SISTEMUL VITICOL

Curs 10
 Obiective

 Lucrările în plantaţia tânără

 Alegerea formelor de conducere la viţa de vie
 Lucrările în plantaţia pe rod
 Lucrările aplicate solului
 Lucrările de îngrijire a plantelor
 Recoltarea și condiționarea strugurilor
 Importanța lucrărilor de îngrijire în
plantația viticolă
Deşi este o singură specie, viţa de vie necesită un
complex de lucrări după plantare, până la intrarea pe
rod şi în continuare în ciclul ei biologic, multianual,
corelat cu vârsta economică de producţie.
În această perioadă care poate dura 10 – 60 de
ani, se aplică în fiecare an lucrări specifice solului şi
plantelor pentru a le îngriji şi pentru a le păstra intact
potenţialul de producţie.
Lucrările sunt specifice în via tânără, până la
intrarea pe rod şi apoi în via pe rod.
 Lucrările în plantația tânără
Timp de 3-4 ani de la plantare până la intrarea pe rod (primul
cules al strugurilor), via tânără necesită o serie de lucrări de
îngrijire cu scopul de a asigura creşterea şi dezvoltarea plantelor,
întreţinerea curată a solului şi definitivarea formei de conducere.
Aceste lucrări sunt:
 Întreținerea solului;
 Îngrijirea mușuroiului;
 Copcitul vițelor;
 Fertilizarea și irigarea solului;
 Combaterea bolilor și dăunătorilor;
 Protejarea vițelor în timpul iernii;
 Instalarea sistemului de susținere;
 Plivitul și legarea lăstarilor.
 Lucrări generale
 Întreţinerea solului
Afânarea se face adânc, fără răsturnarea brazdei, folosind
cultivatorul viticol între rânduri. Se mai execută arătura la 16 - 18
cm, toamna, precum şi 3 praşile manuale între butuci.
 Îngrijirea muşuroiului
Prin uşurarea şi refacerea acestuia, cu ruperea scoarţei după
fiecare ploaie şi aplicarea de insecticide pentru combaterea
viermilor de sârmă. În luna aprilie a anului 2 se face dezmuşuroirea.
 Copcitul viţelor
Constă în îngrijirea punctului de altoire prin înlăturarea lăstarilor
crescuţi din portaltoi si a rădăcinilor formate din altoi. Lucrarea care
se execută în anul l de două ori, la începutul lunii iunie şi în august, în
ceilalţi ani se efectuează odată cu tăierea în uscat de primăvară şi se repetă
în august, dacă este necesar.
 Lucrări generale

