Interpretarea analizei generale a sâ ngelui

Autor: Moraru Natalia,

M1813
Ţesutul sanguin este un ţesut mezenchimal, format dintr-o componentă
celulară şi dintr-o componentă de substanţă fundamentală ;
se poate vorbi despre un compartiment tisular, central, alcă tuit din organele
hematopoietice şi un compartiment periferic alcă tuit din sâ nge.
Între cele două compartimente există o circulaţie permanentă ceea ce asigură
unitatea funcţională a ţesutului sanguin.

Organele hematopoietice sunt reprezentate de

-mă duva osoasă pentru structurile eritromieloice şi megacariocitare
- organele limfoide (timusul, splina, ganglionii limfatici şi ţesutul limfatic din
amigdale, nodulii Peyer, cel subendotelial şi subepitelial) pentru celulele
limfatice.

2
3
 Sâ ngele periferic
• Este un ţesut complex, cu o componentă celulară şi una
lichidiană (plasma); valoarea procetuală a celei dintâ i, exprimată
prin hematocrit, oscilează în limitele cifrelor de 35-50%, cu mari
variaţii în funcţie de vâ rstă . Componenta celulară a sâ ngelui este
reprezentată de elementele figurate sanguine, mature şi
funcţionale

4
5
 Seria eritrocitară
• Seria eritrocitară este reprezentată de eritrocite şi reticulocite. Valorile
hemoglobinei oscilează între 12-16 g/100 ml, iar procentul
reticulocitelor este de 1-1,5%.
• Indici eritrocitari:
• RBC – numă rul de eritrocite
HGB – cantitatea de hemoglobină în sâ ngele periferic
HCT – hematocritul
• MCV – Volum eritrocitar mediu = [HCT (%) x 10] : RBC. Valori normale
80-95 fl (femtolitri)
• MCH – hemoglobina eritrocitară medie = HGB : RBC
Valori normale 27-31 pg (pictograme)
• MCHC – c% eritrocitară medie de hemoglobină = [HGB (g/dl) x 100] :
HCT (%) . Valori normale 32-36 g/dl sau 32-36%

6
• Eritrocitoza – creșterea valorilor de eritrocite și Hb într-o unitate de
volum al sâ ngelui. Valoarea hematocritului depinde de volumul
eritrocitar și prin urmare reprezintă un indice veritabil al policitemiei,
fiind în acest caz la bă rbați > 52% și la femei > 47%.
Eritrocitoza poate fi: absolută (cteșterea totală a volumului de hematii
în circulație), relativă (prin scă derea volumului plasmatic)
• Eritrocitopenia – nivel scă zut al nr de eritrocite. Este asociată cu
scă derea valorilor Hb și este numită anemie.Scă derea lor merge de
obicei paralel, însă nu totdeauna la același nivel .
• Sunt considerate urmă toarele criterii pentru diagnosticarea anemiei:

Bărbați RBC < 4,0 x Hb < 130 Ht < 40%

10^12/L g/L

Femei RBC < 3,8 x Hb <120 g/L Ht < 36%

10 ^12/L
7
Anomalii ale indicilor eritrocitari care pot fi
descrise pe frotiu:

8
• Hipocromie - colorație palidă , slab încă rcate cu Hb și de obicei este însoțită de
microcitoză .
• Poikilocitoză – prezența hematii de forme varite. (anemii megaloblastice)
• Anizocitoză - pe frotiu hematiile au diametru variat
• Microcitoză - eritrocite cu diametru mic 5-6 micrometri.
• Ovalocitoză – eritrocite de formă ovală (25% fiind formă ereditară )
• Granulații bazofile - se întâ lnesc în intoxicația cu plumb (saturnism), dar se pot
întâ lni și în anemii, cum ar fi talasemia, anemii megaloblastice.
• Drepanocite și resturi nucleare - formă de seceră , de virgulă sau uneori de bastonaș
(falciformă )
• Hipercromie – eritrocite colorate intens
• Corpusculii Jolly (corspusculi intraeritrocitari, apar la pacienți după splenectomie și
în anemii megaloblastice) și inele Cabot (formațiuni azurofile subțiri, resturi de
membranaă nucleară , apar în anemii megaloblastice)
• Megalocitoză - eritrocite mature care rezultă din megaloblast cu diametrul 10-12
micrometri și mai mult intens colorate. Sunt specifice pentru anemii megaloblastice.

