Modul de viaţă în

societatea
antică
 Familia 
 Familia deţinea un rol important în viaţa economică, socială, religioasă şi educativă a
lumii antice. În antichitate predomina familia monogamă care avea un vădit caracter
patriarhal. Autoritatea tatălui era sacră. Soţia, deşi era sub autoritatea soţului, se
bucura totuşi de mai multe drepturi, putea să participe la întrunirile familiei, fiind
înconjurată de respect.
• În Orientul antic familia se afla sub puterea capului familei - tatăl şi soţul. Căsătoriile
se încheiau în baza unor contracte şi erau însoţite de aducerea unui dar de căsătorie
din partea mirelui şi a zestrei din partea miresei.
• În Egipt, în schimb, femeia nu era considerată o fiinţă inferioară. Drepturile primului
născut au fost consolidate de cultul morţilor, care putea fi oficiat numai de un fiu,
îndeosebi de primul născut.
• În India capul familiei avea putere nelimitată, iar după moartea sa această putere se
transmite primului născut. În China, respectul filial şi loialitatea fraternă constituiau
legăturile solide ale familiei. Chinezii erau adepţi ai familiei cu mulţi copii.
Familia la egipteni
 Locuinţa
 În Egipt, oamenii simpli aveau locuinţe modeste din cărămizi de
pămînt cu paie, acoperişul din frunze de palmier prevăzut cu un orificiu
pentru fum şi foarte puţin mobilier în interior. Casele celor înstăriţi
erau mai solide, cu mobilier din lemn preţios, covoare, vase de sticlă
multicoloră.

 În Mesopotamia templele impunătoare, palatele, locuinţele marilor

demnitari copleşesc prin luxul lor. Fiecare suveran mesopotamian a
dorit întotdeauna să-şi depăşească predecesorii prin splendoarea
palatelor sale. Cel mai bine s-au conservat cele din Asiria, în
construcţia cărora s-a utilizat nu numai argilă, dar şi piatră. Palatul
asirian era o imensă construcţie acoperind cîteva hectare şi zidit pe o
înaltă terasă naturală ori artificială. Pereţii de o grosime care depăşea
uneori 20 m erau întăriţi cu turnuri înalte. Decoraţia interioară era
somptuoasă, venind să sublinieze măreţia regilor.

 În clima caldă şi uscată a Greciei viaţa materială comporta mai puţine

greutăţi. Casele ateniene, dispuse iregular de-a lungul unui labirint de
străduţe înguste, erau nişte construcţii mici, cu pereţi atît de subţiri,
încît hoţii le spărgeau cu uşurinţă. persoanele mai înstărite aveau case
cu o mică curte interioară. Lumina pătrundea în locuinţă prin ferestrele
fără sticlă, cu obloane de lemn.
Locuinţa în Grecia antică
Locuinţa la romani
 Vestimentaţia
• În lumea antică vestimentaţia populaţiei se deosebea de la o regiune la alta. Totuşi, pot fi
menţionate şi unele caracteristici generale condiţionate de statutul social al diferitelor
categorii ale populaţiei.

Egiptenii erau meşteri neîntrecuţi în arta prelucrării lînii, unica ţesătură din care
confecţionau vestimentaţia. Aceasta avea un caracter rudimentar: copiii umblau dezbrăcaţi;
bărbaţii purtau o fustă scurtă din lînă, iar femeile o cămaşă lungă şi îngustă. La cei bogaţi
stofa hainelor era mai fină; fusta era mai lungă, avînd pliuri, iar deasupra se îmbracă o rochie
din pînză aproape transparentă, pe cap bărbaţii purtau o perucă. Femeile purtau numeroase
bijuterii.

În oraşele mesopotamiene cei înstăriţi aveau o vestimentaţie elegantă fiind preocupaţi de

bijuterii, îmbrăcaţi în hainele lungi brodate, cu părul şi bărbie îngrijit ondulate şi parfumate.

Grecii purtau o îmbrăcăminte uşoară, o tunică sau hiton, scurt pentru bărbaţi, lung pentru
femei, şi strîns în talie. Cei din Asia Mică au introdus moda la ţesături din lînă fine şi plisate.

În vestimentaţie romanii au rămas fideli tunicii cu mîneci scurte, iar cu ocazia festivităţilor
se îmbrăcau în togă (o piesă din stofă albă). Femeile purtau un fel de cămăşi fără mîneci şi o
tunică lungă, stola. Doamnele romane foloseau stofele cele mai fine, de variate culori, purtau
coliere, brăţări, inele.
Vestimentaţia Egiptenilor
 Alimentaţia
Alimentaţia egiptenilor de rînd consta din cîteva galete de grîu ori mei, legume, peşte,
bere. Cei bogaţi se alimentau mai variat şi mai delicat. 

Mesopotamienii cultivau cereale, pomi fructiferi, legume. Din alimentaţia lor nu

lipseau curmalul, zarzavaturile etc.

Hrana grecilor era simplă şi austeră, masa fiind compusă din legume, galete,
măsline, peşte sărat, cereale, miere şi brînză. Cetăţenii înstăriţi aveau un meniu mai
variat. La banchete ei mîncau întinşi pe pat, vinul amestecat cu apă era servit în
vase, numite crater. Masa era înviorată de divertismente şi discuţii aprinse.

Romanii bogaţi aveau o masă mult mai variată: carne, peşte, fructe (aduse din
regiuni îndepărtate), vinuri (importante din Sicilia, Grecia, Gallia). Romanii au
preluat obiceiul grecilor de a lua masa culcaţi pe un fel de pat. Salonul destinat
acestui scop se numeşte triclinium.
 Masa grecilor

Galete Măsline

Peşte sărat Cereale

Masa romanilor
   Obiceiurile
• Toate popoarele antice respectau obiceiurile legate de evenimente mari
din viaţa familiei, de îndeletnicirile lor, de schimbarea anotimpurilor etc.

