotul I

Dat de inchiderea valve AV

Se asculta in focar mitral si tricuspidian
Este zgomot sistolic
Dureaza 0,08-0,15 sec
Este un zgomot lung cu tonalitate joasa
In portiunea initiala- apar frecvente joase
Portiunea mijlocie – frecvente inalte
Portiunea terminala- frecvente joase
 Zgomotul II

dat de inchiderea valvelor sigmoidiene aortice si

pulmonare
Aud in focar Ao. si Pulmonar
Zgomot diastolic
Situat la sfarsitul undei T
Dureaza 0,04- 0,08 sec
Zgomot scurt si de tonalitate inalta, adesea dedublat
in conditii fiziologice datorita unui asincronism de
inchidere a valvulelor semilunare.
 Zgomotul III

Zgomot ventricular
Se aude in dreptul apexului in conditii patologice
2-3 oscilatii cu frecventa joasa
 Zgomotul IV

Nu se aude in mod N

Zgomot presistolic
Durata: 0,01 sec
Oscilatii foarte mici de frecventa joasa
 Focarul mitralei

Focarul mitralei – la apex (sp V stg.)

 Focar aorta+erb

Focarul aortei – sp. 2 inetercostal dr.

Focarul Erb – sp. 3-4 intercostal stg.
 Focar tricuspida

Focarul tricuspidei – la baza apendicelui xifoid

 Focar pulmonara

Focarul pulmonarei - sp. 2 inetrcostal stg.

 Derivatii

Drepte: V1, V2, D III, AVF

STANGI:V5, V6, DI, AVL

LOCALIZARE infarct:
Inferior: DII, DIII, AVF
Septal: V1, V2, V3
Anterior: DI, AVL, V1, V5
ANTERIOR extins: DI, AVL, V1,V6,V7
Lateral: DI, AVL, V6, V7, V8, V9+ R crescut in V1
POSTERIOR:R creste patologic in V1;
 EXTINDERE LA VD a infarct ac inf.= supradenivelare de ST in
V2R, V3R, V4R
 Tulburari de ritm

l000bbbbbbbbbb
nodul sinusal (FC = 60-100/minut)
nodul atrio-ventricular (FC = 40-
60/minut)
sistemul His-Purkinje (FC = 20-
40/minut)

În mod normal nodul sino-atrial (S-A)

este pacemaker-ul dominant al inimii, el
inhibând prin supracomandă celelalte
zone cu automatism
( pacemakeri secundari).
 DEFINITIA SI CAUZELE DISRITMIILOR CARDIACE

alterarea succesiunii în timp a batailor inimii sau a

raportului dintre ritmul atrial si cel ventricular
Cauze:

 ischemia/hipoxia/acidoza
 dezechilibrele ionice (hipopotasemia)
 excesul de catecolamine
 factori mecanici (dilatarea sau hipertrofia)
 medicamente (intoxicatia cu digitalice)
 Ritmul sinusal normal
determinat de automatismul nodului sinusal, care generează impulsuri cu o frecventă de 60-100 /minut.
El este recunoscut pe EKG prin următoarele criterii:

1. Unda P cu origine sinusală

 axul electric al undei P este cuprins între 0-90 grade:
- P pozitivă (+) în DI, DII, aVF
- P negativă (-) în aVR

2. Fiecare undă P este urmată de un complex QRS, iar intervalul PR este constant si cuprins între 0,12
- 0,2 s.

3. Intervalele P-P, respectiv R-R sunt constante

4. Frecventa cardiacă este cuprinsă între 60-100 batai/minut

 Clasificarea disritmiilor după sediul tulburării:

