Lucrare practica nr.

1
2021

Fiziologia sangelui
 .

Explorarea hematiilor
 .

Pentru studiul elementelor figurate se foloseste curent

examenul frotiului de sange
Pentru explorarea elementelor figurate se foloseste
determinarea HLG:
-numar eritrocite
-hemoglobina
-hematocrit
-indici eritrocitari
-numar leucocite
-formula leucocitara
-numar trombocite
Se mai determina VSH
 Determinarea hematocritului

-procentul de eritrocite volum de 100 ml sange

(deci, din 100 ml sange - 45 ml eritrocite
- 55 ml plasma  Ht ~ 45 %
Prin masurarea Ht se apreciaza mai fidel continutul de
hematii din sange, mai sigur decat numaratoarea
hematiilor pe lama.
Principiul metodei
-sangele venos se recolteaza pe anticoagulant
-se separa prin centrifugare in eritrocite si plasma si
apoi se calculeaza raportul volumelor lor
 .

Materiale necesare
-seringa, ace de seringa, tampoane de vata, alcool,
substante anticoagulante (amestec de oxalati
Winthrope: oxalat de amoniu, oxalat de potasiu, apa
distilata), tuburi gradateWinthrope (tuburi de Ht) = 2
tuburi de sticla cu pereti grosi ca sa reziste la
centrifugare, gradate, impartite in 100 diviziuni si
montate intr-o rama metalica care se poate adapta
axului de la centrifuga: pipete Pasteur pentru
aspiratia sangelui, centrifuga (normala/speciala)
 .

Tehnica de lucru
-sangele venos recoltat pe anticoagulant se aspira cu pipeta Pasteur si
cu el se incarca pana la diviziunea 100 tuburile de Ht Winthrope
care se monteaza apoi la axul centrifugei
-centrifugare 30 minute (3.000 turatii/min)
-se citeste inaltimea coloanei de eritrocite aceasta valoare este Ht
venos
-valorile Ht arterial si capilar sunt mai scazute
-cifra Ht se corecteaza pentru a determina valoarea hematocritului
somatic.
Ht somatic = 0,91 x Ht venos
-daca se foloseste sange capilar, se incarca prin capilaritate
tubuletele capilare heparinate, se centrifugheaza 5 minute in
centrifuga speciala apoi se citeste pe nomograma (rezultatele
exprimate procentual)
 .

VN nou-nascut 56 %
copil 35 – 45 %
barbati 46,5 ± 5%
femei 42 ± 5 %

↑ Ht policitemie – fiziologica (poliglobulie de altitudine)

- patologica (in soc prin fenomene de
hemoc%)

↓ Ht oligocitemie (anemie, stare de hiperhidratare prin

hemodilutie)
 Determinarea VSH
-se recolteaza sange pe anticoagulant, se comporta ca o
suspensie si se separa: componenta plasmatica si componenta
celulara in care esentiale sunt hematiile.
-masurarea VSH-ului indica viteza de separare a hematiilor din
suspensie si depinde de anumite calitati ale eritrocitelor/ale
plasmei.
Principiul metodei
-sedimentarea eritrocitelor din sange recoltat pe anticoagulant si
masurarea inaltimii (in mm) a coloanei de plasma care se
separa in unitatea de timp intr-un tub standard.
Materiale necesare
-eprubete de hemoliza, pipete Westergreen, stativ, anticoagulant
(citrat de Na, oxalat de amoniu), seringa pentru recoltat sange.
 .

Tehnica de lucru
-in seringa de 2 ml se aspira 0,4 ml anticoagulant si apoi prin
punctie venoasa se recolteaza sange in seringa.
-se omogenizeaza amestecul, se pune in eprubeta de hemoliza,
se aspira apoi cu pipeta Westergreen pana la diviziunea 0 si
se fixeaza pe stativ
-se noteaza ora fixarii, se citeste inaltimea coloanei de plasma
dupa 1 h (sau dupa 2 h)
VN barbati 3 – 5 mm/h
femei 4 – 8 mm/h
 Numaratoarea hematiilor
Materiale necesare
-ace de seringa, alcool, tampoane de vata,
-pipeta Potain –un tub capilar cu diviziuni cu o bila rosie ce
marcheaza eritrocitele. In partea superioara pipeta este atasata la
un tub de cauciuc care permite o aspiratie uniforma
-lichid de dilutie – sol Hayem (NaCl, sulfat de Na, apa distilata) sau
ser fiziologic. Lichidul trebuie sa fie izoton pentru a impiedica
hemoliza.
-camera de numarat (hemocitometru) – cea mai folosita este camera
Burker-Furk cu o retea formata din 9 patrate de 1 mm delimitate
prin linii triple. Patratul din mijloc este impartit la randul lui in
400 patratele mici (1/400 dintr-un mm) si se foloseste la
numaratoarea eritrocitelor. Inaltimea camerei este de 0,1 mm.
-lame, lamele, microscop
 .

