Sistemul Muscular şi

sitemul osos

By: Mihai Turcanu,Alex Agavriloai si Tudose Bogdan

Sistemul muscular este alcatuit
din aproximativ 600 de muschi
scheletici, dintre care aproximativ 125
de perechi sunt deosebit de importanti,
fiind implicati in mentinerea pozitiei si
miscarilor de baza. Muschii sunt insa de
trei tipuri: muschi scheletici, muschi
cardiac si muschi netezi.
Muschiul cardiac este alcatuit din
fascicule celulare strans unite si
intercalate si desi prezinta striatii
transversale asemanatoare muschiului
scheletic, celulele musculare cardiace
sunt uninucleate.
Muschiul neted este alcatuit din celule
care nu prezinta striatii. Contractia
muschiului neted are la baza activitatea
filamentelor de actina si miozina care
insa nu sunt aranjate paracristalin,
precum cele din musculatura scheletica.
Musculatura striata:
Nomenclatura multora dintre muschii
scheletici este in legatura cu regiunea in
care sunt localizati (brahial, dorsal,
pectoral s. a. ) , cu dimensiunea
acestora (lung, scurt), cu numarul de
fibre care intra in componenta lor 9
biceps, triceps, cvadriceps) si cu functia
lor (extensor, flexor, adductor) .
Musculatura striata este impartita in
doua categorii din punctul de vedere al
profunzimii lor:
- muschi superficiali: acestia sunt situati
imediat sub piele, de aceea in momentul
in care se contracta, o deformeaza.
- muschi profunzi: sunt situati sub stratul
superficial, nu sunt vizibili decat in
situatia aparitiei unei plagi profunde sau
in cadrul unei interventii chirurgicale.
Tesutul muscular:
Muschii prezinta o portiune centrala numita corpul muschiului si doua extremitati numite tendoane.
Muschii sunt alcatuiti din tesut muscular. Acesta este la randul sau alcatuit din celule diferentiate care au in
componenta proteine contractile. Aceste proteine sunt responsabile de generarea fortei pentru contractia
celulara, care reprezinta baza miscarilor.
Muschiul scheletic este alcatuit din fascicule de celule cilindrice multinucleate foarte lungi. Aceste celule au
capacitatea de a se contracta, proces aparut in urma interactiunii dintre filamentele de actina si cele de
miozina.
Fibrele musculare (fasciculele) sunt alcatuite din celule multinucleate cilindrice. Aceasta particularitate a
celulei care are mai multi nuclei este rezultatul fuziunii mioblastelor mononucleate, care sunt precursori ai
celulelor musculare. Nucelii celulelor care alcatuiesc fibrele musculare sunt ovali, acest aspect fiind
caracteristic muschiului scheletic.
Fasciculele musculare sunt imbracate in epimisium. Fiecare fascicul in parte este imbracat la randul sau de
un invelis denumit perimisium, iar fiecare fibra musculara este invelita de endomisium.
Microscopic, fibrele musculare scheletice sectionate longitudinal prezinta striatii transversale. Acestea sunt
data de discurile clare si intunecate, a caror dispozitie este alternativa. Discurile clare se numesc discuri I
(izotrope, monorefringente) iar discurile intunecate se numesc discuri A (anizotrope, birefringente) . In centrul