 Fertilizarea solului
Se face din anul al II-lea cu azot în primăvară şi fosfor-
potasiu în toamnă, în doze de N - 80 kg, P2O5 - 90 kg şi
K2O - 70 kg la hectar.
 Irigarea solului
Se aplică în primii doi ani, mai ales în zonele secetoase.
 Combaterea bolilor şi dăunătorilor
Această lucrare este îndreptată contra manei, făinării,
cu recomandarea de a folosi substanţe fungicide acuprice,
care stimulează creşterea şi nu produc arsuri pe frunze.
 Lucrări generale
 Protejarea vilelor în timpul iernii
Aceasta lucrare se face prin muşuroirea punctului de altoire şi a
coardelor crescute din cepul de siguranţă de la baza tulpinii
începând din anul II.
 Instalarea sistemului de susţinere (şpalier)
Are loc începând cu anul II, acesta fiind prevăzut cu stâlpi din
lemn, ţeavă sau prefabricate din beton, pe care se montează
sârme duble şi portante amplasate la înălţimile specifice fiecărei
forme de conducere.
 Plivitul şi legarea lăstarilor
Se efectuează din anul 2, când lăstarii au o lungime de 8-10
cm. Se lasă numai 2 lăstari la viţele slabe şi 3-4 lăstari la cele
viguroase, destinaţi formării tulpinilor. Ceilalţi lăstari se înlătură
prin tăiere.
 Alegerea formelor de conducere a viţei
de vie
Alegerea formelor de conducere a viței de vie se face după înălţimea la
care sunt dispuse elementele de susţinere şi de rod și astfel se disting
forme de conducere joase, semiînalte și înalte.
Conducerea joasă (clasică) are scaunul butucului jos, din care
pornesc elemente de rod. Acestea sunt conduse pe spalier de sârmă în
poziţie verticală, repartizate într-o parte şi alta a scaunului pe direcţia
rândului, până la înălţimea de 1,5m. Butucii de vie se îngroapă iarna, iar
primăvara se dezgroapă.
Conducerea semiînaltă este caracterizată prin prezenţa unei tulpini cu
înălţimea de 0,70-0,80 m, din care cresc elementele de rod sub formă
Guyot pe tulpină (cap înălţat) sau cordon. Pentru susţinere se foloseşte
spalier cu 3 rânduri de sârmă.
Conducerea înaltă se remarcă prin tulpină de 1,20 m înălţime, la
extremitatea căreia se formează elementele de rod, sub formă de Guyot
sau cordon. Este recomandată în zonele de cultură neprotejată, la soiurile
de masă. Necesită distanţe mari de plantare între rânduri, 3-3,6 m, dar
asigură producţii ridicate la hectar.
 Lucrările în plantația pe rod
După formarea butucului şi obţinerea primei recolte de struguri, când via intră în
perioada de maturitate, trebuie aplicată o agrotehnică corespunzătoare, care să
asigure fertilitatea solului, îngrijirea şi protecţia plantelor în vederea unei rodiri
permanente şi eficiente.

Lucrări aplicate solului:

Au rolul de a menţine un teren curat, mobilizat în adâncime şi curat de buruieni.

 Arătura de toamnă;
 Bilonarea;
 Debilonarea;
 Dezgropatul;
 Mobilizarea solului;
 Afânarea solului;
 Erbicidarea;
 Fertilizarea și irigarea solului.
 Lucrările în plantația pe rod
 Arătura de toamnă se execută în perioada octombrie-
noiembrie, imediat după culesul strugurilor, la adâncimea
de 16-18 cm.
 Bilonarea din arătură asigură îngroparea viţelor cu
conducerea joasă sau a cepilor de la baza tulpinilor la
conducerea semiînaltă. Se efectuează în toamnă după
căderea frunzelor şi înainte de tăierile de uşurare.
 Debilonarea are drept scop dislocarea şi aruncarea
pământului de la baza bilonului spre mijlocul intervalelor
dintre butucii de vie.
 Dezgropatul se practică primăvara la formele joase,
manual, folosind furca, după ce s-a făcut debilonarea
mecanizată.
 Lucrările în plantația pe rod

