cAUCIUCUL

natural ȘI sintetic
 PROIECT REALIZAT DE

• Cimponer Cristian
• Coza Sabin
• Danci Iulian
• Mocan Victor
Clasa a X-a FS
Colegiul Național Pedagogic „Regina Maria” Deva
 CUPRINS
1. Argument
2. Introducere
3. Istoria descoperirii cauciucului
4. Cauciucul natural
5. Cauciucul sintetic
6. Fotografii
7. Bibliografie
 1. ARGUMENT

Când vorbim despre cauciuc, ne referim la o suită de întrebuinţări aplicate în viaţa noastră cotidiană. Este de
o importanță majoră întrucât are o vastă gamă de utilizări tehnice, textile, sanitare, casnice, etc. Cu toţii am
folosit cel puţin o dată gumă de mestecat. Tocmai datorită elasticităţii înalte, este folosită în mare parte pentru
prepararea gumelor şi a obiectelor din gumă.
După importanţa sa practică, cauciucul poate fi comparat cu aluminiul, petrolul, cărbunele. Din cauciuc se
produc anvelope pentru mijloacele de transport, furtunuri, centuri, materiale electroizolante, ţesături
impermeabile, încălţăminte etc. Între 65 % și 70 % din producția totală de cauciuc este folosită ca materie
primă pentru producerea anvelopelor de mașini.
Amintim, de altfel, mănuşile pentru uz casnic folosite în bucătărie sau gospodărie. De asemenea, mănușile
din cauciuc sunt utilizate în medicină fiind sterile, ceea ce asigură neinfectarea pacienților cu diverși microbi,
agenți patogeni.
De menţionat sunt şi jucăriile de cauciuc destinate celor mici. Pulberile și granulele de cauciuc sunt folosite
în acoperirea locurilor de joaca ale copiilor și a terenurilor de sport unde elasticitatea este importantă. Esenţial
este şi în producerea pingelelor și a tocurilor pentru pantofi, în fabricarea încalțămintei, radierelor, brățărilor,
profilelor pentru uși și ferestre, furtunuri, curele şi multe altele.
În concluzie, este evidentă importanța cauciucului atât natural, cât și sintetic. El simplifică viața noastră de zi
cu zi, devenind un element inevitabil în producerea unor obiecte de valoare pentru viața oamenilor. Probabil ar
fi complicat să ne imaginăm viața fără utilizarea cauciucului!
2. INTRODUCERE

CAUCIUCUL este un termen general care definește polimeri

elastici din gumă, poate fi de origine naturală, sau cauciucul
sintetic obținut din izopren, acesta din urmă este o formă mai
pură omogenă și cheltuielile de obținere sunt mai reduse decât
cele ale cauciucului natural.

Utilizarea principală a cauciucului sintetic este pentru

fabricarea anvelopelor, sau ca înlocuitor al cauciucului natural
care se obține din latexul de rășină produs de arborele de
cauciuc.
3. ISTORIA DESCOPERIRII CAUCIUCULUI

Obţinerea cauciucului sintetic nu a fost întâmplatoare. Mai întâi a fost

cunoscut cauciucul natural, obţinut din sucul ce se scurgea din arborii de hevea
braziliană (creştea în America de Sud). Aborigenii făceau din sucul coagulat mingi
săritoare. Ei numeau acest material "cauciuc", ceea ce în limba lor înseamna
cau=copac si uciu=curge, plînge.
Cu 500 de ani în urmă, Christofor Columb , care a descoperit America de
Sud, a văzut minunatele mingi de cauciuc si le-a adus în Europa. Mult mai târziu, la
începutul secolului al XIX-lea, savanţii au studiat compoziţia cauciucului natural.
În anul 1928 S.Lebedev propune metoda de producere a cauciucului sintetic
butadilenic din alcool. În 1930 a început să funcţioneze prima fabrica de producere
a cauciucului.
4. CAUCIUCUL NATURAL

Cauciucul natural este un produs de origine vegetală conţinut în latexul (suspensia

