Bronșita acută

și
bronșiolita acută
Coordonator: Simon Georgeta
Student: Chetrari Alina
M1709
 Bronșita acută:
• este un sindrom manifestat clinic prin tuse și hipersecreție de
mucus, cu o durată de până la 3 săptămâni;
• inflamația nespecifică de etiologie infecțioasă a arborelui
bronșic;

• Epidemiologie: morbiditatea maximă în epidemiile de IRVA,

în perioada rece a anului;
la copii preșcolari și școlarul mic – incidența crescută din
cauza contactului cu un numar sporit de persoane în instituțiile
de învățământ.
Etiopatogenie:
• evoluează din infecțiile virale ale căilor respiratorii superioare
(rinită, faringită, sinuzită, laringită, epiglotită) și a infecţiilor cu
localizare inferioară (traheită); (Epiteliul traheobronhial este
invadat de agentul infecțios, ceea ce duce la activarea celulelor
inflamatorii și eliberarea de citokine, iar aceste procese duc la
dezvoltarea edemului și hipersecreției bronșice);

• infecţii respiratorii virale (aproximativ 90%);

• complicaţii bacteriene în IRVA sau în unele boli infecţioase
(scarlatina, tusea convulsivă, difteria).

Cele mai frecvente: adenovirusurile, virusul gripal, virusul

paragripal, virusul respirator sinciţial, rinovirusul, bocavirusul
uman, virusurile Coxsackie.
Tablou clinic:
• Debutul, precedat de o infecţie virală a tractului respirator superior,
prezintă semne clinice specifice:
-guturai sau faringită - sindrom cataral infecţios bronșic, manifestat prin
tuse seacă, neproductivă, scurtă, frecventă, uneori în pusee, chinuitoare;
-traheobronșitele - stări de disconfort și durere în trahee, retrosternale,
agravate de episoadele de tuse. Tusea uscată în 2-4 zile evoluează în
tuse semiproductivă, apoi umedă, productivă cu expectoraţii muco-
seroase, uneori cu aspect purulent. Copiii sugari și cei de vârstă mică pot
declanșa vărsături după puseul de tuse.
• Auscultativ: murmur vezicular aspru, raluri bronșice sibilante și
ronflante, care își modifică intensitatea în timpul tusei, și pot dispărea.
• Starea generală a copilului: astenizare, agitaţie sau moleșeală,
reducerea poftei de mâncare;
• La debutul bolii, sindrom febril, în infecţiile cu adenovirusuri, gripă,
Mycoplasma persistă câteva zile.
• Sindromul toxiinfecţios.
Diagnostic:

• Analiza generală de sânge:

modificări în leucogramă (leucopenie, leucocitoză, neutrofilie,
limfocitoză) - în formele mai grave ale bronșitei acute;

este indicată la copiii cu persistența febrei mai mult de 7-10 zile,

creșterea intensității și frecvenței tusei, modificarea caracterului
secrețiilor spre purulente;

• Radiografia toracelui:
nu prezintă modificări patologice;

este indicată doar în cazul evoluției trenante a bolii (diagnostic

diferențial cu pneumonie sau maladii cronice) sau apariția
complicațiilor.
Diagnosticul diferențial:

• cu tusea convulsivă și pneumonia comunitară;

Pneumonia comunitară are tipic o respiraţie accelerată, tirajul cutiei
toracice, un tablou fizic și radiologic localizat.
• Boli infamatorii - Astmul bronșic;
• Procese pulmonare cronice- Displazie bronhopulmonară, Bronșiectazii
postinfecțioase, Fibroza chistică, Traheomacie sau bronhomalacie,
Dischinezia ciliară primară;
• Maladii congenitale cronice-Anomalii congenitale laringiene,
Dereglarea deglutiției, Reflux gastroesofagian, Compresie bronșică (inel
vascular sau hemangiom), Malformații cardiace congenitale;
• Maladii infecțioase sau imune- Imunodeficiențe, Patologie pulmonară
eozinofilică, Tuberculoza, Sinuzite, Tonzilite sau adenoidite, Chlamydia,
Ureaplasma (sugari), Bordetella pertussis, Mycoplasma pneumoniae;
• Stări patologice dobândite-Aspirație de corp străin.
Tratamentul:

Bronșita acută nu necesită tratament specific.