 Mobilizarea solului primăvara se recomandă pe

terenurile mai grele fie printr-o arătură de 14-16 cm
adâncime cu plugul cultivator, fie prin afânarea solului cu
plugul-cultivator
 Afânarea solului în perioada de vegetaţie cuprinde
lucrări superficiale executate mecanic ca: discuitul,
cultivaţia, lucrarea cu freza.
 Erbicidarea se aplică în plantaţia în vârstă de peste 5
ani, preemergent sau postemergent, la care s-a făcut un
copcit riguros. Erbicidele se administrează pe rând, pe
un sol bine afânat.
 Lucrările în plantația pe rod
 Fertilizarea solului
Îngrăşămintele organice se administrează în sol toamna, în doză de
20-40 tone la hectar. Îngrăşămintele chimice cu azot datorită gradului
mare de solubilitate se aplică primăvara, înaintea fenofazelor de
creştere, iar cele cu fosfor şi potasiu cu solubilitate mai mică, se
administrează toamna sau primăvara, în cantitate de 230-400 kg ş.a. la
hectar, radicular sau prin împrăştierea în şanţuri sau la cuiburi.
 Irigarea solului
Irigarea poate fi aplicată primăvara înainte de pornirea în vegetaţie, dacă
iarna a fost săracă în zăpadă, iar primăvara este secetoasă. În perioada de
vegetaţie momentele critice sunt la începutul dezmuguritului, imediat după
înflorit şi la intrarea strugurilor în pârgă. Norma de udare variază de la regulă
între 500-800 m3 /ha, cu frecvenţa cea mai mare în lunile iulie şi august.
Metode de udare. În cazul viţei-de-vie administrarea apei de irigat se poate
face folosind trei metode: prin scurgerea la suprafaţă, prin aspersiune şi
picurare
 Lucrări de îngrijire a plantelor
Tăierea viței de vie
Tăierea constituie operaţia care se aplică viţei de vie, prin care viticultorul
stabileşte modul de conducere şi recolta anului în curs şi asigură rodirea acesteia
în anul următor, menţinând capacitatea de creştere şi de rodire pe o perioadă cât
mai îndelungată.
În funcţie de o serie de principii şi criterii, tăierile pot fi clasificate astfel:
 după scop: de formare şi fructificare;
 după epoca de execuţie: provizorie (de uşurare) în toamnă; definitivă (în
primăvară sau din toamnă până în primăvară);
 după organul tăiat: în uscat (la lemn); în verde (organele verzi).
Epoca de tăiere este deosebit de importantă şi trebuie tratată cu toată
atenţia. La butucii de vie cu conducere joasă tăierea de uşurare se execută în
toamnă, tăierea definitivă în primăvară, după dezgropat. Se procedează
astfel, deoarece în timpul iernii pot pieri o parte din ochi şi atunci nu se asigură
încărcătura de rod deplină. La butucii pe tulpini, care nu se îngroapă, tăierea se
face în tot timpul rece (de la căderea frunzelor în toamnă până în primăvară).
 Lucrări de îngrijire a plantelor
Operațiile în verde urmăresc:
 să regleze capacitatea de creștere și de fructificare a viței de vie;
 să ușureze lucrările solului;
 să amelioreze calitatea rodului;
 sa mărească longivitatea butucilor.

Aceste operații sunt:

 Plivitul constă în suprimarea lăstarilor de prisos aflaţi pe butuc. Se
consideră lăstari de prisos aceia care nu poartă rod. Plivitul se
execută manual.
 Legatul lăstarilor - când lăstarii au 40-50 cm lungime se leagă de
araci sau de sârmele spalierului. Legatul în via de rod se face de 2-
3 ori, folosind pentru această lucrare, fire de material plastic. Se
leagă la un loc cel mult 2-3 lăstari, iar legătura se face moderat,
pentru a evita înghesuirea şi strangularea lor.
 Lucrări de îngrijire a plantelor

 Ciupitul - constă în suprimarea vârfurilor de creştere

a lăstarilor cu rod, cu puţin timp înaintea înfloritului.
Ciupitul stimulează fortificarea lăstarilor daţi din
cepi, creşterea şi diferenţierea mugurilor de rod.
 Copilitul - este operaţia prin care se scurtează
lăstarii secundari (copilii), porniţi din mugurii de vară,
situaţi la baza peţiolului frunzelor.
 Rărirea și scurtarea inflorescenţelor - constă în
suprimarea unor porţiuni de inflorescenţe, şi se face
pentru a înlesni coacerea uniformă a boabelor.
Lucrări de îngrijire a plantelor
 Cizelarea strugurilor - constă în înlăturarea boabelor prea
dese şi mărgeluite imediat după înflorit. Strugurii se cizelează
pe butuc sau la recoltare şi rămân cu pruina de pe boabe
neatinsă.
 Cârnitul - prin cârnit se suprimă 6-7 frunze tinere din vârful
lăstarilor cu rod şi fără rod, de îndată ce creşterea acestora
scade din intensitate. Aceasta coincide cu intrarea strugurilor
în faza de pârgă. Cârnitul aplicat în mod raţional asigură o
bună coacere a lemnului și sporirea conţinutului în zahăr
la struguri.
 Desfrunzitul - este operaţia prin care se îndepărtează unele
frunze de pe butuc cu scopul de a crea ciorchinilor condiţii
mai bune de iluminare, ceea ce ajută coacerea şi colorarea
uniformă a boabelor.
 Lucrări de îngrijire a plantelor

