IP Colegiu de Medicina Ungheni

Studiu individual ghidat la disciplina :

Medicina calamitatilor

Tema : Educarea în electrocutare

A elaborat :Cebotari Adelina

Gr AM -51
A coordonat : Mironiuc Nicoleta

Ungheni , 2021
 ELECTROCUTAREA
Prin electrocutare se înţelege reacţia organismului
generală sau locală la efectele nocive ale curentului electric
de intensitate şi tensiune crescută, care conduce la
schimbări grave funcţionale a SNC, sistemului respirator şi
cardiac, adesea cu defecţiuni locale.
 Electrocutarea
• Electricitate (curent alternativ sau continuu):
- casnică
- industrială
• Fulgerare (curent continuu)
 Variante de electrocutare:
Prin contact direct cu sursa de curent;
Prin arcul electric a curentului de tensiune înaltă;
Prin “tensiune de pas” - apare datorită diferenţei de
potenţial la două membre, care se ating de pămînt şi
care conţine cîmp electromagnetic.
Traseul curentului electric prin corp
 Factori care influenţează severitatea

Tipul de curent şi traseul acestuia prin corp

alternativ (AC) - mai frecvent FV
continuu (DC) - mai frecvent asistolă
Tensiunea curentului
Intensitatea curentului
Rezistenţa la curentul electric
Zona şi durata contactului
Starea pacientului (copil, bătrîn, bolnav)
• Curentul electric se răspîndeşte prin ţesuturi
cu conductibilitate înaltă – sînge, lichid
cefalic, muşchi;
Conductibilitate scăzută are pielea uscată,
osul, ţesutul adipos.

• Electrocutarea provoacă arsuri electrice

datorită transformării energiei electrice în cea
calorică, distrugînd ţesuturi şi organe – pielea
şi oasele.
 Curentul electric este nociv în funcţie de
doi factori: tensiune şi intensitate.

Este periculos un curent a cărei tensiune

depăşeşte 36-40 Volţi şi cu intensitatea mai mare
de 10-15 mA.
 EFECTELE FIZIOLOGICE ALE
INTENSITĂŢII CURENTULUI

0.5-2 mA – pragul senzaţiei (de furnicărie),

10,15–20mA – pragul de durere: paralizie musculară,
tetania musculară, care nu permite omului să se desprindă
de sursa de curent;
25-80 mA –dificultăţi de respiraţie, dereglări de ritm, asfixia
electrică
100 mA-1 A - pericol de viaţă: oprirea respiraţiei şi cordului,
10 A – curent de defibrilare
 Efectele curentului
asupra organismului

Efecte nespecifice Efecte specifice

 Efectele nespecifice ale curentului:

arsurile termice - în urma arderii hainelor de pe om

traumatismele mecanice - în urma căderii omului
 CLASIFICAREA ELECTROCUTARII

•Gradul I – contracţii convulsive a muschilor striaţi, conştient;

•Gradul II – contracţii convulsive a muschilor striaţi, perioade
de inconştienţă, activitatea respiratorie şi cardiacă
nedeteriorată;
•Gradul III – inconştient, cu dereglări cardio-respiratorii;
•Gradul IV – moarte clinică.
 MANIFESTĂRILE CLINICE DUPĂ
GRAVITATE:

• Usoară – starea pacientului fără schimbări, plîngeri la durere

în locul de contact, “marca” electrocutării, arsuri locale;
• Medie – dereglări ale SNC ( obnubilare, stupor, coma),
exitaţii motore, verbale, micşorarea sensibilităţii (durerii),
diminuarea reflexelor tendinoase, dereglări cardio-vasculare
(ECG);
• Gravă – dereglări severe de respiraţie şi circulaţie, apnoe pe
fon de spasm al muşchilor striaţi şi a coardelor vocale
(reversibile). Apnoe centrală – nereversibilă.
 Siguranţa salvatorului

