Drama „Apus de soare”

de Barbu Ștefănescu Delavrancea

Genul dramatic
• Textul literar în care, prin intermediul dialogului dintre personaje, sunt
relatate/ înfățișate acțiuni care pot fi reprezentate pe scenă se numește
text dramatic.
• Modurile de expunere specifice textelor dramatice sunt dialogul și
monologul.
• Personajul dramatic este persoana care, prin intermediul dialogului sau
al monologului, contribuie la derularea subiectului textului dramatic.
• Indicațiile scenice (didascaliile) sunt instrucțiuni date de autor pentru
reprezentarea pe scenă a piesei. Prin acestea sunt oferite informaţii
referitoare la decor, la atitudinea personajelor, la mişcarea în scenă sau
la reacţiile acestora
• Acțiunea din textele dramatice se desfășoară pe cele cinci momente ale
subiectului: expozițiunea, intriga, desfășurarea acțiunii, punctul
culminant și deznodământul.
• Textul dramatic este împărțit în acte și scene, uneori și în tablouri.
Drama
• Specie a genului dramatic, în versuri sau în
proză, care prezintă o situație problematică a
personajului principal și care include episoade
triste și episoade comice se numește dramă.
Geneza. Sursele de documentare ale
autorului
Autorul s-a inspirat din:
cronica lui Grigore Ureche;
„Letopisetele Moldovei”, publicate de
M. Kogalniceanu;
„Cronica românilor și a mai multor neamuri”
de Gh.Șincai;
„Arhiva istorică a României”, de B.P.Hașdeu;
„Ștefan cel Mare. Documente descoperite în arhivele
Veneției” , publicată de C.Esarcu în 1874.
Tema dramei e lupta pentru apărarea ființei naționale,
conflictul se desfășoară între domnitorul Ștefan cel Mare și boierii
trădători.
Titlul e metaforic, pentru că soarele simbolizează putere. Intenția
autorului este de a sugera că Ștefan cel Mare este centrul
universului social, iar în jurul acestuia se grupează familia, boierii,
țara. Din păcate, epoca de glorie a domnitorului, ascensiunea
Moldovei este amenințată de bătrânețea acestuia, bolile care îi
macină sănătatea, trădarea boierilor, de aceea sintagma „apus de
soare” este un semn al pereclitării echilibrului stabilității Moldovei.
Odată cu apusul lui Ștefan cel Mare se termină o epocă în care
poporul a simțit că are un suveran puternic, capabil să apere
independența țării. Titlul servește drept modalitate de a prevesti
finalul unei epoci glorioase care se sfârșește odată cu moartea lui
Ștefan cel Mare. Lexemul „apus” servește drept presentiment al
unui final implacabil, dramatic și trist. În actul I, doamna Maria
caracterizează epoca lui Ștefan cel Mare: „Stapanul meu, soarele
apune trist si-n urma lui o balta de sange.” Așadar, dânsa sugerează
că destinul domnitorului a fost de a salva Moldova cu sabia în
mână.
Rezumatul textului
• http://www.afaceriardelene.ro/altepagini/barbu
-stefanescu-delavrancea-apus-de-soare

• https://www.academia.edu/33763307/Apus_de
_soare_-de_Barbu_Stefanescu_Delavrancea
 Dramă istorică în 4 acte.
Actul I
Expozițiunea: prezintă ultimul an al domniei lui Ștefan cel Mare la începutul
secolului al XVI-lea. Acțiunea demarează în ograda domnească a castelului
de la Suceava, într-o zi de toamnă, în care vântul suflă, iar frunzele cad.
Actul al II-lea
Intriga: domnitorul revine dintr-o expediție din Pocuția, la reîntoarcere,
calul său, Voitiș, lunecă și căzu, prinzându-i stăpânului piciorul bolnav. În
urma acestei expediții, se agravează starea sănătății ca urmare a rănii de la
picior pe care a avut-o în tinerețe. Tot în actul respectiv se prezintă dorința
domnitorului de a asigura continuitatea la tron a lui Bogdan, feciorul său, a
întări țara dupa moarte, este descris complotul celor trei boieri trădători:
Ulea, Drăgan și Stavăr care nu-i pot ierta reducerea privilegiilor si sprijinul
oferit de domnitori răzeșilor. Acțiunea se desfășoară, la fel ca în primul act,
în curtea cetății de la Suceava, doar că este vară.
Actul al III-lea
Desfasurarea actiunii: prezintă conflictul dintre domnitor si cei care i se
opun, conflict care se adânceste. Oana descoperă complotul paharnicului
Ulea, stolnicului Drăgan, jitnicerului Stavăr și-i dezvăluie domnitorului
faptele trădătorilor. Acesta decide să prezinte în sala tronului dorința sa, de
a urca în tron pe fiul său, Bogdan.
Actul al IV-lea
Deznodamintul: domnitorul trece peste suferința
fizică și învinge slăbiciunile și face dreptate
pedepsind pe trădătorii țării. Încoronarea lui
Bogdan este urmarea acumulării conflictului
dintre dorința lui Ștefan cel Mare de a nu muri
înainte de a lăsa în mâini bune țara. Ca urmare,
Bogdan este întronat, boierii trădători pedepsiți,
iar Ștefan moare. Astfel, „soarele” Moldovei
apune.
Simboluri în drama ,,Apus de Soare” de
B.Șt. Delavrancea:

• ,,Zale de argint” – ostașul devotat care mereu a

învins în luptă
• ,,Soarele” – simbol al ființei domnitorului,
astrul ce a luminat 47 de ani la cârma țării.
• Apusul"– moartea domnitorului, sfârșitul unei etape a
vieții
• ,,Sabia” – curajul și puterea domnitorului.
• ,,Mănăstirea Suceava” - spațiu protector al domnitorului
și al familiei, refugiu
• ,,Mantia” – perioada lungă de domnie, simbol al scutului
de protecție și al statului de domnitor
Ideile fundamentale în operă:

• Ștefan cel Mare a fost una din cele mai nobil personali-
tăți a neamului românesc, care și-a demonstrat vitejia,
cumsecădenia, omenia și inteligența prin faptele sale
mărețe.
• Dragostea de patrie și familie reprezintă cele mai puter-
nice arme împotriva dușmanilor, care ne ajută să
luptăm cu vitejie pe frontal vieții și care, într-un final,
ne aduc pace și liniște sufletească.
• Glorificarea trecutului istoric a neamului nostru are o
importanță majoră în promovarea culturii românești și
transmiterea acesteia următoarelor generații