Terapie simptomatică:
-regim de repaus cu reducerea activităţilor fizice ale copilului și
majorarea timpului pentru somn și odihnă;
-optimizarea regimului hidric și ajustarea lui la deshidratarea
provocată de sindromul febril, de dispnee;
-alimentaţia corespunzătoare necesităţilor fiziologice ale copilului.

Chinetoterapia respiratorie - epurarea căilor respiratorii de secreţiile

bronșice și ameliorând respiraţia;
Umidificarea mediului ambiant;
Pentru reducerea febrei: Paracetamol
• Antibioticoterapia este indicată doar copiilor cu semne clinico-
explorative de bronșită bacteriană, preparatul de elecție
(amoxicilina).
• Suspectarea implicării etiologice a Mycoplasma pneumoniae
permite de a indica medicaţie cu macrolide (azitromicină,
claritromicină, jozamicină).
• Remediile antitusive(determină stagnarea secrețiilor bronșice
și suprainfectarea bacteriană) sunt contraindicate copiilor cu
tuse productivă.
• Medicația expectorantă și mucolitică (ambroxolul,
bromhexina, acetilcisteina) nu sunt recomandate copiilor cu
vârsta mai mică de 4 ani și trebuie utilizate cu precauție în
cazul copiilor cu vârsta între 4 și 11 ani.
Astfel, fluidificarea secreţiilor bronșice se realizează prin aport hidric
de lichide conform necesităţilor fiziologice plus un supliment de
rehidratare orală, aceasta fiind o metodă eficientă pentru asigurarea
unei viscozităţi optimale a secreţiilor.
 BRONȘIOLITA ACUTĂ
• reprezintă o infecție respiratorie virală acută a căilor
respiratorii inferioare la copii în primele 24 de luni de
viață, cauzând obstrucția căilor aeriene mici (bronhiole
respiratorii și terminale);

• manifestări clinice caracteristice: rinoree seromucoasă,

diminuarea apetitului, eventual febră, urmate peste 1-2
zile de tuse spastică frecventă, cu caracter paroxistic și
semne de insuficiență respiratorie acută – tahipnee, tiraj
și wheezing (sindrom obstructiv bronșic), dispnee
expiratorie.
Etiologie:

• virusul respirator sincițial (agentul cauzal major toamna târziu

și iarna)
• rinovirusul (primăvara și toamna)
• adenovirusurile
• virusul paragripal
• coronavirusul
• Mycoplasma pneumoniae
• Bordetella pertussis
Factorii de risc pentru evoluția severă a bolii:
• Prematuritatea (vârsta gestațională ≤ 34-36 de săptămâni)
• Greutatea mică la naștere
• Vârsta < 3 luni
• Malnutriția, absența alimentației naturale
• Boli pulmonare cronice, în special displazia
bronhopulmonară, fibroza chistică
• Anomalii de dezvoltare ale căilor respiratorii
• Malformații congenitale de cord cu modificări
hemodinamice semnificative
• Sindroame de imunodeficiență
• Maladii neurologice
• Factori de mediu (condiții socioeconomice precare, fumatul
pasiv, frecventarea creșei, prezența copiilor mai mari în
familie).
Patogenie:
• Procesele fiziopatologice
– infectarea epiteliului bronhiolar cu RSV(virus resp. sincițial)
– proliferarea celulelor caliciforme ➔ producţia crescută de mucus
– infiltraţia limfocitară între celulele epiteliale condiţionează edem al
submucoasei
• Rezultatul mecanismelor fiziopatologice
– dopuri de mucus bogate în detrit celular
– obstrucţia parţială/completă a căilor respiratorii
– hiperinflaţia pulmonară, majorarea rezistenţei căilor respiratorii,
atelectazii
– dereglarea raportului ventilaţie:perfuzie
– hipoventilaţie pulmonară din hipoxie, crește CO2
• Mecanisme de răspândire a infecţiei tractului respirator inferior
– răspândirea de la celulă la celulă de-a lungul epiteliului ca urmare a
fuziunii celulare mediate de virus, deşi acest proces a fost demonstrat în
mod convingător doar in vitro
– migrarea celulelor infectate ale liniei monocit-macrofag din tractului
respirator superior
Manifestările clinice:
• semne de infecție de căi respiratorii superioare (rinoree, obstrucție nazală, tuse, febră)
• detresă respiratorie (dispnee, tahipnee, wheezing)
• lipsa răspunsului clinic după administrarea de bronhodilatator cu acțiune rapidă (până la 3
doze)
• hiperinflația toracelui și hipersonoritate percutorie
• retracțiile costale la nivelul peretelui toracic inferior
• auscultativ – raluri subcrepitante fine și sibilante
• dificultăți de alimentație, consum redus de lichide.

