PALATUL

PARLAMENTULUI

STAVROSITU STEFAN
 Palatul Parlamentului din București, România cunoscut înainte de revoluție sub numele de Casa
Republicii sau Casa Poporului), a fost realizat în spiritul arhitecturii realist socialiste. Are 9 niveluri
la suprafață și alte 9 subterane. Conform World Records Academy, Palatul Parlamentului este a
doua cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil ca suprafață din lume, si cea mai scumpă
clădire administrativă din lume și cea mai grea clădire din lume. Clădirea Palatului Parlamentului
se află situată în partea centrală a Bucureștiului (sector 5), pe locul care astăzi se cheamă Dealul
Arsenalului, încadrat de strada Izvor la vest și nord-vest, Bulevardul Națiunile Unite spre nord,
Bulevardul Libertății la est și Calea 13 Septembrie la sud. Aceasta se află la 10 minute distanță de
Piața Unirii și 20 de minute de Gara de Nord (cu autobuzul 123).

Dealul pe care se află astăzi Palatul Parlamentului este în general o creație a naturii, având o
înălțime inițială de 18 m, dar partea dinspre Bulevardul Libertății este înălțată în mod artificial.

Se află pe locul 2 în lume la capitolul

„cele mai costisitoare, lipsite de suces și
rușinoase proiecte de arhictectură făcute
vreodată", clasament realizat de cel mai
vizitat site de arhitectură din lume,
ArchDaily. Deși a costat și costă enorm în
bani și suferință, 70% este nefolosită,
mare parte nefiind structurată pentru
nevoile indivizilor ci pentru dorințele
megalomanice ale lui Ceaușescu, cultul
personalității punându-și amprenta pe
acest edificiu.
 După cutremurul din 4 martie 1977, dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu a găsit pretextul
pentru modificarea capitalei conform realităților politice, anume faptul că România era un stat
socialist, astfel se dorea o arhitectură de tip realist socialistă. S-a preluat o idee a regelui Carol al
II-lea din 1935, în al cărei proiect era prevăzută construirea Camerei Deputaților pe Dealul
Arsenalului. Acest proiect fusese conceput de cei mai mari arhitecți ai vremii. În 1938 s-a anunțat
începerea demolărilor în vederea deschiderii acestui ax. A venit al Doilea Război Mondial și
lucrurile au rămas doar pe hârtie până în 1983, când a început construirea „Casei Poporului”, un
monument monstruos de kitsch totalitarist, ceremonia oficială a așezării pietrei fundamentale
având loc la data de 25 iunie 1984.

Clădirea are o suprafață desfășurată de

330.000 m², înscriindu-se, după World Records
Academy, la capitolul "Clădiri Administrative",
pe locul 2 în lume după clădirea Pentagonului,
iar din punct de vedere al volumului, cu cei
2.550.000 m³ ai săi, pe locul 3 în lume, după
clădirea de asamblare a rachetelor spațiale de
la Cape Canaveral din Florida și după piramida
lui Quetzalcoatl din Mexic. Pentru comparație
se poate menționa că această clădire
depășește cu 2% volumul piramidei lui Keops
din Egipt, și de aceea unele surse o
caracterizează ca pe o construcție „faraonică”.
 CURIOZITATI
Dimensiunile clădirii: Resurse folosite
-lungime - 270 metri Pentru realizarea acestei
impunătoare clădiri s-au
-lățime - 245 metri folosit:
-înălțime - 86 metri -1.000.000 m³ de marmură
(peste cota 0) -5.500 de tone de ciment
-7.000 de tone de oțel
-adâncime 92 metri (sub -2.000.000 de tone de nisip[16]
nivelul solului) -1.000 de tone de bazalt
-900.000 m³ de esențe de lemn
-suprafața construită la -3.500 de tone de cristal
sol - 66.000 metri pătrați -200.000 m³ de sticlă
-15.000 de candelabre
-220.000 m² de covoare
-3.500 m² de piele.