TEMA: PREVENIREA CRIMINALITĂȚII

A elaborat studenta grupei academice 185, Nița Adriana.

Prevenirea criminalităţii.
Aceasta poate fi privită ca un ansamblu de măsuri, altele decât cele ce ţin de represiune,
necesare împiedicării declanşării unui comportament infracţional. Prevenţia ar putea fi
definită ca fiind instrumentul utilizat de stat pentru o mai bună stăpânire a criminalităţii prin
eliminarea sau limitarea factorilor criminogeni şi prin gestiunea adecvată a factorilor fizici şi
sociali care furnizează ocazii favorabile de comitere a infracţiunilor.
Obiectul prevenirii este constituit dintr-un ansamblu de factori care favorizează săvârşirea
faptei ilicite. În raport de gravitatea şi rolul factorilor cauzali se poate alcătui strategia
combaterii cauzelor fenomenului pe diferite etape, fiecare cu obiective apropiate sau mai
îndepărtate. Acţiunea de prevenire trebuie să vizeze fenomenul în ansamblul său şi nu izolat
pe domenii sau genuri de infracţiuni
 Conceptul de prevenire mai
poate fi analizat sub alte două
abordări diferite:

Prevenirea predelictuală Prevenirea postdelictuală

care constituie un ansamblu de măsuri sociale luate de
organele de stat cu atribuţiuni în domeniu care constă
în principal în identificarea, neutralizarea şi înlăturarea
acestora. Aceste măsuri vizează în primul rând
educarea permanentă a membrilor societăţii în spiritul
respectării legii. Prin această formă de prevenire se
urmăreşte eliminarea unor factori cum sunt: sărăcia,
criza economică, lipsa şcolarizării, carenţe în educaţie,
problemele de inadaptare socială.
care, spre deosebire cea anterioară constituie ansamblul de
măsuri luate ce vizează resocializarea celor care au încălcat
legea, au suferit o condamnare. Scopul, cum este şi firesc,
este de a contracara posibilitatea recidivării actului
criminal.În cadrul acestui tip de prevenire acţionează atât
statul prin organele sale abilitate dar şi societatea civilă. În
măsura în care se îmbunătăţesc condiţiile materiale de viaţă
ale oamenilor, condiţiile instructiv-morale, criminalitatea se
reduce.
Prevenirea criminalităţii reprezintă un sistem
multilateral de măsuri orientate asupra următoarelor:

 Relevării şi înlăturării sau reducerii ori neutralizării cauzelor criminalităţii, a unor

tipuri separate ale ei, precum şi a condiţiilor care o favorizează.

 Relevării grupurilor de persoane cu un grad sporit de risc criminal şi reducerea

acestuia.

 Relevării şi înlăturării situaţiilor din anumite spaţii geografice sau dintr-un anumit
mediu, care motivează sau provoacă nemijlocit comiterea infracţiunilor.

 Relevării persoanelor, comportamentul cărora indică asupra posibilităţii reale de a

săvîrşi infracţiuni precum şi influenţa corectivă asupra lor.
 După volumul şi teritoriul prevenirii şi
profilaxiei criminalităţii, deosebim
următoarele măsuri:

 
Generale Măsurile speciale  Măsurile individuale

care sunt îndreptate spre
descoperirea, înlăturarea,
neutralizarea cauzelor şi
condiţiilor, care pot genera
comiterea actului infracţional.
care sunt orientate spre
anumite categorii de
infracţiuni sau grupuri de
infractori. De exemplu:
consumatori de droguri,
prostituate;
Sunt măsurile care se
aplică faţă de persoane
concrete, care se află în
pragul comiterii unei
crime.
Prevenirea generală

 Este un proces multi-fazic-complex, format din elemente interdependente. Astfel,

dezvoltarea pozitivă a societăţii, perfecţionarea instituţiilor economice, politice, sociale, ar
contribui activ la prevenirea generală a criminalităţii.
 Această formă de prevenire, adică prevenirea generală a criminalităţii, cuprinde
principalele domenii ale vieţii sociale, ca de exemplu: domeniul economic, administrativ,
cultural, etc.
 Prevenirea generală în perspectivă, trebuie să aibă un caracter de lungă durată, trebuie să
cuprindă toate sferele vieţii umane. De exemplu: în sfera economică, dezvoltarea
producerii şi utilizarea tehnologiilor performante, micşorarea inflaţiei, crearea unor noi
locuri de muncă, ridicarea nivelului salariului la nivel european, în sfera socială crearea
clasei sociale de mijloc, întărirea relaţiilor de familie, etc.
Prevenirea specială
 Prevenirea specială este acea formă de prevenire care vizează împiedicarea directă a comiterii
infracţiunii. În cazul prevenirii speciale a infracţiunilor, este vorba despre fapte concrete, de
infracţiuni pe cale de a se comite şi care pot fi împiedicate şi prevenite.
 În acest context, poliţia are un rol important în prevenirea specială prin atribuţiile speciale care-i
revin.
Măsurile care împiedică comiterea anumitor infracţiuni, în cazul prevenirii speciale, pot fi
următoarele:
1.    Avertizarea cetăţenilor despre locurile în care se pot săvîrşi infracţiuni;
2.    Protejarea automobilelor cu instalaţii de alarmă, etc.

