Tulburarea

borderline
Informații generale despre tulburarea borderline

Tulburarea borderline reprezintă un

model persistent de reacții emoționale,
de gândire și de comportament în care
predomină instabilitatea în relațiile
interpersonale, în imaginea de sine,
instabilitatea marcată a emoțiilor,
impulsivitate în reacții și comportament.
În cazul în care aceste manifestări apar
tot timpul, ele pot indica o tulburare
psihică numită „tulburare de
personalitate borderline” adică „la
limită”.
 Datele statistice arată că 6% dintre oameni au
1 această problemă și de 10-20% în grupul pacienților
psihiatrici.

Inițial s-a considerat o tulburare mult mai frecventă la

2 femei (90%), dar studiile recente au dovedit o frecvență de
3:1 raport femei/bărbați, cu o subdiagnosticare la aceștia
din urmă.

Riscul de sinucidere în timpul vieții printre persoanele cu

3 BPD este între 3% și 10%
 Manifestări
Tulburarea de personalitate borderline este o tulburare mentală comună care se manifestă de obicei începând din
adolescență și se manifestă prin controlul scăzut al emoțiilor și al impulsurilor.

În tulburarea de personalitate borderline se întâmplă ca reactivitatea emoțională să fie foarte intensă. Intensitatea
psihofiziologică se diminuează la aceste persoane prin implicarea în comportamente impulsive cum ar fi:
cumpărături excesive, mâncat compulsiv, condus impulsiv, comportamente sexuale riscante, consum de substanțe.

Persoanele care manifestă tulburare de personalitate borderline trec prin relații interpersonale instabile. Ele
formează relații care urmează să aibă multe urcușuri și coborâșuri. Reacționează intens atunci când vine vorba
despre o despărțire. Sunt întotdeauna în gardă pentru a evita abandonul

De asemenea,  imaginea de sine este de cele mai multe ori instabilă. O persoană cu borderline va găsi într-un
interval de timp relativ scurt o gamă de interese complet schimbate față de cele anterioare.
Theodore Millon a propus patru subtipuri ale BPD. El sugerează că un individ diagnosticat
cu BPD poate manifesta nici unul, unul sau mai multe dintre următoarele:

1. Borderline descurajat (include trăsături evitante, depresive și dependente)-

Maleabil, supus, loial, umil; se simte vulnerabil și în stare de risc constant; se
simte lipsit de speranță, deprimat, lipsit de ajutor și de putere.
2. Borderline iritabil (include trăsături negativiste (pasiv-agresive)-Negativist,
nerăbdător, agitat, precum și încăpățânat, sfidător, ursuz, pesimist și indignat;
ajunge ușor să se simtă „desconsiderat” și rapid deziluzionat.
3. Borderline impulsiv (include trăsături histrionice sau antisociale)-Captivant,
capricios, superficial, flușturatic, distractibil, frenetic și seducător; temându-se
de pierdere, individul devine agitat, posomorât și iritabil; și potențial suicidar
4. Borderline autodistructiv (include trăsături depresive sau masochiste)-Orientat
spre interior, intrapunitiv (auto-pedepsire), supărat; comportamentele de
conformare, deferente și lingușitoare s-au deteriorat; destul de sensibil în mod
exagerat și indispus; potențial suicidar.
 Simptomele tulburării borderline
1)Eforturi disperate de a evita abandonul
real sau imaginar.
De exemplu: persoana tolerează extrem de greu despărțirile, are
tendința de a-și suna/căuta partenerul de foarte multe ori,
suportă cu furie și durere amânările, întârzierile, refuzurile, va
face foarte frecvent crize de gelozie, cu acuze multiple pentru
cea mai mică încălcare reală sau imaginară a așteptărilor, va
accepta foarte greu sfârșitul unei relații, uneori insistând
luni/ani cu telefoane și mesaje.

2) Un cumul de relaţii interpersonale intense şi instabile caracterizat

prin alternare între extremele de idealizare şi devalorizare.
Persoana alternează frecvent în relațiile de prietenie, dragoste, terapie, între momente de maximă manifestare emoțională, în
care celălat este „minunat/perfect/cel mai bun”, pentru ca apoi, dacă simte/presupune o respingere/încălcare a așteptărilor, să
gândească și să reacționeze cu furie, argumentând că celălalt este „cel mai rău/diavol/groaznic”. Poate decide impulsiv să
„rupă” relația, pentru ca puțin mai târziu să revină asupra deciziei, argumentând opusul.
În general, viața și oamenii sunt văzuți în „alb-negru”.
3) Perturbare de identitate: imagine de sine sau conştienţă de
sine marcată şi persistent instabilă.
Persoana poate avea frecvente momente în care părerea despre sine este una extrem de
negativă, uneori mergând până la ura de sine și sentimente de lipsă completă de valoare, de
inutilitate a propriei existențe. Aceasta alternează cu momente de mândrie, de convingere
puternică a justeței propriilor opinii/păreri, eventual cu devalorizarea/ironizarea altora.
Părerea despre ce contează/dorește să realizeze în viață sunt schimbătoare, persoana fiind însă
în fiecare moment convinsă de permanența deciziei actuale.

