Maladiile sistemului

nervos vegetativ
A realizat: Buchet Cristian gr49 a/m
Edemul angionevrotic Quinqke
este un edem acut si rapid tranzitor,
bine demarcat, implicând straturile
mai profunde ale pielii, inclusiv
tesutul celuloadipos subcutanant.
 Poate fi declansat de:
 o intepatura de insecta,
de catre alimentele ingerate ( ex.
capsuni, crustacee, fructe de mare,
sardine ) sau
datorata medicatiei ( ex. antibiotice).
Seafectează tegumentele si mucoasele,
bagate in țesut lax (față, pleoape, buze,
limbă, organele genitale, laringe e.t.c.).

Edem raspândit, imprecis delimitat,

indurativ, palid sau roz-pal, nepruriginos,
la presiune nu ramâne godeu, eritem,
senzatie de amortire care poate asocia sau
nu urticarie.
 Localizarea edemului la nivelul laringelui poate
provoca asfixia cu:
- debut acut brutal;
- mai întâi apare „vocea ragusita" si tusea „latratoare";
- apoi apare respiratie dificila cu dispnee inspiratorie,
respiratia devine zgomotoasa, stridoroasa;
- culoarea fetei capata un aspect cianotic, apoi brusc
devine palida, bolnavii sunt agitati, nu-sigasesc locul;
- daca edemul se raspândeste la mucoasele traheii si
bronhiilor se asociaza sindromul de astm bronsic cu
raluri difuze sibilante;
 Diagnosticul clinic - se stabileste
în baza :
acuzelor,
anamnezei alergologice,
a semnelor clinice.
 Tratamentul de urgenţă, :
administrarea de adrenalină (0,3-0,5 ml
din sol.1%. s.c.sau i.v., repetat la nevoie
după 10-20 min.); 
hemisuccinat de hidrocortizon 100
mg în bolus, apoi în perfuzie (până la 1g/zi)
în soluţii glucozate sau ser fiziologic;
oxigenoterapie la nevoie +/
traheostomie în edemul acut larigian cu
risc vital.
un regim igieno-dietetic adecvat;
antihistaminice
 II. Urticaria
Urticaria acuta este o afectiune
frecventa, produsa de factori multipli,
caracterizata printr-o eruptie brusc
instalata, formata din papule si placi
eritemato-edematoase, fugace si
mobile, pruriginoase, ce persista sub 6
saptamani.
 ETIOLOGIE
• Medicamente: antibiotice, AINS, analgezice, sedative, tranchilizante,
diuretice, laxative.
• Alimente şi aditi vi alimentari: ou, lapte, ciocolată, peşte şi fructe de
mare, căpşuni, arahide, miere, citrice, ciuperci, condimente, vin roşu.
• Alergeni inhalatori: polenuri, praf de casă.
• Infecţii: bacteriene, virale (Epstein Barr, Coxsackie), fungice
( Candida), parazitare (Trichinella, Toxocara, Ascaris, Strongilloides).
• Înţepături de insecte.
• Alergeni de contact:, păr de animal, plante, medicamente, cosmetice,
aeropoluanţi.
• Agenţi fi zici: presiune, frig, căldură.
• Factori geneti ci (urticaria familială la frig, urticaria familial
localizată la cald, angioedemul ereditar, angioedemul vibrator).
• Boli interne: mastocitoză, colagenoze, carcinoame, leucoze,
endocrinopatii (hipotiroidism).
Leziunile au culori diferite (de la roz la rosu aprins,),
Dimensiunile sunt cuprinse intre citiva milimetri si
centrimetri.
Au o suprafata catifelata, cu margini curbe, policiclice si
nu prezinta scuame.
Pot fi prezente oriunde pe corp, izolate, asimetrice sau
grupate, uneori fuzionate pe arii intinse.
Sunt pruriginoase.
Poate fi asociate cu edem.
Leziunile individuale dispar complet, fara cicatrice, de
regula in mai putin de 24 de ore dar.
Leziuni noi apar continuu, in ansamblu eruptia fiind
descrisa ca fiind migratorie si fugace.
dispoziţie în orice parte a corpului;
Urticăria
Urticăria
 Tratament
 A. Regim igieno-dietetic 

 B. Medicaţie:

 1. Anti histaminicele H1 orale reprezintă medicaţia de primă intenţie

în formele obişnuite de urti carie.
 Antihistaminicele H1 din generaţia I: (de exemplu, difenhidramina,
hidoxizin, clorfeniramin, ciproheptadina.
 Antihistaminicele H1 din generaţia a doua: (de exemplu, loratadina,
desloratadina, fexofenadina, cetirizina, levocetirizina).