9
 ANEMIA
• Prin anemie se înţelege scă derea - sub o anumită limită - a
cantită ţii totale de hemoglobină (Hgb) din organism.
• Se manifestă prin scă derea concentraţiei Hgb şi a numă rului
de hematii pe unitatea de volum sanguin.
• Lipsa cantită ţii corespunză toare de Hgb (= pigment
respirator) duce la tulbură ri în efectuarea schimburilor
gazoase în ţesuturi şi la o serie de modifică ri adaptative din
partea circulaţiei, metabolismului şi a funcţiei diverselor
organe şi sisteme.
• La simptomele şi semnele astfel determinate, se mai adaugă şi
cele care ţin direct (sau pe alte că i) de cauzele şi mecanismele
de producere a anemiilor

10
 Etiologia și patogenia anemiilor
• sunt foarte variate, iar la un caz concret de
anemie (mai ales cronică ), de obicei
concurează mai multe cauze şi mecanisme.
• Anemia nu este o boală , ci un simptom sau un
sindrom, care are totdeauna o cauză (sau mai
multe);
• Un tratament corect nu trebuie fă cut înaintea
clarifică rii tipului de anemie, a cauzelor şi
mecanismelor de producere a acesteia.
11
 Diagnosticul general al anemiilor

• Se face în 3 etape:
• I. Diagnosticul de sindrom anemic
• II. Diagnosticul tipului patogenetic de
anemie
• III. Diagnosticul etiologic, de boală , în cazul
dat.

12
 Diagnosticul de sn anemic
• Sindrom anemic reprezintă totalitatea
simptomelor și semnelor clinice și de laborator
prin care se manifestă orice anemie, indiferent de
cauză și de mecanismul prin care s-a produs.
a. Paloarea tegumentelor și mucoaselor vizibile
b. Tulbură ri cardiovasculare (palpitații, tahicardie, hipotensiune arterială , sufluri
cardiace și vasculare anemice, tulbură ri de repolarizare nespecifice pe ECG
c. Tulbură ri nervoase și senzoriale (astenie, oboseală fizică și psihică , indispoziție,
cefalee, amețeli) (tulbură ri de vedere, acustico-vestibulare, tulbură ri olfactive)
d. Tulbură ri respiratorii (dispnee la efort, proporțională cu gr de anemie)
e. Tulbură ri digestive (senzație de balonare epigastrică sau difuză abdominală
postprandială , constipație)
f. Tulbură ri endocrine funcționale (tulburări menstruale, sexuale, tiroidiene)

13
 Examenul sâ ngelui periferic
a. RBC – B: 4,5 mil/mmc, F: 4,0 mil/mmc
În anemii ușoare, N scade pâ nă la 3 mil/mmc
În anemii medii 3,0-2,0 mil/mmc
În anemii grave: Nr sub 2 mil/mmc
b. HGB – B: 13-16 g/dl, F: 12-14 g/dl.
În anemii severe scade sub 8 g/dl
c. Ht – 45%
În anemii scade sever ( 30-20 %)
Din acești examină ri de bază , se pot calcula niște indici derivați:
- IC – indice de culoare. IC= Hgb%/2N (primele 2 cifre din RBC) . Normal:
IC=1.
IC> 1 – anemie hipercromă
IC<1 – anemie hipocromă
- Vg – Volum globular mediu. Vg= Ht/N. Normal: 90 microni cub.
Valori mai mari – macrocitoză (anemie macrocitară )
Valori mai mici – microcitoză (anemie microcitară ) 14
d. Examenul morfologic al hematiilor:
- modificări de formă: ovalocite, drepanocite, anizocitoze,
poikilocitoză , hematii cu corpi Jolly, cu granulații.
- Modificări ale diametrului hematiilor. Normal în medie este
7,2microni. Macrocitoză – diametru mai mare. Microcitoză –
diametru mai mic
- Grosimea hematiilor (normal în jur de 2 microni)
- raportul dintre diametru și grosime:
Normocitoza = 3,4
Sferocitoză = hematii mai groase
Platicitoză = hematii mai subțiri