Protejarea viței de vie

Protejarea în timpul iernii - o primă lucrare de protecţie a viei este îngropatul, care
constă în acoperirea plantei cu un strat de pământ, a cărui grosime variază de la 5
cm la 15 cm, în funcţie de asprimea gerului din timpul iernii, îngropatul poate fi total
sau parţial.
Viţa rămâne acoperită cu pământ circa 3-4 luni, cât durează sezonul rece.
Primăvara, via se dezgroapă sau se dezmuşuroieşte.
Protejarea contra îngheţurilor şi a brumelor se realizează prin:
Metode directe - plantarea de soiuri rezistente la îngheţ, soiuri care dezmuguresc
mai târziu şi soiuri care au copilii fertili;
Metodele indirecte - mărirea adâncimii de plantare, irigarea plantaţiei în preajma
apariţiei îngheţurilor a brumelor şi fumigaţia, aceasta din urmă fiind eficientă la
scăderea temperaturii până la -1°C.
Protejarea contra grindinei - ca măsuri de combatere se recomandă: plase
antigriindină din material plastic pentru viile familiale şi rachetele antigrindină pentru
fermele viticole contonate în masive viticole.
Protecţia contra bolilor şi a dăunătorilor se realizează cu ajutorul produselor
fitofarmaceuitice.
 Recoltarea și condiționarea strugurilor
Recoltarea în fermă se bazează pe graficul recoltării,
care are în vedere forţa manuală şi energetică, mijloacele
de transport şi capacitatea acestora, volumul de prelucrare,
depozitare, distanţa până la complexul de vinificaţie.
Pentru culesul manual se folosesc cuţite, foarfeci,
coşuri din nuiele, găleţi din plastic în care se culeg strugurii
şi care se transportă apoi din parcelă, în diferite recipiente
de capacitate mare, la cramă. La recoltare se separă pe
cât posibil strugurii bolnavi de cei sănătoşi, mânuindu-i de
aşa manieră, încât să nu se spargă boabele.
Recoltarea mecanizată a devenit posibilă în ultima
vreme, folosind combine, care acţionează prin batere sau
absorbţie
 Recoltarea și condiționarea strugurilor

Pentru recoltare se folosesc lădiţe mici, coşuri de cel mult 10 kg capacitate,

pentru ca strugurii să nu se strivească. Recoltarea se face tăind cu grijă
codiţa ciorchinelui, astfel încât să nu se scuture nici un bob, iar „bruma”
(ceara) de pe boabe să nu se şteargă.
Condiționarea strugurilor consta în: sortare, cizelare și ambalare.
Sortarea strugurilor are loc imediat după cules sau concomitent, în spaţii
amenajate special. Strugurii se sortează în trei clase de calitate: extra, a I-a şi a
II-a.
Cizelarea strugurilor constă îndepărtarea boabelor vătămate, prea mici ca
dimensiuni sau cu coacere şi culoare neuniformă, folosind o foarfecă specială.
Ambalarea strugurilor este o continuare firească a operaţiilor de sortare-
cizelare şi se efectuează în lădiţe confecţionate din lemn sau material plastic.
Transportul strugurilor se execută ritmic, pe moment ce se termină
ambalarea, fie pentru desfacere pe piaţă, fie pentru depozitare temporară sau
de durată.