FRANȚA_2

2020-2021
Franța
După descentralizare, administraţia publică
locală este caracterizată prin existenţa a trei
nivele de colectivităţi locale aflate în plin
exerciţiu: regiuni, departamente şi comune.
Franţa cu o suprafaţă de 544.000 km2
numărând 56,3 milioane de locuitori cuprinde
26 regiuni, 100 departamente şi aprox.
36.763 comune.
Franța
 Zonele de apărare civilă reprezintă un eşalon
specializat derogatoriu:
 elaborarea de măsuri non‑militare de apărare
şi cooperare cu autorităţile militare
(circumscripţiile militare de apărare coincid
cu zonele);
 coordonarea mijloacelor de securitate civilă
în zonă;
Franța
Administrarea unui anumit număr de mijloace ale
poliţiei naţionale şi de mijloace de transmisie ale
ministerului de interne.
Există în prezent 7 zone de apărare create în 1959 şi
redefinite în 2000.
La conducerea acestora se află prefecţii de zone, care
acţionează şi ca prefecţi de regiuni.
Franța
Regiunea a devenit colectivitate teritorială în
1986 când au avut loc primele alegeri ale
consilierilor regionali aleşi pentru un mandat de 6
ani.
Consilierii regionali sunt cei care desemnează
Preşedintele consiliului care administrează
bugetul, conduce personalul şi politica regionala
axată pe dezvoltarea economică şi socială,
amenajarea teritoriului, formarea profesională.
Franța
În Franţa sunt 26 de regiuni dintre care 4 în
teritoriile de peste mare.
Sunt administrate de un consiliu regional,
prezidat de un preşedinte - executivul regiu­nii -
împreună cu 4 până la 15 vice-preşedinţi.
Consiliul este asistat de un comitet economic şi
social, format din reprezentanţi ai sindicatelor,
patronatelor şi independenţi.
Franța
Departamentul este eşalonul de drept comun
desemnat să conducă în ansamblu politica
guvernamentală.
În prezent, există 100 de departamente dintre
care 4 în teritoriile de peste mare în fruntea
cărora se afla prefecţii.
Franța
Regiuni şi departamente de peste mări:
Guadalupe, Guyana, Martinica, Réunion.
Teritoriu de peste mări: Teritoriile australe şi
antarctice
Țări de peste mări: Noua Caledonie, Polinezia
Franceză,
Colectivitate de peste mări: Mayotte, insulele
Wallis şi Futuna, Saint-Pierre-et-Miquelon,
Corsica.
Franța
Noua Caledonie – arhipeleag format din aproximativ
10 insule din Pacificul de Sud; 275.000 de locuitori.
Acordul de la Nouméa semnat în 1998.
Referendum în 2018 - 56,8% pentru a rămane
teritoriu francez.
Noua Caledonia este reprezentată în Parlamentul
francez de doi deputați și doi senatori. 
Franța
Arondismentul este un eşalon specializat în
administraţia „de proximite”, la vârful căruia
se află subprefectul, care este subordonat
ierarhic prefectului.
Există 340 de subprefecţi din care 13
acţionează în teritoriile de peste mare.
Franța
Prefectul în Franța este reprezentantul statului într-
un departament sau regiune.
Prefectul unui departament care cuprinde și capitala
unei regiunii este și prefectul regiunii.
Subprefectul este responsabil pentru o subdiviziune
a departamentului și arondismentelor și sprijină
activitatea prefectului.
Atât prefecții, cât și subprefecții sunt la dispoziția
Guvernului și pot fi schimbați în cadrul oricărei
ședințe a Consiliului de Miniștri.
Franța
Prefectul regiunii reprezintă autoritatea statului la
nivelul administrativ corespunzător.
- Sunt însărcinați cu promovarea interesului național
și a respectului legilor la nivel departamental
respectiv regional; - Reprezintă Statul;
- Veghează la execuția deciziilor guvernamentale în
aria de jurisdicție; - Coordonează, sub autoritatea
ministerelor, serviciile deconcentrate ale
administrației civile a statului.
Franța
Prefectul departamentului reprezintă statul în relația
cu guvernele locale.
Siguranța publică: coordonează poliția și forțele
jandarmeriei; coordonează situațiile de criză;
implementează măsurile de apărare.
Siguranța în caz de calamități.
Responsabilități în ceea ce privește emiterea unor
documente oficiale.
Franța
Prefecții sunt numiți prin decret al
Președintelui Republicii în Consiliul de
Miniștrii, ca urmare a unei propuneri a
Primului Ministru și a Ministrului de Interne.
Majoritatea prefecților sunt selectați dintre
subprefecți sau administratori civili.
Franța
Guvernul poate totuși numi prefecții indiferent de
poziția ocupată anterior de aceștia.
Subprefecții sunt aleși din rândul administratorilor
civili, absolvenți ai ENA sau din rândul altor
funcționari a căror selecție a fost realizată de ENA.
Subprefecții pot fi, de asemenea, selectați din rândul
funcționarilor ”corpurilor tehnice”, administratorilor
teritoriali, magistraților sau comisarilor de poliție.
Franța
Prefectul coordonator de bazin – coordonează
politicile publice ale statului în domeniul siguranței
cetățeanului (poliție) și al gestiunii resurselor de apă
Prefectul coordonator de situri de importanță
comunitară
Prefectul delegat (pentru apărare și securitate,
pentru egalitatea de șanse)
Prefectul evaluator
Prefectul ca înalt comisar în cadrul colectivităților de
peste mări
Franța
Relația prefectului cu puterea executivă
centrală/administrația centrală
Prefecții sunt subordonați puterii executive centrale
prin Ministerul de Interne, având atribuții în ceea ce
privește implementarea politicilor publice inițiate la
nivel central.