 Prevenirea specială a criminalităţii are un caracter cu mult mai concret decît prevenirea generală.
Astfel, potrivit art. 2, Cod Penal al R. M., prin prevenirea specială, putem înţelege prevenirea
săvîrşirii de noi infracţiuni.
 Măsurile de prevenire specială a criminalităţii, sunt şi ele extrem de diverse, şi pot fi clasificate
după mai multe criterii, şi anume:
–    Juridice;
–    Economice;
–    Educative.
Prevenirea iundividuală

 Vizează cercul de persoane care încă nu au comis crime, dar în viitorul apropiat, le pot
comite. Acest tip de activitate preventivă, este îndreptat asupra unei persoane concrete şi a
micro-mediului său social.
 Aşadar, prevenirea individuală trebuie să fie îndreptată, ca şi în cazul prevenirii speciale,
nemijlocit, asupra persoanei şi a particularităţilor ei negative, asupra micro-mediului, care
participă cel mai activ, la formarea personalităţii, precum şi asupra cauzelor şi condiţiilor
care pot genera, ori favoriza, comiterea crimei.

 Scopul prevenirii individuale constă în depistarea acestor persoane, exercitarea unei

influenţe pozitive asupra lor, precum şi asupra micro-mediului din care fac parte, de a se
abţine de la comiterea crimelor sau de a înlătura cauzele şi condiţiile care o pot genera.
 Prevenirea postpenitenciară
a infracţiunilor este constituită
din măsuri aplicate în privinţa
persoanelor care se află la
etapa ce a precedat ispăşirea
pedepsei sub formă de
închisoare
Prevenirea penitenciară
Prevenirea primară
se realizează în privinţa
este orientată spre
persoanelor care, de
persoana care se află în
Prevenirea individual poate asemenea, se evidenţiază
faza preinfracţională,
clasificată în următoarele prin trăsături criminale deja
adică la etapa iniţială de
etape: formate şi se înfăptuieşte în
criminalizare a
procesul activităţii
trăsăturilor personalităţii
instituţiilor penitenciare.
sale.

Prevenirea nemijlocită
la etapa dată are loc
formarea motivaţiei
criminale, care poate fi
realizată sub forma
pregătirii de infracţiune
Prevenirea postpenitenciară

 În scopul prevenirii recidivei de infracţiune, reglementează asistenţa şi consilierea în

vederea reintegrării în comunitate a subiecţilor prin probaţiune
 probaţiune – evaluare psihosocială, control al persoanelor aflate în conflict cu legea penală
şi resocializarea lor, adaptarea persoanelor liberate din locurile de detenţie, pentru
preîntîmpinarea săvîrşirii de noi infracţiuni;
 Scopul probaţiunii este corectarea şi reeducarea persoanelor care au comis infracţiuni şi
reintegrarea în societate a persoanelor condamnate, resocializarea şi reintegrarea
delicvenţilor în societate, prin monitorizarea comportamentului şi acţiunilor persoanei
supravegheate, acordarea de asistenţă individuală şi orientarea spre un mod de viaţă corect,
monitorizarea obligaţiilor impuse de instanţa de judecată cît şi sprijinirea şi încurajarea
subiecţilor probaţiunii în vederea satisfacerii unor nevoi speciale cu referire la educaţie,
pregătirea profesională, locul de muncă, locuinţă, grup de prieteni.
Concluzie

 Iluzia că poate exista o societate fară criminalitate s-a risipit demult. Noul model social
trebuie să includă criminalitatea ca o constantă, cu tot ce decurge de aici: personal
specializat, penitenciare suficiente, un institut de criminologie, studii şi cercetări, programe
diferenţiate de prevenire, informarea şi educarea publicului, fonduri pe masura eforturilor, o
fundaţie publică pentru prevenire, legislaţie adecvată, cooperare internaţională.
 O ţară fără un institut de criminologie este mai puţin credibilă atunci când se angajază să
apere cetăţenii şi bunurile lor, graniţele şi ordinea de drept, să menţină un climat social
liniştit, să impună legea în situaţii de o mare diversitate. Aceasta se impune pentru că
autoritaţile au nevoie să înteleagă mai întâi fenomenele pentru a putea gestiona probleme
atât de complexe precum criminalitatea. Prevenirea socială dezvoltă programe de ameliorare
precoce a competenţelor de viaţă ale minorilor, de eliminare a carenţelor parentale, de creare
a condiţiilor pentru o bună evoluţie intelectuală şi morală a familiei, de îmbogăţire a
mediului educativ în care trăiesc copiii.