(4) Impulsivitate în cel puţin două domenii care sunt potenţial

vătămătoare
Consumul de alcool și droguri poate fi o problema foarte frecventă și care agravează cursul
tulburării.
Sexul neprotejat, impulsiv și uneori compulsiv, apare și el des la ambele sexe și poate duce la
contactarea de afecțiuni grave (HIV, hepatită, etc.).
Persoana apelează la astfel de comportamente ca mecanism de liniștire a emoțiilor extrem de
intense și dureroase
5) Comportament, gesturi sau ameninţări repetate de suicid sau
comportament automutilant.
Persoana apelează des la amenințări și tentative de suicid ca rezolvare a problemelor psihologice, a
durerii psihologice resimțite, a imaginii negative despre sine. Deseori, persoana poate asocia
episoade depresive majore. Tentativele de suicid sunt serioase și suicidul complet este posibil.

6) Instabilitate afectivă datorată unei reactivităţi marcate a

dispoziţiei
(de exemplu, disforie episodică intensă, iritabilitate sau anxietate durând de regulă câteva ore şi
rar mai mult de câteva zile).
Reactivitatea dispoziției este una din cele mai dureroase aspecte ale BPD, pentru că până și reacțiile
emoționale la stimuli obișnuiți sunt extrem de intense, de „fierbinți”, intensitatea emoției atingând
foarte repede „temperatura” maximă. Durata lor variază foarte mult, de la ore și zile, la săptămâni, și
poate uneori justifica un diagnostic suplimentar de depresie majoră sau tulburare de anxietate.
Asocierea cu tulburarea bipolară sau ciclotimia este frecventă.
7) Sentimentul cronic de vid.
Persoanele care suferă de tulburare borderline descriu
frecvent această senzație de „gol interior” sau de „vid”, ca o
lipsă completă de emoții interne, uneori atât de stranie și
greu de suportat încât pot recurge la automutilări ca o formă
8) Furie intensă, inadecvată sau
de a simți ceva. Alteori descriu starea ca o senzație de dificultate în a controla furia
plictiseală profundă sau ca o lipsă de sens a vieții provenită Frecvent abandonul, respingerile sau dezamăgirea așteptărilor
dintr-o poziție de viață de tipul „Eu nu sunt OK, ceilalți nu provoacă stări de furie extrem de intense, pentru care apar
sunt OK, viața nu are sens”. justificări în valuri, până când furia atinge o intensitate
maximă. 

9)Ideaţie paranoidă sau simptome

disociative severe, tranzitorii, în
legătură cu stresul.
Ca justificare a furiei sau a devalorizărilor celorlalți, pot
apărea cu durata scurta, momente de ideație paranoidă, uneori
de intensitate psihotică, care se remit rapid. Alteori apar
fenomene disociate, cu senzații de derealizare sau disociere:
„parcă nu mai eram eu, lumea era tulbure, mă simțeam ca și
cum mă urmăresc pe mine din exterior.
 Cauzele ce pot declanșa tulburarea borderline

1.Genetica
• Factorul ereditar în caz de BPD se estimează a fi de 40%.
• Cercetătorii unui studiu au concluzionat că tulburările de personalitate „par să fie mai puternic influențate de efectele
genetice decât aproape orice tulburare din axa I și mai mult decât cele mai multe aspecte generale ale personalității.” Mai
mult, studiul a găsit că BPD se estimează a fi a treia cea mai ereditară tulburare de personalitate din cele 10 tulburări de
personalitate analizate.Astfel,în urma acestui studiu s-a gasit ca materialul genetic de pe cromozomul 9 are legaturara cu
BPD.

2. Anomalii ale creierului

• Un număr de studii de neuroimagistică făcute pe cazurile de BPD au constatat reduceri în regiunile creierului implicate în
reglarea reacțiilor la stres și emoțiilor, afectând hipocampul(mai mic), cortexul orbitofrontal și amigdala(mai mica și mai
activă), printre alte zone. Un număr mai mic de studii au utilizat spectroscopia cu rezonanță magnetică pentru a explora
schimbările în concentrarea neurometaboliților în anumite regiuni ale pacienților cu BPD.

3. Factori neurobiologici
• Diferențele individuale dintre ciclurile estrogenului la femei ar putea fi în relație cu exprimarea simptomelor BPD la pacienții
de sex femininUn studiu din 2003 a găsit că simptomele BPD la femeie sunt prezise de schimbări în nivelurile de estrogen în
timpul ciclurilor menstruale
4. Trauma din copilărie
• Există o puternică corelație între abuzul asupra copillui, în special abuzul sexual asupra
copilului, și dezvoltarea BPD. Mulți indivizi cu BPD mărturisesc o istorie de abuz și neglijare
când erau copii, dar raportul între cauză și efect este încă dezbătut.S-a constatat că este
semnificativ mai mare probabilitatea ca un pacient cu BPD să mărturisească că a fost abuzat
verbal, emoțional, fizic sau sexual de îngrijitorii de orice gen.De asemenea, prezintă o incidență
mare de incest și pierdere a îngrijitorilor în copilăria timpurie

