Sfântul Ierarh Nicolae,

Arhiepiscopul Mirelor Lichiei

Susținătorii lecției: Popițanu Eduard & Pădureanu Teofan

 Termenul de sfânt/ sfințenie
 Sfântul este o persoană care, din punct de vedere religios, este considerată foarte apropiată de
Divinitate și fără păcate. Un sfânt este o persoană care pe parcursul vieții a făcut fapte bune,
lucru ce conduce spre purificarea sa spirituală, și a ajuns în Rai. Este preponderent întâlnită în
creștinism, dar și la alte religii, având diverse particularități.

 Sfinții sunt cinstiți deoarece prin ei se reflectă puterea de mijlocire pentru oameni înaintea lui
Dumnezeu. În calendarul românesc ortodox se cinstesc următorii sfinți (cu excepția Maicii
Domnului și a Sfântului Ioan Botezătorul) în ziua în care au murit și s-au unit cu Hristos.

 După Hristos Cel Atotsfânt, Carele după ce S-a întrupat şi S-a făcut om, a arătat prin viaţa Sa
sfinţenia întrupată, şi noi trebuie să arătăm o viaţă sfântă: „Fiţi sfinţi pentru că Eu sunt Sfânt” (I
Petru 1, 16). El are dreptul să poruncească acest lucru deoarece, după ce S-a făcut om, El Se
dăruieşte pe Sine Însuşi tuturor, El, Cel Sfânt, prin dumnezeieştile energii care sunt necesare unei
vieţi sfinte şi cucernice în această lume.
Cine este Sfântul Nicolae?
 Sfinții-model de viețuire creștină
 Pe parcursul vieții lor îndumnezeite, nu au avut în vedere plăcerea de moment, neîngăduind
ca aceasta să se înscăuneze în suflet, ci desfătarea viitoare. Împodobiţi cu o vieţuire virtuoasă
şi sfântă, însufleţiţi de o neţărmuită dragoste, aveau întipărite pe lespedea inimii lor poruncile
şi îndreptările Domnului. În ochii lor, nimic nu preţuia aşa de mult ca ascultarea de Hristos,
spre Care şi-au îndreptat necontenit privirile minţii şi pe Care L-au iubit fără măsură.

 Şi se purtau aşa, răspândind prin toate mişcările sufleteşti şi trupeşti strălucirea harului
dumnezeiesc. Au fost răniţi de frumuseţea divină şi au purtat în ei dorul după viața de veci.
S-au făcut încăpători ai lui Dumnezeu întreg şi cu totul întregi dumnezei după har, încât au
fost socotiţi că sunt prin toate alt El. Viețuind astfel, bucurie nespusă, pace adâncă şi
minunată li se dădea tuturora şi dor nesăturat pentru facerea de bine, iar revărsarea Duhului
Sfânt era îmbelșugată peste ei toţi.
Pildă filocalică
 Dobândirea vieții duhovnicești
 Viaţa duhovnicească este necontenita noastră osteneală de a ne învrednici acestui duh
dumnezeiesc din noi. De ce să ne ostenim a ne învrednici ? Fiindcă Făcătorul ni l-a dăruit de la
Sine. Nimeni dintre noi nu l-a cumpărat, nici nu l-a plătit, ci Dragostea veşnică ni l-a dăruit. Într-
adevăr, darul nu se plăteşte cu nimic. De asta-i darul dar. Însă cel ce primeşte darul, şi încă unul
aşa de preţios cum este viaţa, poate măcar să se arate vrednic de acest dar.

 Cel care nu are jertfire, dăruire de sine, va avea doar bucurie şi întristare lumească. Nu poate să
simtă bucuria duhovnicească. Cei care-i slujesc pe bolnavi, pe paralitici şi pe alţii, cu iubire şi
răbdare, dacă au păcate, acestea sunt şterse prin jertfa pe care o fac. Dacă nu au păcate, se
sfinţesc.