 2. Unele urticarii nu raspund la antihistaminice, In aceste cazuri poate

fii necesara o terapie cortizonica (prednison sau metilprednisolon)
de scurta durata (5 - 7 zile).
3. Tratamentul topic are o valoare
limitata. Se poate recurge la comprese cu
apa rece, aplicatii de lotiuni/mixturi
antipruriginoase pe baza de mentol, etc,
eventual dermatocorticoizi slabi in mixtura
sau lotiune; antihistaminicele de uz topic
nu sunt recomandate fiind, ineficiente si,
chiar sensibilizante.
 III. MIGRENA
Migrena este o afecțiune cronică ce se caracterizează
prin cefalee recurentă, de intensitate moderată sau severă,
adesea asociată cu o serie de simptome ale sistemului
nervos autonom.

Migrena este o maladie:

 cu transmitere genetică
 înregistrîndu-se preponderent– între 25 și 55 ani
 mai frecventa mai ales la femei, 3/1 in favoarea sexului
feminin.
 Factorii de risc
Factor de risc principal - factorul genetic.
Factorii declanșatori (triggeri)
Psihologici – anxietate, conflicte, stres, şoc psihologic, diverse
emoţii (nelinişte, panică, tristeţe, frică, senzaţie de nefericire).
Alimente – alcool, ciocolată, produse afumate, citrice, produse cu
conținut sporit de grăsimi.
Deprinderi alimentare – foame, post iraţional, servire neregulată
a meselor, hipoglicemie.
Factori hormonali – menstruaţie, contraceptive orale,
menopauză, tratament hormonal.
Factori sensoriali – lumină, zgomot, mirosuri, vibraţie.
Factori climaterici – schimbare a timpului, vînt rece sau cald,etc.
Alţi factori – traumatism cranio-cerebral, insuficienţă sau exces
de somn, surmenaj, altitudine, etc.
Exista doua forme majore de
migrena:
-migrena fara aura,
-migrena cu aura.
 Criteriile clinice de diagnostic ale migrenei cu aură

Migrena are patru faze posibile, deși nu toate sunt neapărat

simțite de către pacient.
 
1. Prodromul - survine cu cîteva ore sau zile înaintea
declanșării accesului de migrenă (modificare a dispoziției,
iritabilitate, depresie sau euforie, oboseală, pofte alimentare
diverse, rigiditate musculară (îndeosebi a mușchilor gîtului),
constipație sau diaree și sensibilitate la mirosuri sau zgomot).
 
2. Aura - precedă uneori un episod migrenos (simptome
vizuale, senzitive sau verbale absolut reversibile), se dezvoltă
gradual în 15-20 min, cu durata mai mică de 60 min.
3. Faza de durere - cunoscută și sub denumirea de criză
migrenoasă, caracterizată prin prezența unor atacuri cefalalgice
cu:
 durată 4 -72 ore (fără tratament sau tratament ineficient,
incorect).
 localizare unilaterală;
 caracter pulsatil;
 intensitate moderată sau severă;
 asociere cu grețuri/vome și/sau fonofobie, fotofobie;
 agravare la activitate fizică de rutină.
 
4. Postdromul, efectele simțite în urma unui atac migrenos
(senzație de oboseală/„beție”/dureri de cap, dificultăți cognitive,
simptome gastrointestinale, indispoziție și slăbiciune, tulburări de
gîndire).
 Tratament în criza de migrenă
1. Administrarea tratamentului abortiv
adecvat, cît mai repede posibil.
2. Retragerea pacientului într-o odaie
întunecoasă și liniștită.
3. Evitarea factorilor provocatori
(triggeri) ai accesului de migrenă.
 Tratamentul nespecific
(analgezice şi antiinflamatoare nonsteroidiene)
al crizei de migrenă

Ibuprofen
Ketoprofen
Dexketoprofen
Naproxen sodic
Indometacin
Diclofenac
Acid acetilsalicilic
Paracetamol :
Metoclopramidă.
Domperidon
 Tratamentul specific (derivaţi
de ergot şi triptani)
DERIVAŢI DE ERGOT 
Tartrat de ergotamină
 
TRIPTANI 
Sumatriptan
Zolmitriptan
!

Va multumesc pentru atenție