A. Disritmii sinusale

B. Disritmii supraventriculare:

 aritmii atriale,
 aritmii jonctionale

C. Disritmii ventriculare

 A. DISRITMIILE SINUSALE

Tahicardia sinusala prezinta toate criteriile

ritmului sinusal
cu exceptia frecventei cardiace, care este peste
100 cicli/minut.
Apare în efort, emotii, ingestie crescuta de cofeina
(ceai, cafea), fumat.
 Bradicardia sinusala

prezinta toate criteriile ritmului sinusal cu

exceptia frecventei cardiace, care este sub 60
b/minut.
Intalnita: fiziologic:sportivi, in timpul somnului
Patologic: digoxin, b.blocante,I.canale Ca.,
hipotermie
 Pauza sinusala

nodulul sinusal î-si înceteaza brusc

activitatea pentru o perioada variabila, care
nu se coreleaza cu ritmul de baza

pe EKG intervalul de absenta a undelor P nu este

multiplu întreg al ritmului de baza. Daca este lunga
se poate însoti de aparitia unui ritm de scapare.
 Blocul sino-atrial
 stimulii sinusali se generează normal, dar este blocată uneori
transmiterea lor la atrii; pe EKG intervalul de absentă a undelor P este
multiplu întreg al ritmului de bază.
Prezenta următoarelor tulburări semnifică boala nodulului
sinusal ;apare în ischemia miocardică, în procese miocardice inflamatorii
sau degenerative):
 bradicardie sinusală persistentă
 pauză sinusală
 bloc sino-atrial
 sindrom bradicardie-tahicardie
 B. DISRITMIILE SUPRAVENTRICULARE

EXTRASISTOLA
Def: contracţie precoce generată de descărcarea unui
stimul suplimentar dintr-un focar ectopic (FE).

După sediul FE, EXS pot fi:

 atriale
joncţionale
ventriculare
EXTRASISTOLA ATRIALĂ
 ES jonctionale

se recunosc pe ECG ca niste complexe QRS normale neprecedate de o

unda P.
Undele P retrograde (negative in DII, DIII, aVF) pot fi observate dupa
complexele QRS.
Desi frecvent asimptomatice, pot produce palpitatii si pot provoca
unde ample pe jugulograma, resimtite de pacient ca pulsatii
neplacute in zona gatului.
Atunci cand sunt simptomatice, vor fi tratate la fel
ca EA.
 Tahicardia paroxistică supraventriculara

succesiune de cel putin 6 ESA/ESJ cu frecventa

cuprinsă între 150-250 b/minut, cu debut si sfârsit
brusc.

pe EKG de obicei undele P la acestă frecventă

crescută sunt mascate de undele T
 Flutterul atrial

-aritmie în care frecventa atrială este regulată si cuprinsă

între 250-350 b/minut
-mecanismul de producere este de obicei aparitia unor
circuite de reintrare sau uneori a unor focare ectopice cu
activitate declansată în musculatura atrială
-pe EKG undele P sunt înlocuite de undele "F" cu aspect de
dinti de fierăstrău, vizibile cel mai bine în DII, DIII si aVF
 Fibrilatia atrială

-aritmie în care frecventa atriilor este neregulată si cuprinsă între 400-600 b/minut
-mecanismul de producere este apartia unor multiple circuite de microreintrare în
musculatura atrială cu dezorganizarea totală a activitătii electrice atriale
(favorizate de dilatatia atriilor din stenoza sau insuficienta mitrală, IC congestivă,
sau de tireotoxicoză)
-pe EKG undele P sunt înlocuite de undele "f" de fibrilatie (ondultii
neregulate ale liniei izoelectrice între complexele QRS), vizibile cel mai
bine în V1si V2
 C. Disritmii ventriculare
Extrasistolele ventriculare
- activare ventriculară prematură determinată de un focar ectopic situat în masa ventriculară.
- EKG: aparitia prematura a unui complex QRS prematur, lărgit > 0,12 s (datorită unui
asincronism în activarea ventriculelor: ventriculul în care se află focarul ectopic se activează
primul, iar celălalt ulterior), neprecedat de undă P si care se însotesc de modificări secundare
de fază terminală (opozitia de fază terminală); axul electric al complexului QRS extrasistolic
este întotdeauna deviat de parte opusă sediului focarului ectopic
- pot fi interpolate, cu pauză decalantă sau cu pauză compensatorie, dar în majoritatea
cazurilor sunt cu pauză compensatorie
- pot fi unifocale sau plurifocale, izolate sau sistematizate (bigeminism, trigeminism,
Poligeminism)
 Tahicardia ventriculară
aparitia unei salve de cel putin 3 ESV cu frecventă
crescută;
poate fi:
- paroxistică (frecventa cardiacă > 100 b/minut)
- neparoxistică sau "ritm idioventricular accelerat"
(frecventa cardiacă = 60-100 b/minut)
- pe EKG complexele QRS sunt similare cu cele
extrasistolice ventriculare
 Flutterul si fibrilatia ventriculară