15
e. Numărarea reticulocitelor (reticulocitoza)
N: Rt= 10-20/1000 (1-2%)
-Creșterea reticulocitozei = hiperregenerare medulară a
hematiilor (ca în hemoliză , după hemoragii, la începutul
tratamentului unei anemii carențiale)
-Scă derea reticulocitozei sub 1% = hiporegenerare medulară (în
anemii aplastice – hipoplastice sau în faza de stare, netratate a
anemiilor carențiale)
f. Dozarea fierului seric (sideremia) Valori normale: 14-25 mmol/L
sau B: 100-120 gama%, F: 90-100 gama%
Scade foarte mult în anemii feriprive
Crește în anemii megaloblastice și alte anemii hemolitice.
Este ușor modificată în alte anemii

16
 Diagnosticul tipului patogenetic de anemie

• Mecanismele principale ale anemiei sunt următoarele:

1. Pierderea de sâ nge (acută sau cronică )
2. Reducerea procesului de formare a eritrocitelor și hemoglobinei (deficit
Fe, vit B12, acid folic etc)
3. Scă derea duratei de viață a hematiilor (defecte congenitale și dobâ ndite
ale structurii membranei eritrocitare, enzimelor intraeritrocitare și
sinteza hemoglobinei)
În baza acestor mecanisme deosebit 3 tipuri de anemii:
--Anemii deficitare (feriprivă , megaloblastică (deficit de vit B12 și acid folic)
--Anemii hemolitice, dobâ ndite și ereditare
--Anemii posthemoragice.

17
 Studiul seriei leucocitare
• Reprezentanţii seriei leucocitare în sâ ngele periferic sunt:
• - polimorfonuclearele (PMN): cu diamentrul de 10-14µ, nucleu cu 3-5 lobi,
cromatină grosolană , în gră mezi, citoplasma roză cu granulaţii specifice
(neutrofile, eozinofile sau bazofile);
• - nesegmentatele sau PMN tinere, cu nucleu în formă de U sau cu lobi
rudimentari;
• - monocitele: cu diametrul de 15-20µ, nucleu rotund, oval sau lobulat, cu
cromatină fin distribuită şi citoplasmă albastră -gri, conţinâ nd numeroase
granulaţii fine purpurii.
• - limfocitele: celule rotunde, cu diametrul în jur de 10 µ, nucleu dens, cu
cromatină în gră mezi, citoplasmă albastră palidă , adesea cu halou clar
perinuclear.
Valorile normale ale leucocitelor sunt de 4000-8000/mm3 ; din acestea, 65-70%
sunt PMN neutrofile, 1-3% nesegmentate, 1-3% eozinofile, 0-1% bazofile, 4-8%
monocite, 25- 35% limfocite

18
 Anomaliile celulelor seriei granulocitare

• Leucocitoza – reprezintă creșterea

numă rului absolut de leucocite neutrofile,
eozinofile și bazofile, precum și a
monocitelor și limfocitelor peste valorile
normale – 11 x 10^9/L
• Leucopenia – scă derea nr absolut de
leucocite sub valorile normale – 4 x 10^9/L.