discurilor I se descrie prezenta liniei Z (cu ajutorul microscopiei electronice) . Spatiul dintre doua linii Z se
numeste sarcomer si repreinta cea mai mica unitate repetitiva a aparatului contractil. Lungimea sarcomerului
in cazul muschiului aflat in repaus este de aproximativ 2, 5 micrometri.
Sarcoplasma este alcatuita din miofibrile care la randul lor rezulta din unirea cap la cap a sarcomerelor.
In centrul liniei A se localizeaza banda H (aici se afla doar segmente cilindrice ale moleculelor de miozina)) .
La jumatatea benzii H se descrie prezenta liniei M (zona de conexiune intre filamentele groase adiacente) .
Filamentele muschiului striat sunt bogate in proteine: actina, miozina, troponina si tropomiozina.
Contractia musculara
Contractia musculara are la baza teoria glisarii filamentelor.
Aceasta teorie a aparut in urma constatarii ca atat filamentele
groase cat si cele subtiri isi pastreaza lungimea in timpul
contractiei, dar creste gradul de suprapunere dintre acestea.
In repaus, actina nu interactioneaza cu miozina,
intrucat complexul troponina-tropomiozina este legat de actina,
la capatul cu care ar putea interactiona cu miozina. Atunci
cand concentratia citoplasmatica a calciului creste suficient de
mult, calciul se leaga de subunitatea troponina C a troponinei.
Astfel se modifica configuratia preexistenta in repaus,
expunandu-se locurile de legatura cu miozina.
ATP-ul este legat de miozina si in repaus, insa rata hidrolizarii
este foarte scazuta. In momentul in care calciul se leaga de
troponina C de pe actina, ATP-ul este scindat in ADP si ion
fosfat, rezultand astfel energie. Se deformeaza astfel capul
miozinei, ceea ce va determina patrunderea si mai adanca a
filamentului subtire la nivelul discului A.
Atunci cand nu exista ATP disponibil, complexul actina-miozina
este stabil, acest fenomen fiind responsabil de rigiditatea
musculara (rigor mortis) aparuta dupa deces.
Inervatia muschiului striat este realizata prin intermediul placii
terminale motorii (jonctiune neuro-musculara) la nivelul careia
axonul este acoperit de un strat de celule Schwann. Terminatia
axonala este bogata in mitocondrii, vezicule sinaptice cu
aceticolina.
Proprietatile muschilor
scheletici:
1. Contractilitatea (capacitatea muschiului de a
dezvolta tensiune intre capetele sale/ de a se scurta)
2. Excitabilitatea (proprietatea muschilor de a
raspunde unui stimul prin potential de actiune)
3. Extensibilitatea (proprietatea muschiului de a se
alungi pasiv sub actiunea unei forte exterioare)
4. Elasticitatea (capacitatea de a se deforma sub
actiunea unei forte si de a reveni pasiv la forma de
repaus, atunci cand forta a incetat sa mai actioneze)
5. Tonusul muscular (stare de tensiune permanenta)
 Sistemul osos
 Sistemul osos (scheletul) este alcatuit
din 206 oase, conectate intre ele prin
articulatii, in majoritatea cazurilor.
Rolul princ.ipal al acestuia este de a
suporta greutatea corpului, de a permite
mobilitatea acestuia si de a proteja
organele interne.