• Obiceiurile din cadrul familiei se refereau la naştere, majorat, căsătorie şi

moarte. În legătură cu majoratul se oficiau diferite ceremonii de iniţiere.
•
• La romani tînărul la vîrsta de 17 ani schimba tunica pe toga de bărbat, era
declarat major şi trecut pe lista cetăţenilor. Cu ocazia logodnei şi a nunţii,
se făceau daruri, aveau loc procesiuni, se cînta, era o organizate
banchete.

• Obiceiurile funerare erau alimentate de credinţele în lumea de apoi.

La egipteni cultul morţilor se concentra în jurul persoanei
faraonului şi al marii aristocraţii. În cinstea lor se construiau

piramide, iar celor înstăriţi li se îmbălsăma trupul.

Riturile funerare erau fastuoase

în China şi în India.
   Obiceiurile
 Existau numeroase obiceiuri legate de practicile agricole: semănat, răsărirea
plantelor, recoltare. Aproape la toate popoarele se desfăşurau ceremonii de
purificare a holdelor, înconjurînd terenurile cultivate, cîntînd, dansînd şi rostind
versuri. De aceste obiceiuri, şi anume din procesiunile organizate cu prilejul
culesului strugurilor, la greci au răsărit germenii dramei.

 Unele obiceiuri au apărut în legătură cu anotimpurile sau cu Anul Nou. Multe

popoare, de exemplu egiptenii, sărbătorea sfîrşitul anului, altele – echinocţiul de
primăvară; la romani, solstiţiul de iarnă era considerat ca o victorie a luminii
asupra întunericului.

 Omul antic credea că din anumite semne poate fi cunoscut

viitorul.La unele popoare, de exemplu la etrusci şi la romani,
prezicerea viitorului se făcea după cercetarea
animalelor sacrificate.
   Obiceiurile
o Popoarele antice organizau jocuri şi competiţii atletice, dramatice şi muzicale.

o În lumea greacă jocurile reprezentau ceremonii periodice ce însoţeau anumite

sărbători religioase.
o În timpul desfăşurării ceremoniilor concurau atleţi, muzicanţi şi recitatori. Jocurile
se organizau la date fixe, într-un sanctuar.
o Conform unor legende, jocurile îşi datorează apariţia unor personaje renumite,
unor eroi locali care le-ar fi instituit sau pe al căror mormînt ar fi fost celebrate
pentru prima dată.
o Prin urmare, nu este întîmplător faptul că fiecare oraş-stat grecesc avea propriile
sale jocuri, deşi existau competiţii organizate în comun de mai multe cetăţi.
o Cele mai importante sînt aşa-numitele Jocuri panelenice, în număr de patru, care
se ţineau la Olimpia (Jocurile olimpice), Delfi, Nemeea şi la sanctuarul Istmului,
lîngă Corint.
o La Jocurile panelenice erau admişi
toţi grecii,
fiind excluşi barbarii.
Egiptenii joacă şah
 Regele Hammurabi primind legile de la

Legislaţia Zeul soarelui. Babilon secolul XVIII î.Hr.

 Obligaţiile şi drepturile în familie, relaţiile dintre

oameni, ginţi şi triburi erau reglementate de norme
general acceptate, care se bazau pe obiceiul
pămîntului. Existau numeroase obiceiuri legate de
practicarea agriculturii: semănat, încolţirea plantelor,
recoltare. La toate popoarele existau diferite
ceremonii legate de cultul celor morţi. Unele
obiceiuri ilustrau schimbarea anotimpurilor sau
venirea Anului nou. Obiceiurile determinau relaţiile
dintre oameni, iar cu timpul unele din ele au fost
fixate în scris, devenind legi.
 În Orient legile erau considerate de origine
divină, date de zei conducătorilor sau regilor. În
Egipt, decretele emise de faraon erau considerate
legi divine şi ele enunţau principiile generale ale
jurisdicţiei.

 În Mesopotamia Codul lui Hammurabi forma baza legislaţiei, iar jurisdicţia era exercitată
fie de preoţi, fie de judecători locali, iar în oraşe de judecători aleşi.
 Legislaţia
 În India, legislaţia se baza pe aşa-numita dharma, lege morală, normă de comportare a
fiecărui om. Legislaţia chineză se caracterizează prin pedepse crude pentru diverse infracţiuni
(mutilări, aplicarea sigiliului infamiei pe obraz etc.).

 Legislaţia greacă reglementa toate problemele juridice ale individului şi ale

comunităţii. Delictele comise împotriva statului erau judecate de un tribunal special, iar altele,
ca de exemplu impietatea faţă de zei, dezertarea, sustragerea de fonduri etc., de adunarea
juraţilor sau chiar de adunarea poporului.

 La Roma, în perioada republicană legislaţia a fost reglementată în baza Legilor celor 12

table, consemnate în scris între anii 451– 449 î.Hr. Iniţial delictele private erau judecate de
preoţi, mai tîrziu s-au înfiinţat diferite instanţe judecătoreşti. Delictele comise împotriva
statului (trădarea, sustragerea de fonduri, mituirea, omuciderea etc.) erau judecate de
magistraţi. Procedura penală era foarte complicată şi de aceea în jurisdicţie un rol de seamă l-
au jucat juriştii şi avocaţii care au contribuit la perfecţionarea legislaţiei romane.
Sfîrşit
Realizat: Şterbeţ Ruxandra
Clasa a X-a ,,C”
Liceul Teoretic ,,Mircea Elia