- mecanismul de producere = prezenta unor multiple circuite de reintrare în musculatura

ventriculară
-activitatea electrică a ventriculelor este complet dezorganizată
- EKG: disparitia complexelor QRS, care sunt înlocuite cu
- unde sinusoidale cu frecventă constantă si mare în flutterul ventricular
- unde neregulate cu frecventă variabilă si mare în fibrilatia ventriculară
- activitatea mecanică a ventriculelor este si ea complet dezorganizată
Contractiile ventriculare sunt ineficiente din punct de vedere hemodinamic
stop cardiac (trebuie diferentiat de stopul cardiac din asistolie când activitatea mecanică a
inimii lipseste datorită lipsei activitătii electrice; în asistolie traseul EKG se prezintă ca o
linie izoelectrică)
fibrilatia ventriculară este cauza cea mai frecventă a mortii subite
 TULBURĂRI DE CONDUCERE

1.Bloc sino-atrial

2.Bloc AV
 gr. I
gr. II
gr. III

3. Blocuri de ramură
 - BRS
- BRD

4. Hemiblocuri
 BAV gradul I

 se caracterizeaza prin încetinirea vitezei

de conducere atrio-ventriculare
 pe EKG toate undele P sunt urmate de complexe
QRS cu interval P-R constant, dar intervalul P-R
> 0,2 s
Blocul atrio-ventricular de gradul II

se caracterizeaza prin faptul ca unele impulsuri atriale sunt conduse la

ventricule, iar altele sunt blocate. Este de doua tipuri:
Tip Mobitz I (bloc AV cu perioade Luciani-Wenckebach)
- pe EKG se observa alungirea progresiva a intervalului P-R cu fiecare ciclu
cardiac, pâna când o unda P este blocata
- intervalul de pe traseul EKG cuprins intre doua unde P blocate = perioada
Wenckebach
Tip Mobitz II
- pe EKG se observa unde P blocate intermitent, sistematizat (raport fix
atrioventricular), iar intervalul P-R al undelor P conduse este normal si
constant
Blocul atrio-ventricular de gradul III (bloc AV total)

se caracterizeaza prin faptul ca nici un impuls atrial nu se

trasmite la ventricule
- pe EKG activitatea atriala nu se corelaza cu cea ventriculara
(disociatie atrio-ventriculara),
- în momentul instalarii blocului atrio-ventricular total
poate sa apara o sincopa Adam-Stokes = pierderea brusca a
constientei determinata de ischemia cerebrala care exista
în intervalul de timp cuprins între instalarea blocului si aparitia
ritmului de scapare, când activitatea de pompa a inimii lipseste
 Blocurile intraventriculare

 Blocul major de ramura dreapta

(BRD) = blocarea conducerii
intraventriculare pe ramura
dreapta a sistemului His-Purkinje
 activarea ventricului drept se face
prin musculatura din aproape în
aproape si va fi întârziata fata de
activarea ventriculului stâng

modificari EKG:
 complexul QRS largit > 0,12 s
 imagine "rSR'" (rareori deflexiunea în
jos nu coboara sub linia izoelectrica si
avem imagine "M") în V1si V2
 opozitie de faza terminala (ST
subdenivelata si T negativ) în V1si V2
 S largit, adânc în V5si V6
 Blocul major de ramura stânga (BRS)

= blocarea conducerii
intraventriculare pe ramura stânga a
sistemului His-Purkinje înainte de bifurcatie
 activarea ventricului stâng se face prin
musculatura, din aproape în aproape, si va fi
întârziata fata de activarea ventricului drept.