Intrerupeţi sursa de curent electric

Curentul de înaltă tensiune poate:
să producă arc electric
să se răspândească prin sol
 Electrocutarea reprezintă vătămarea uşoară,
gravă sau letală produsă de socul electric
rezultat din pătrunderea curentului electric în
corp. În cazul electrocutarii, 
măsurile de prim ajutor care se impun depin de
mai mulţi factori:
• Vârsta şi afecţiunile asociate ale persoanei electrocutate; de exemplu,
copiii au rezistenţa la nivelul pielii foarte mică şi arsurile sunt mai
grave, persoanele în vârstă care au afecţiuni cardiace sunt mult mai
expuse riscului de complicaţii sau deces
• Timpul scurs până când persoana a primit asistenţă medicala;
reanimarea trebuie întreprinsă cât mai rapid posibil (în primele 5
minute)
• Tensiunea şi intensitatea curentului electric; un curent de intensitate
mare produs de tensiuni înalte poate carboniza ţesuturile
• Gradul de umiditate în mediul înconjurator, ştiut fiind că umezeala este
un bun conducator de electricitate.
 Măsuri de protecție împotriva pericolului de
electrocutare 

a) acoperiri cu materiale electroizolante ale părților active (izolarea de protecție) ale

instalațiilor și echipamentelor electrice;
b) închideri în carcase sau acoperiri cu învelișuri exterioare;
c) îngrădiri;
d) protecția prin amplasare în locuri inaccesibile prin asigurarea unor distanțe
minime de securitate;
e) scoaterea de sub tensiune a instalației sau echipamentului electric la care
urmează a se efectua lucrări și verificarea lipsei de tensiune;
f) utilizarea de dispozitive speciale pentru legări la pământ și în scurtcircuit;
g) folosirea mijloacelor de protecție electroizolante;
h) alimentarea la tensiune foarte joasă (redusă) de protecție;
i) egalizarea potențialelor și izolarea față de pământ a platformei de lucru.
 Protejarea impotriva electrocutarii

-nu atingeti nici una din bornele unei prize

-nu atingeti un fir neizolat al unui aparat electric in functiune
-nu reparati un aparat electric inainte de a-l scoate din priza
-nu utilizati un aparat electric intr-un loc umed, deoarece
aerul umed este conductor.
-nu atingeti un loc pe care este marcat semnul pericol de
electrocutare
-nu atingeti conductoarele electrice rupte de vant sau de
furtuna.
 Primele măsuri până la sosirea
ambulanţei dacă victima este conştientă 

Primul lucru în cazul electrocutării este

deconectarea persoanei accidentate de sursa de
curent. Acest lucru trebuie făcut cu mijloace de
protecţie pentru salvator – mănuşi de cauciuc,
obiecte de lemn sau plastic – în nici-un caz nu
atingeţi victima cu mâinile goale cât timp este în
contact direct cu sursa de curent!
• După îndepăratea sursei care a produs electrocutarea, dacă
victima este conştientă, se aşează la pe o parte, în poziţie
foetusului, pentru a preveni accese de vomă, se înveleste cu
o pătură lejeră, sau, dacă există, cu folia termoizolantă din
trusa de prim-ajutor.
• Se eliberează căile respiratorii.
• Se dezinfectează şi pansează steril rănile de pe piele. 
• Se asigură hidratarea persoanei, se administrează
analgezice pentru reducerea durerilor.
 Foarte important!

• Chiar dacă persoana pare că şi-a revenit în urma

electrocutării, o examinare amănunţită este esenţială.
Şocul electric resimţit poate că nu lasă urme la suprafaţă,
dar poate cauza leziuni grave ale organelor interne, fapt
ce nu poate fi sesizat decât printr-un consult specializat.

• În cazul copiilor, dacă se impune resuscitarea, respiraţia

artificială trebuie menţinută mai mult timp, deoarece lipsa
oxigenării creierului poate cauza leziuni ireversibile!