apoasă) secretat sau sub forma unor incluziuni în celulele cojii sau frunzelor plantelor
producătoare de cauciuc. Din punct de vedere chimic, cauciucul natural este o hidrocarbură
macromoleculară, cu formula brută (C5H8)n, unde n variază între 1000 şi 5000. Moleculele
cauciucului sunt formate din catene lungi ce au ca şi component structural de bază izoprenul:
CH3 CH3
| |
-CH2-C=CH-CH2-CH2-C=CH-CH2-
Izoprenul, produs în celulele arborelui de cauciuc în urma unor procese biochimice asemănătoare
celor prin care se formează răşina în conifere, are formula brută: C5H8 sau 2-metil-butadienă:
CH2=C-CH=CH2
|
CH3
 a. Compoziţie
Cauciucul natural conţine 93-94%
hidrocarbură cauciuc (poliizopren1) şi alte
componente. În extractul acetonic, care este 1,50-
3,50%, se găsesc acid oleic, acid linoleic, acid
stearic, sterine, glucide, carotinoide.
Substanţele cu conţinut de azot prezente în
cauciucul natural sunt în principal albuminele şi
aminoacizii rezultaţi din descompunerea acestora,
influenţând viteza de vulcanizare şi conferind o
anumită protecţie antidegradantă, mărind absorbţia
de apă.
1. Izopren - hidrocarbură nesaturată prin a cărei polimerizare se obţine
cauciucul.
 b. Proprietăţi

► Este stabil la apă (absorbţia în 24h la 20°C este 1%; la 70°C – 3,5%)
► Nu se dizolvă în alcool, acetonă
► Puţin solubil în esteri2, cetone3 superioare
► Se dizolvă în toluen4, xilen, benzină, tetraclorură de carbon, cloroform,
sulfură de carbon
► Este amorf la temperaturi de peste 10°C
► Cauciucul natural vulcanizat cristalizează la temperatura camerei la întinderi
de peste 200%.
► Datorită nesaturării mari, cauciucul natural reacţionează cu oxigenul,, ozonul,
halogenii, acizii halogenati, anhidrida maleică, tioacizii, mercaptanii etc
2. Esteri - derivați funcționali ai acizilor carboxilici
3. Cetone - compuşi chimici ce conțin o grupare carbonil care se leagă de doi radicali
4. Toluen - hidrocarbură aromatică lichidă, incoloră, inflamabilă, insolubilă în apă, din seria
benzenului.
c. Vulcanizarea cauciucului natural
Dintre toate transformările chimice ale cauciucului, cea mai importantă din
punct de vedere tehnic este reacţia cu sulful, numită vulcanizare. Vulcanizarea este
procesul de tratare a cauciucului cu sulf (pâna la 8%.). Reacţia se realizează încălzind un
amestec de cauciuc si sulf, la o temperatură superioară punctului de topire a sulfului
(115,50), de obicei la 130-1450. Sulful se combină chimic, ireversibil.
Prin vulcanizare se obţine un material mai elastic, mai rezistent şi mai stabil la
variaţiile de temperatură. Dacă la vulcanizare se adaugă mai mult sulf (20-40%), se
obţine ebonită, un material dur, cu proprietăţi izolante.
Charles Goodyear a fost primul care a vulcanizat cauciucul,un proces care a fost
descoperit în 1839 și patentat pe 15 iunie 1844. După ani de chinuri plini de încercări, cu
amestecuri de magneziu, acid nitric, zeamă de lămâie, pulbere de bronz și alți compuși,
Goodyear era pe cale să renunțe. Din greșeală, a scăpat peste o plită sulfură și puțină
pulbere de cauciuc. După ce amestecul s-a topit, respectiv întărit, Charles l-a luat din
curiozitate și a văzut că este mult mai elastic, mai rezistent și indiferent la condițiile de
mediu. Vulcanizarea fusese făcută!
 Prin vulcanizare, la dublele legături ale catenei se adiţionează sulf,
ceea ce duce la o cuplare între molecule, prin punţi de sulf. Vulcanizarea
transformă cauciucul dintr-un material plastic într-un material elastic
modificându-şi comportarea la acţiunea dizolvanţilor:
CH3 CH3
| | | |
-CH2-C-CH-CH2-CH2-C-CH-CH2-
| |
S S
| |
-CH2-C-CH-CH2-CH2-C-CH-CH2-
| | | |
CH3 CH3
Practic, vulcanizarea se face tratănd cauciucul cu sulf sau cu
protoclorura de sulf, S2Cl2 în proporţie de 0,3-3% în greutate faţă de
cauciuc şi în condiţii speciale de temperatură şi de presiune.
 5. CAUCIUCUL SINTETIC
Cauciucul sintetic este un compus macromolecular cu proprietăţi
asemănătoare celor ale cauciucului natural, care se obţine prin polimerizarea 5
izoprenului sau prin polimerizarea butadienei ori prin copolimerizarea lor cu
stiren sau cu nitril-acrilic etc. În anul 1860 G. Williams reuseste să obţină şi să
stabilească formula chimica a izoprenului (C5H8) prin distilarea cauciucului
natural. Această descoperire face posibilă etapa urmatoare de sintetizare a
cauciucului artificial din izopren şi acid clorhidric, în anul 1879 de către
„Gustave Bouchardat”. Prin anul 1900 J. Kondakow reuşeşte sintetizarea din
dimetilbutadiena, patentul de obţinere a cauciucului artificial a fost acordat în
anul 1909 lui „Fritz Hofmann”. Această descoperire permite firmei Bayer să
producă între anii 1915 -1918 o cantitate de 2 500 de tone cauciuc artificial.
5. polimerizare - a (se) uni (spontan sau prin diverse reacții chimice) mai mulți monomeri în polimeri
6. monomer - substanță chimică simplă, de obicei organică, cu masă moleculară mică și cu caracter nesaturat, care
intră în constituția unui polimer
a. Proprietăţi