In general, sistemul osos este impartit in:

- scheletul cefalic
- scheletul axial (cavitate toracica, stern
si coloana vertebrala)
- scheletul apendicular (membrele)
 Scheletul capului

 Scheletul capului
Este format din 22 de oase si cuprinde: neurocraniul si viscerocraniul.
a) Neurocraniul (cutia craniana)
Este formata din 8 oase late care adapostesc encefalul, din care:
-4 sunt neperechi: osul frontal (al fruntii), oasele etmoid si sfenoid asezate la baza
cutiei craniene, osul occipital (al cefei)
-2 perechi: oasele temporale (al tamplelor) si oasele parietale (al boltii craniene)
b) Viscerocraniul
Este format din 14 oase, din care:
-2 neperechi: osul vomer, osul maxilarului inferior (mandibula)
-6 perechi: oasele maxilare, palatine, nazale, lacrimale, zigomatice, cornetele nazale
inferioare
Scheletul trunchiului

 Scheletul trunchiului
Cuprinde: coloana vertebrala, coastele si sternul.Sternul, coastele si regiunea toracala a
coloanei vertebrale formeaza cutia toracica (cusca).
a) Coloana vertebrala
Este formata din 33-34 vertebre articulate prin discurile intervertebrale.
Cuprinde 5 regiuni: cervicala (formata din 7 vertebre), toracala (formata din 12
vertebre), lombara (formata din 5 vertebre), sacrala (formata din 5 vertebre), coccigiana
(formata din 4-5 vertebre reduse).
Prezinta 4 curburi fiziologice:
-lordoza cervicala si lordoza lombara, cu convexitatea dispusa posterior
-cifoza toracala si cifoza sacrala, cu concavitatea dispusa posterior
 Coastele şi sternul

 b) Coastele
Sunt in numar de 12 perechi.Sunt oase lungi si se impart in:
-coaste adevarate (primele 7 perechi, de la I la VII) care se articuleaza direct cu sternul
prin cartilajele costale proprii
-coaste false (urmatoarele 3 perechi, de la VIII la X) care se articuleaza indirect cu
sternul prin cartilajele celei de a 7 a coaste
-coaste flotante (ultimele 2 perechi) de la XI la XII, care nu se articuleaza cu sternul
c) Sternul
Este osul pieptului, os lat alcatuit din: corp, manubriu si apendice xifoid.Se articuleaza
cu claviculele si primele 7 perechi de coaste.
 Scheletul membrelor

 Scheletul membrelor
Este format din scheletul centurilor si scheletul membrelor propiu-zise.
a) Scheletul membrelor superioare
Centura scapulara
Leaga oasele membrelor superioare de scheletul trunchiului.Este formata din omoplat (scapula) si clavicula.
Scheletul membrului liber propiu zis
-scheletul bratului (humerus)
-scheletul antebratului (radius si cubitus)
-scheletul mainii (8 carpiene, 5 metacarpiene si 14 falange)
b) Scheletul membrelor inferioare
Centura pelviana
Leaga scheletul membrului inferior de cel al trunchiului.Este formata din 2 oase coxale, care impreuna cu
osul sacrum si coccisul formeaza bazinul.
Scheletul membrului liber propiu-zis
-scheletul coapsei (femur)
-scheletul gambei, peroneul (tibie si fibula)
-scheletul piciorului (7 tarsiene, 5 metatarsiene si 14 falange)
-rotula (patela), osul genunchiului
Rolul sistemului osos

 Rolul sistemului osos

Sistemul osos indeplineste functii importante pentru viata organismului.
Asigura statiunea bipeda a omului
 Dau forma caracteristica corpului
 Reprezinta locuri de insertie pentru muschi
 Formeaza cavitati de protectie: cutia craniana (adaposteste encefalul), canalul vertebral
(adaposteste maduva spinarii), cutia toracica (adaposteste inima, plamanii si vasele de sange
importante), bazinul (adaposteste organe ale sistemelor digestiv, excretor si reproducator)
 Constituie depozit de saruri minerale
 Prin maduva rosie contribuie la formarea elementelor figurate ale sangelui
 Oasele reprezinta parghiile cu rol in miscare
 Cresterea in lungime si grosime a oaselor

 Cresterea in lungime si grosime a oaselor

In viata intrauterina (pana in luna a II a) scheletul embrionului este abia schitat si este format din tesut
conjunctiv de consistenta membranoasa sau cartilaginoasa.
Dupa aceasta data si dupa nastere acest tesut sufera procese de osificare (osteogeneza) care consta in
inlocuirea tesutului vechi conjunctiv cu tesut osos nou.
Osificarea de membrana (osteogeneza de membrana) consta in inlocuirea tesutului conjunctiv fibros cu
tesut osos
Osificarea endocondrala (osteogeneza endocondrala) consta in inlocuirea tesutului cartilaginos cu tesut
osos
Cresterea oaselor depinde de o serie de factori endocrini (hormoni hipofizari, tiroidieni, sexuali), vitamine
(A,C,D) si de o alimentatie bogata in calciu si fosfor.Oasele cresc atat in lungime cat si in grosime.
1.Cresterea in lungime
Este mai evidenta la oasele lungi (de exemplu. femur, tibie, radius...etc).Se realizeaza cu ajutorul
cartilajelor de crestere care asigura formarea de tesut osos nou spre diafiza prin osificarea endocondrala.
2.Cresterea in grosime
Caracterizeaza toate formele de oase.Se realizeaza prin activitatea periostului care asigura formarea de tesut
osos nou de la exteriorul catre interiorul osului prin osificare de membrana.