5. Mediul familial
• Mediul familial mediază efectul abuzului sexual asupra copilului cu dezvoltarea BPD. Un mediu
familial instabil prezice dezvoltarea tulburării, pe când un mediu de familie stabil prezice un risc
mai mic. O posibilă explicație este că un mediu stabil este tampon împotriva dezvoltării acesteia

6. Suprimarea gândurilor
• Un studiu din 2005 a găsit că suprimarea gândurilor, sau încercările conștiente de a evita anumite
gânduri, mediază relația dintre vulnerabilitatea emoțională și simptomele BPD.
 Tratamentul BPD

Tratamentul pentru tulburarea de personalitate borderline implică

psihoterapie individuală sau de grup. În prezent, aceasta se efectuează în
cabinete de psihiatrie sau în centre de sănătate mintală. Există următoarele
etape de tratament:
1. evaluarea sănătății și a nevoilor sociale
2. un plan de îngrijire – creat pentru a răspunde nevoilor de sănătate și
sociale ale pacientului
3. evaluări – tratamentul este revizuit în mod regulat și poate suferi
modificări
Psihoterapia
Tratamentul pentru BPD implică de obicei un tip de terapie psihologică, cunoscută
sub denumirea de psihoterapie. Pe lângă faptul că ascultă și discută cu dvs.
probleme importante, psihoterapeutul poate sugera modalități de rezolvare a
problemelor și, dacă este necesar, să vă ajute să vă schimbați atitudinea și
comportamentul. Terapia pentru BPD își propune să ajute oamenii să obțină un
sentiment mai bun de control asupra gândurilor și sentimentelor lor. Psihoterapia
pentru BPD trebuie administrată numai de către un profesionist instruit, de obicei
un psihiatru, un psiholog sau un alt profesionist în domeniul sănătății mintale.
Psihoterapia dialectic-comportamentală (DBT)
Psihoterapia dialectic-comportamentală este un tip de terapie special concepută
pentru a trata persoanele cu BPD și se bazează pe ideea că doi factori importanți
contribuie la BPD:
• sunteți deosebit de vulnerabil emoțional
• ați crescut într-un mediu în care emoțiile erau respinse de cei din jur
Scopul final al DBT este să vă ajute „să vă eliberați” de a vedea lumea, relațiile și
viața dvs. într-un mod foarte îngust, rigid, care vă conduce să vă implicați într-un
comportament dăunător și autodistructiv.
Terapia bazată pe mentalizare (MBT)
Un alt tip de psihoterapie pe termen lung care poate fi utilizat pentru a trata
BPD este terapia bazată pe mentalizare (MBT), care se bazează pe conceptul că
persoanele cu BPD au o capacitate slabă de a mentaliza (a înțelege gândirea).
Scopul MBT este de a vă îmbunătăți abilitatea de a vă recunoaște stările
mentale proprii și ale celorlalți, să învățați să „dați înapoi” la gândurile despre
voi și ceilalți și să le examinați pentru a vedea dacă sunt valabile.
Tratamentul dureaza 18 luni și cuprinde terapie de grup și individuală.

Terapii artistice
Artele sau terapiile creative pot fi individuale sau de grup, ca parte a unui program
de tratament pentru persoanele cu BPD. Terapiile artistice își propun să ajute
persoanele cărora le este greu să își exprime verbal gândurile și sentimentele.
Terapia are la bază faptul că prin activitate artistică crește capacitatea de a vă
exprima sentimentele. Terapiile pot include:
• terapie prin artă
• terapie prin dans
• terapie prin artă dramatică
• terapie prin muzică
 Diagnostic

Diagnosticul de tulburare de personalitate borderline

are la bază o evaluare clinică făcută de un specialist În general, evaluarea psihologică include a-l întreba
în sănătate mentală. Cea mai bună metodă este de a pe pacient dacă începutul severității simptomelor,
prezenta criteriile tulburării persoanei și a o întreba precum și alte întrebări despre cum simptomele au
dacă simte că caracteristicile menționate o descriu impact asupra calității vieții pacientului. Problemele
exact. A implica activ persoanele cu BPD în ce țin de o atenție particulară sunt ideațiile suicidare,
determinarea diagnosticului lor le poate ajuta să experiențele de auto-vătămare și gândurile de a le
BP
devină mai voitoare să îl accepte.Deși unii clinicieni face daune altora. Diagnosticul se bazează atât pe
preferă să nu le spună persoanelor cu BPD care este mărturisirile persoanei despre propriile simptome cât
diagnosticul lor, fie din îngrijorări legate de
stigmatul atașat de această condiție sau pentru că
D și pe observațiile clinicianului. Teste adiționale
pentru BPD pot fi un examen fizic și teste de
unii oameni obișnuiesc să considere BPD laborator pentru a se exclude alți posibili
netratabilă, este de obicei de ajutor pentru persoana declanșatori ai simptomelor, precum condiții tiroide
cu BPD să-și cunoască diagnosticul.Aceasta îi ajută sau abuzul de substanțe.
să cunoască că alții au experiențe similare și îi poate
direcționa spre tratamente eficiente.
Mulțumesc pentru atenție