19
 Modifică rile de numă r a granulocitelor

• Neutrofilia (leucocitoză cu neutrofile) – creșterea nr absolut de

leucocite neutrofile mai mult decâ t 7,0 x 10^9/L .
Cauze: infecțiile (în special cu bacterii piogene), inflamații acute și cronice,
procese purulente, necroza tisulară , tulbură ri metabolice, boli maligne
hematologie și nehematologice. Poate apă rea în unele stă ri fiziologice:
activitate fizică , stres, sarcină .
• ** În unele stă ri patologice în circulație apar și un procent mic de mielocite
și metamielocite. Această stare este numită deviere la stânga a formulei
leucocitare.
• Reacții leucemoide de tip mieloid (nr crescut de neutrofile).
Numă rul de leucocite este majorat, iar în formula leucocitară apar forme
tinere:
Promielocite – 1%
Mielocite – 5-10%
Metamielocite – 10-15%
Poate apă rea în infecții grave bacteriene, intoxicații, hemoragii severe, boli
20
maligne
• Neutropenie – conținutul neutrofilelor sub 1,5 x 10^9/L .
Se întâlnește în unele boli infecțioase: febre tifoide, bruceloză , grupă , rujeolă ,
rubeolă , în boli prin protozoare (febră recurentă )
Neutropenia poate fi prezentă la pacienții care au administrat unele medicamente .
Câ nd nr de neutrofile scade sub 0,5 x 10^9/L (500/mm3), vorbim de
agranulocitoză
• Eozinofilia – creșterea nr. absolut de eozinofile peste 0,6 x 10^9/L, într-un nr
general de leucocite normal sau crescut.
Se întâlnește în: stă ri alergice, dermatoze, parazitoze, sindromul Loeffler
(pneumopatie cu eozinofile), hemopatii: leucemie mieloidă cronică
• Eozinofilia – micșorarea nr de eozinofile sub 0,05 x 10^9/L – se întâ lnește în
faza de debut al unor agresiuni (boli infecțioase, intoxicații, după adm de corticoizi
sau ACTH
• Bazofilia – creșterea granulocitelor bazofile supra 0,15 x 10^9/L în leucemiile
mieloide cronice.
• Bazofilia + Eozinofilia = semn frecvent întâ lnit în leucemia mieloidă cronică
21
 Anomalii ale limfocitelor
• Limfocitoza - creșterea nr absolut de limfocite în sâ nge:
- la maturi peste 4 x 10^9/L
- la copii peste 7 x 10^9/L
iar în formula leucocitară peste 40-45% la adulți și 70% la copii.
• Constituie ră spunsul obișnuil al organismului la diferite infecții virale:
mononucleoza infecțioasă , infecția cu citomegalovirus, rubeolă , rujeolă ,
varicelă , hepatită acută infecțioasă , limfocitoza infecțioasă .

• Limfocitopenia – scă derea numă rului de limfocite

- la adulți - sub 0,5 x 10^9/L
- la copii – sub 3 x 10^9/L
Este caracteristică pentru sindromul de imunodeficiență congenitală ,
postiradiere, tratamentul cu corticosteroizi și medicamente citotoxice,
uremie, sarcoidoză

22
 Seria monocitară
• Monocitele – celule sanguine formate în mă duva osoasă dintr-o
celulă precursoare comună cu seria granulocitară , trecâ nd fazele de
monoblast și promonocit timp de 5 zile, după care trece în sâ nge.
Funcția monocitelor și macrofagelor:
- fagocitează și distrug bacteriilor
- captează din sâ nge detritusurile celulare și celulele sanguine
îmbă trâ nite
- interacționează cu limfocitele în procesul imun
- efecte citotoxice la nivelul celulelor tumorale
- activizează tromboplastina tisulară
Monocitoza – creșterea supra 1,0 x 10^9/L – în infecții cronice:
tuberculoza, sifilis, bruceloză , lupus eritematos, artritele reumatoide.
Monocitopenia – scă derea sub 0,09 x 10^9/L , inhibiția hematopoiezei

23
 Seria megacariocitară
• Seria megacariocitară este reprezentată de trombocite sau
plă cuţe sanguine (în circulaţie au o formă plată ): anucleate, cu
diametrul de 1-2 microni, dispuse izolat sau în agregate plachetare.
Valorile normale sunt de 150000-450000/mmc.
Trombocitopenia – diminuarea nr de plachete – poate fi cauzată de o
transfuzie imediată de sâ nge, sau de o perioadă îndelungată de
întrebuițare a anumitor medicamente: antibiotice, diuretice,
hipoglicemiante.
Trombocitoza – creșterea nr de plachete – din cauza unui supradozaj de
vitamina B12 și acid folix, din cauza sarcinii sau unei activită ți sportive
intense.

24
• Surse bibliografice:
• Investigații hematologice, catedra de
hematologie USMF
• Boli hematologice, curs de medicină internă ,
University press Tâ rgu Mureș,2014

25