PIEŢELE ŞI GUVERNUL

Teorii privind raportul piaţă/stat

A. Pieţele sunt întotdeauna ineficiente.

B. Pieţele sunt o formulă instituţională ineficientă, dar relativ

superioară alternativelor. Funcţionarea lor este însă, de multe ori,
suboptimală. Rolul de mecanism corector revine statului, care este
eficient în executarea funcţiilor sale.

C. Pieţele sunt eficiente. Agenţii economici acţionează raţional în

căutarea profitului, resursele sunt optim alocate. Pe o piaţă liberă
nu este posibilă alocarea ineficientă a resurselor.
Teorii privind raportul piaţă/stat

D. Într-o lume a ineficienţei şi a suboptimalităţii,

piaţa este un mecanism imperfect, dar tinde, prin
natura şi structura ei, spre eficienţă. De multe
ori, nu o atinge. Dar gravitează, în mod natural,
în acea direcţie. Statul, nu. Prin natura sa, acesta
gravitează spre ineficienţă.

Dar, “avem nevoie de stat din motive ce nu au

de a face cu eficienţa economică”. (P. Boettke)
Interes privat versus interes
public
 Corelaţiile uzuale sunt: piaţă - sector privat, agenţiile şi oficialii
guvernamentali - sector public.

 Interes privat, în sens îngust – egoism miop, preocupare pentru

recompense materiale imediate.

 Interesul propriu constă în tot ceea ce interesează indivizii, în

tot ceea ce ei preţuiesc, în toate ţelurile pe care le urmăresc.

 Indivizii îşi urmăresc propriile interese indiferent dacă sunt

manageri de firme, consumatori, parlamentari sau angajaţi ai
administraţiei centrale sau locale.
Concurenţă şi individualism

 Deşi, aparent, concurenţa este apanajul pieţei,

constatăm că există concurenţă şi între partidele
politice dintr-o ţară, în guvern, între diferite
instituţii ale statului pentru obţinerea de fonduri
publice, între funcţionarii unei agenţii
guvernamentale etc.

 Individualismul nu este o trăsătură specifică doar

comportamentului celor care activează în mediul
privat; uneori, unii politicieni fiind mult mai
individualişti decât angajaţii unei firme private.
 Nu există acel caracter impersonal al guvernului
(tentant şi des întâlnit), statul fiind format dintr-
o mulţime de oameni care interacţionează pe
baza a numeroase drepturi de proprietate (sau,
mai bine zis, pe baza a ceea ce cred indivizii că
pot obţine cu drepturi de proprietate).
Piaţă versus stat
Piaţa
- mecanism de interacţiune a oamenilor
liberi (L. Balcerowicz)
- mâna invizibilă a pieţei (mecanism
spontan, ce nu poate fi corupt)
- organizaţia mijloacelor economice (F.
Oppenheimer)
- formă de cooperare bazată pe respectarea
drepturilor de proprietate, cu promisiunea
lărgirii spectrului opţiunilor indivizilor
Guvern (stat)
- ficţiune prin intermediul căreia fiecare se
străduieşte să trăiască pe cheltuiala
celorlalţi (F. Bastiat)
- mâna vizibilă a statului (mecanism
artificial, greoi, politizat, ce poate fi
corupt)
- organizaţia mijloacelor politice (F.
Oppenheimer)
- posesorul dreptului exclusiv de a
constrânge, de a induce cooperarea sub
ameninţarea reducerii violente a spectrului
opţiunilor indivizilor
Este necesar guvernul?

 Oare chiar este necesară coerciţia?

 Nu ar fi mai utilă cooperarea voluntară?

 Ce s-ar întâmpla dacă nu ar exista deloc

guvern în societatea noastră?

 Dacă nu ar exista guvern, ar mai exista

poliţie?
Justificarea guvernului

 Depăşirea problemelor ridicate de oportunişti.

 Reducerea costurilor de tranzacţie.

Problema oportunistului; externalităţile
pozitive şi oportuniştii

 Oportunişti – persoane care acceptă beneficiile fără să plătească partea

de cost ce le revine pentru a se bucura de ele;
 Cine va fi motivat să ofere un bun, dacă oamenii îl pot obţine fără să
plătească pentru el?
 Fiecare om nu va face ceea ce este în interesul tuturor, decât dacă este
în interesul fiecăruia.
 Externalităţile pozitive şi negative îi încurajează pe indivizi să fie
oportunişti.
 Eliminarea tuturor beneficiilor suplimentare ar fi la fel de absurdă şi
imposibilă ca descotorosirea de toate externalităţile negative.
 Guvernul poate fi văzut ca instituţie care reduce costurile de tranzacţie
apelând la constrângere.
 Dilema deţinuţilor
ALŢII ALEG

DATORIE RECREERE
RECREERE DATORIE
 Ce rol ar trebui acordat guvernului

 “Conform sistemului libertăţii naturale, monarhul trebuie

să ţină seama doar de trei obligaţii, trei îndatoriri de
mare importanţă (...): în primul rând, datoria de a proteja
societatea de violenţa şi invazia altor societăţi
independente; în al doilea rând, aceea de a proteja, cât
mai mult posibil, fiecare membru al societăţii de
nedreptatea sau asuprirea oricărui alt membru, sau
îndatorirea de a instaura administrarea exactă a justiţiei;
şi, în al treilea rând, îndatorirea de a ridica şi a păstra
anumite lucrări publice şi anumite instituţii publice, care
n-ar fi putut fi nicicând în interesul unei singure
persoane, sau a unui număr mic de oameni (...).”
(Adam Smith)
Limitele instituţiilor politice

“Nu există vreo ţară în care totul poate fi oferit prin

intermediul legii sau în care instituţiile politice pot dovedi
că sunt un substitut pentru bun-simţ şi moralitate publică.”

(Alexis de Tocqueville)