Semne generale:
• sindrom febril, subfebrilitate, convulsii febrile
• dificultăţi de alimentare şi hidratare
• acrocianoză, marmurarea tegumentelor
• tahicardie, miocardită toxică
• sindrom toxiinfecţios

La examenul clinic, pacientul cu bronșiolită prezină hipersonoritatea pulmonară,

diminuarea murmurului vezicular, expir prelungit, raluri crepitante fine bilateral.
Diminuarea accentuată a murmurului vezicular presupune o obstrucție bronșiolară
foarte severă și poate indica necesitatea măsurilor urgente de terapie intensivă.
Criterii de diagnostic clinic:
• Vârsta copilului sub 12 luni
• +/- febră (≤39oC determinată în axilă)
– > 39oC – evaluare atentă pentru alte infecţii (multiple discuţii
legate de diferenţele dintre definiţiile americane şi Marea Britanie)
• Rinoree, tuse (seacă/wheezing)
• Tahipnee
• Efort crescut al muşchilor respiratorii, tiraj toraci
• Cutia toracică hiperinflată
• Crepitaţii inspiratorii fine (semn inconstant) – respiraţie
şuierătoare tranzitorie precoce/ lipsa crepitaţiilor, probabil nu este
bronşiolită
• Respiraţie şuierătoare (semn inconstant)
• Sezonalitate (decembrie-martie)
• Apetit redus
Determinarea gradului de severitate a sindromului bronhoobstructiv la copii:

Nota:
sindrom obstructiv uşor – 2-4 puncte
sindrom obstructiv moderat – 5-8
puncte sindrom obstructiv sever – 9-12 puncte
Formele severe de bronșiolită pot conduce la un șir de
complicații:
• sindromul secreției inadecvate de hormon antidiuretic
(sindromul Schwartz-Bartter, SIADH) –hiponatremie,
natriurie, hiperosmolaritate urinară și hipoosmolaritate
serică; anorexie, greață, vomă, dereglarea statusului mental,
convulsii și, în final, edem cerebral;
• pneumonie prin aspirație;
• apnee –un factor de risc pentru insuficiență respiratorie și
indicație pentru ventilație mecanică;
• insuficiența respiratorie acută;
• suprainfecție bacteriană.
Diagnostic:
Radiografia toracică - recomandată în caz de evoluție severă a
bolii: (modificări emfizematoase bilaterale cu
hipertransparență, coborârea diafragmului, orizontalizarea
coastelor, lărgirea spațiilor intercostale, uneori hernierea
parțială a lobilor superiori în mediastin).În unele cazuri se
observă atelectazii (opacități segmentare).
Hemoleucograma nu oferă date diagnostice relevante;
Saturației cu oxigen a sângelui periferic (SpO2 );
Recoltarea gazelor sangvine arteriale.

Identificarea agentului cauzal prin imunofluorescență sau PCR în

secrețiile nazale este metoda rapidă și utilă pentru a evita
antibioterapia nerațională.
Tratamentul:
1. Oxigenoterapie
2. Vor fi înlăturate prin aspirație delicată orice secreții vâscoase de la
intrarea în pasajul nazal sau gât, pe care copilul nu le poate înlătura de
sine stătător
3. Se va asigura administrarea volumului de lichide necesar vârstei
copilului, evitând hidratarea excesivă
4. Monitorizarea pacientului cu bronșiolită va fi efectuată cel puțin o
dată în 4 ore, fiind evaluați următorii parametri:
• parametrii funcțiilor vitale (frecvența respiratorie, frecvența pulsului
periferic, frecvența cardiacă, tensiunea arterială)
• intensitatea tirajului toracic
• caracterul febrei
• capacitatea de a ingera alimente și lichide
• valoarea SpO2
 Monitorizarea apneei
Oxigen și Pulsoximetrie
Management:
Vă mulțumesc pentru
atenție!