În cazul prefecților care sunt și prefecți ai regiunilor
aria de reprezentativitate se extinde la nivelul
instituțiilor Uniunii Europene.
Franța
În calitate de reprezentant al statului la nivel
local, toate sucursalele de la nivel local ale
instituțiilor administrației centrale raportează
prefectului.
Excepția este reprezentată de instituțiile din
domeniul apărării, judiciar, Trezorerie și
educația (curricula este stabilită la nivel
central).
Franța
Relația prefectului cu administrația locală
În relația cu consiliile regionale prefecții pot
efectua controale de legalitate.
Prefecții regionali au autoritate asupra serviciilor
regionale și coordonează implementarea
politicilor naționale în domenii cum ar fi
planificarea teritorială, precum și dezvoltarea
economică și socială.
Franța
Prefectul reprezintă, atât statul, cât și
Guvernul în cadrul departamentului.
În relația cu autoritățile locale, prefectul este
superiorul ierarhic al primarilor atunci când
aceștia acționează ca reprezentanți ai statului
(poliția judiciară, evidența populației etc.).
Franța
O altă prerogativă a prefectului este legată de
controlul ”ex-post” exercitat în ceea ce privește
aspectele bugetare și administrative ale
instituțiilor gestionare a serviciilor
descentralizate.
Rolul prefectului în Franța este unul de mediere
între diferitele părți la nivel local în sensul
menținerii ordinii publice și garantării securității
civile.
Franța
Subprefectul arondismentului este delegatul
prefectului la nivel de arondisment.
El asistă prefectul în ceea ce privește reprezentarea
statului în teritoriu.
Subprefecții pot fi însărcinați cu administrarea
arondismentului sau cu îndeplinirea unor funcții ca
cele de secretar general de prefectură, șef de cabinet
prefectural, secretar general însărcinat cu afaceri
regionale.
Franța
Comuna constituie al patrulea nivel al
administraţiei locale în exerciţiu. Comunelor li
se acordă o competenţă generală.
Deci autoritatea administrativă nu are faţă de
ea decât o putere tutelară şi nu o putere de
conducere. În 1982, tutela dispare, înlocuită
prin controlul legalităţii a posteriori.
Franța
Comunele sunt conduse astfel de:
– o autoritate deliberativă: consiliul municipal;
– o autoritate executivă: primarul.
Consiliul municipal este ales prin sufragiu
universal direct, pentru şase ani şi este un
organ dotat cu putere deliberativă.
Franța
În ceea ce priveşte Franţa, o nouă etapă a
descentralizării a fost atinsă o dată cu revizuirea
constituţională din 28 martie 2003, care prin noi
dispoziţii a stabilit:
o nouă arhitectură a colectivităţilor:
„Colectivităţile teritoriale ale Republicii sunt:
comunele, departamentele, regiunile,
colectivităţile cu statut particular – cum este
Corsica – şi colectivităţile de peste mare ...”;
Franța
Art. 72 al. 1 al Constituţiei înainte de revizuire
stabilea drept colectivităţi doar comunele,
departamentele şi teritoriile de peste mare.
Organizarea descentralizată a Republicii: art. 1
al Constituţiei a fost completat cu fraza
„organizarea sa (a Republicii) este
descentralizată”.
Franța
Pe lângă recunoaşterea regiunilor a fost
recunoscută şi o putere de reglementare a
colectivităţilor teritoriale precum şi un drept de
experimentare (drept de transferare a
competenţelor pentru o perioadă determinată
pentru profitul colectivităţilor interesate).
Franța
Cooperarea intercomunală este un mijloc de
a remedia fărâmiţarea comunelor franceze,
fuziunea înregistrând un succes controversat.
Ea este larg răspândită, de vreme ce Franţa
numără mai mult de 17.000 de instituţii
publice de cooperare intercomunală la 1
octombrie 1992.
Franța
Legea asupra administraţiei teritoriale din 3
februarie 1992, pentru a stimula
intercomunalitatea, a creat în plus faţă de cele
trei formule clasice, care sunt: sindicatul,
districtul şi comunitatea urbană, două noi
formule: comunitatea de comune şi
comunitatea oraşelor.
Franța
Sindicatul intercomunal: permite comunelor
învecinate să raţionalizeze costurile serviciilor,
cum ar fi apa şi transporturile.
El poate avea vocaţie unică (SIVU) sau vocaţie
multiplă (SIVOM), adică lărgit spre mai multe
competenţe sau legat de un proiect global.
Franța
Districtul: el asigură în locul comunelor
diferite servicii şi face faţă problemelor de
echipare ale aglomeraţiei suburbane.
El este dotat cu o fiscalitate proprie.
Există aprox. 242 districte.
Franța
Comunitatea urbană: este formată pentru
regruparea comunelor în aglomeraţii de mai mult
de 50.000 locuitori şi exercită cu drept deplin, în
locul comunelor, competenţe în materie de
amenajare, de echipare sau de dezvoltare
economică.
Există nouă comunităţi urbane. Acestea sunt
grupări cu fiscalitate proprie.
Franța
Comunitatea comunelor sau a oraşelor, pentru mai
mult de 20.000 de locuitori şi comunitatea de
comune fără referire la un prag demografic: ele
trebuie în mod obligatoriu să exercite competenţe în
materie de dezvoltare economică şi de amenajare a
spaţiului.
Competenţele lor trebuie să acopere cel puţin unul
din cele patru domenii: mediul înconjurător, locuinţe,
drumuri, echipamente culturale, sportive şi şcolare.
Ele sunt dotate cu o fiscalitate proprie.
Franța
Franța
3 branches of the civil service*:
central government;
local government;
hospital.

*https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
explained/index.php?title=Archive:Public_employment_-
_France&oldid=369054.