- modificari EKG:
 complexul QRS largit > 0,12 s
 imagine "M" (rareori deflexiunea în jos
coboara sub linia izoelectrica si avem
imagine "rSR'") în V5si V6,, precum si aVL,
DI
in opozitie de faza terminala (ST
subdenivelata si T negativ) în V5si V6 precum
si aVL,DI
 S largit, adânc sau chiar aspect QS în V1si V2
 Hemiblocurile

blocarea conducerii intraventriculare doar pe unul din cele două

fascicule ale ramurii stângi
 ventricului stâng se activează concomitent cu cel drept, dar
după o altă directie medie fată de normal Si modificări tipice în
derivatiile planului frontal
ƒ Anterior (blocat fasciculul anterosuperior);
QRS subtire (< 0,12 s),
cu ax electric deviat la stânga (-45)
 imagine "divergentă" în DI, DIII = R I, S III
Posterior (blocat fasciculul posteroinferior);
QRS subtire (< 0,12 s),
 cu ax electric deviat la dreapta (peste + 110
 imagine "convergentă" în DI, DIII = SI, RIII
 SINDROAMELE DE PREEXCITATIE

 Sindromul Wolf-Parkinson-White (WPW)

- fasciculul KENT = cale aberanta care conecteaza atriul cu musculatura
ventriculara
consecinte: suntarea nodulului AV si preexcitarea unei zone ventriculare

- modificari EKG:
 intervalul P-R < 0,12 s (timpul de conducere atrio-ventriculara este scurtat
datorita suntarii nodulului atrio-ventricular)
 aparitia unei unde “ delta" = componenta lenta initiala a complexului QRS
 complex QRS largit > 0,10 s (datorita asincronismului de activare
ventriculara)
 opozitie secundara de faza terminala = ST subdenivelat ai T negativ
(datorita alterarii secventei de repolarizare ventriculara)
- se complica frecvent cu tahicardie paroxistica supraventricula- (circuit de
macroreintrare) si cu fibrilatie atriala (o caracteristica importanta este
prezenta unui ritm ventricular foarte rapid)
 HAD HAS

HAD
unda P e ampla> 2,5 mm in
DII, DIII, AVF,
si > 1,5 in V1 si V2

HAS
aspect bifid al undei P cu 1
cocoasa mai joasa si alta mai
inalta
Baza undei P depaseste 0,12 sec
– frecvent in stenoza mitrala
 HVD

Unda R >in V1 si V2
R diminua progresiv
spre V4
QRS larg in derivatiile
membrelor= 0,12 sec
Deviatie axiala dr.
( semn imp. pt. HVD)
 HVS

Deviatie axiala stg.

S in V1/ V2+ R in
V5/V6 >/=35 mm
indicele SOCOLOV
LYON
T neg.
QRS larg in derivatiile
membrelor(0,12 sec)
 IM

Consecinta obstructiei unei artere coronare

VS are in mod fiziologic peretele mai gros si e primul
care sufera in urma diminuarii circulatiei coronare
Zona infarctata e moarta dpdv electric si nu poate
conduce impulsul
ASPECT DE IMA ACUT

Triada clasica IM:

1. Ischemie= T neg,
2. Leziune= ST
subdenivelat
3. Infarct(necroza)= Q
patologic, larg>/=0.04
sec; nu dispare la inspir
profund
SUPRADENIVELARE ST