Are proprietăţi asemănătoare celor ale cauciucului

natural.
Cea mai importantă caracteristică a cauciucului sintetic
este elasticitatea, adică proprietatea de a-şi schimba forma ( a
se întinde sau contracta) sub actiunea unei forţe şi de a reveni
la starea iniţială. Elasticitatea mare a cauciucului se datorează
joncţiunii macromoleculelor în forma de spirale neregulate şi
gheme.
b. Vulcanizarea cauciucului sintetic

Vulcanizarea cauciucului sintetic se face analog cu a cauciucului natural.

Fabricarea cauciucului sintetic comportă două operaţii:
Prepararea monomerului; ca monomeri se pot folosi: izoprenul, butadiena,
stirenul, metil-stirenul, acrilonitrilul, cloroprenul etc.;
Polimerizarea sau copolimerizarea monomerilor enumeraţi.

Ca procedee de polimerizare se utilizează astăzi:

 Polimerizarea termică în prezenţa de sodiu metalic;    
Polimerizarea în bloc (masă) şi în emulsie
Vom descrie câteva din cele mai importante tipuri de cauciucuri sintetice.
c. Cauciucul butadien-stirenic
Copolimerii butadienă-stiren, de tipul celor fabricate în cursul
celui de-al doilea război mondial, conțin cele două componente în
proporție de circa 70:30. polimerizarea se efectuează în emulsie.
Drept mediu de reacție servește apă deionizată, drept emulgator un
alchil-aril-sulfonat, iar drept inițiator persulfat de potasiu. Soluția
mai conține un săpun (linolat de potasiu) și drept „modificator” un
mercaptan. În marea lor majoritate, macromoleculele astfel obținute
sunt polimeri 1,4 ai butadienei, dar din loc în loc apar și catene
laterale vinilice, ca rezultat al unei polimerizări 1,2 :
 Cauciucul butadien- stirenic se utilizează pentru anvelope, de obicei, în amestec cu
cauciucul natural (şi cu ingredientele obişnuite, în special cu negru de fum). Se fabrică şi
un copolimer butadienă-metilstiren. Cauciucurile butadien-stirenice se vulcanizează cu
sulf, dar este necesar să se folosească acceleratori.

Butadiena, cel mai important dintre monomerii folosiţi în prezent în industria cauciucului
sintetic, se obţine industrial numai prin dehidrogenarea fracţiunii de butan-butene din gazele
de rafinărie.

1. n CH2 = CH – CH =CH2

2. ( - CH2 – CH = CH – CH2 -)
 d.Cauciucul butadien-acrilonitrilic.
Acest cauciuc sintetic se obține prin copolimerizarea în emulsie a butadienei
CH2=CH-CH=CH2 cu acrilonitril CH2=CH-CN. Se folosește la confecționarea garniturilor
și a furtunurilor pentru transportul produselor petroliere, deoarece este insolubil în alcani.
Realizarea cauciucurilor sintetice a creat posibilitatea nelimitată de a se mări
capacitățile de producere și a dus la obținerea unor sortimente de caucicuri superioare celor
naturale, cu utilizări speciale în anumite domenii.
În țara noastră, fabricarea cauciucului sintetic în cantități necesare industriei în
plină dezvoltare constituie o preocupare importantă a statului nostru.
La noi în țara, cauciuc sintetic se fabrică la Combinatul Petrochimic din orașul
Gheorghe Gheorghiu-Dej. Producția acestui mare combinat, 50000 tone/an, asigură nevoile
consumului intern de cauciuc.
6. FOTOGRAFII
7. BIBLIOGRAFIE
Cauciuc - cauciuc natural,sintetic referat
Cauciucul natural - proprietati si utilizari ale cauciucului
natural referat
Cauciucul sintetic utilizari
https://ro.wikipedia.org/wiki/Cauciuc
http://www.scritub.com/stiinta/chimie/Cauciucul-
Natural33591823.php