Tehnica numararii eritrocitelor

-dezinfectie cu alcool, intepare lateral pulpa deget cu un ac de
seringa
-prima picatura de sange se sterge cu un tampon de vata
-urmatoarea picatura se aspira cu pipeta Potain pana la diviziunea
0,5 si in continuare se aspira lichidul de dilutie (sol Hayen/ser
fiziologic) pana la diviziunea 101, realizandu-se o dilutie de
1/200.
-daca din greseala se aspira mai mult sange, se sterge varful pipetei
cu hartie de filtru pana se ajunge la diviziunea 0,1.
-se omogenizeaza prin agitarea pipetei timp de 1-3 minute pentru
liza celorlalte elemente figurate.
-se acopera reteaua de numarat a camerei cu o lamela (se fixeaza
prin adeziune). Aderenta se verifica prin aparitia inelelor Newton
de refractie a luminii.
 .

-din pipeta Potain se arunca primele 2-3 picaturi si se lasa sa

cada la marginea camerei o picatura de sange care va
patrunde prin capilaritate in spatiul de 0,1 ml dintre lama si
lamela
-se asteapta 1-2 minute pentru sedimentarea eritrocitelor pe
grila (si apoi se examineaza la microscopul cu obiectiv
uscat).
-se fizeaza camera astfel incat in campul microscopului sa
apara patratelele mici de 1/400
-se face numaratoarea pe 5 patrate de 1/25 (4 pe diagonala
retelei si al cincilea ales la orice nivel)
-la cifra obtinuta din suma de pe 5 grupe de 16 patrate mici, se
adauga 4 zero-uri.
 .

Actualmente, eritrocitele sunt numarate de analizorul automat

in timpul trecerii acestora printr-un orificiu prin care sunt
dirijate intr-un singur rand prin metoda de focusare
hidrodinamica.
-numarul de eritrocite/mm³ de sange variaza cu sexul, varsta.
VN copil 5-6 milioane/mm³
barbati 4,5-5 milioane/mm³
femei 4-4,5 milioane/mm³
 .

Cresterea nr de hematii:
-poliglobulii false prin scaderea volumului plasmatic
(plasmoragii, stress)
-poliglobulii adevarate prin cresterea reala a nr de hematii
(policitemie vera, la nou-nascut, hipoxie).
Numarul de eritrocite variaza in functie de presiunea partiala a
O₂, ↑ la altitudine (poliglobulia de altitudine), ↓ la mineri si
in mediul subacvatic.
Poliglobulia nou-nascutului se corecteaza printr-o hemoliza
intensa la cateva zile dupa nastere – icterul hemolotic al
nou-nascutului. Se mai intalneste in hipovolemie.
 .

Scaderea nr de hematii:
-scaderea falsa in hemodilutie (ingestia unor cantitati
mari de apa)
-scaderea reala in anemii (prin deficit de producere a
hematiilor, prin hemoliza necompensata, prin pierdere de
eritrocite)
 .

Explorarea leucocitelor
 Leucocitele
• Polimorfonucleare
Neutrofile
Eozinofile (acidofile)
Bazofile
• Mononucleare
Limfocite
Monocite
 Numararea leucocitelor
-se numara cu ajutorul analizorului automat
(dupa ce hematiile sunt lizate, iar leucocitele
sunt colorate cu o substanta fluorescenta cu
afinitate pentru acizii nucleici) prin metoda
citometrie in flux cu fluorescenta.
-exista anumite situatii in care este necesara
numararea leucocitelor manual (numar de
leucocite prea mic sau pre mare)
 .

Tehnica de lucru
-in pipeta Potain cu bila alba (pentru leucocite) se aspira sange pana
la diviziunea 0,5, apoi lichid de dilutie Turck pana la diviziunea 11
-se realizeaza o dilutie de 1/20
-se agita pipeta 3 minute
-se arunca primele 2-3 picaturi si se umple camera de numarat
Burker-Turck
-se numara 4 patrate de 1 mm² din cele 4 colturi ale camerei (patrate
delimitate de linii triple, cu latura de 1 mm), deci 4 mm²  se face
media aritmetica (M) a numerelor obtinute
-pentru a calcula numarul de leucocite/mm² se face corectia de
inaltime (1/10) si de dilutie (1/20)
Nr leucocite = M x 10 x 20 = M x 200. VN adult = 4000 –
9000/mm³
 .

Valori patologice:
• Leucocitoza ( > 10.000/mm³)
-fiziologic in sarcina, hemoc%, efort fizic intens si
prelungit, stress (prin eliberare de epinefrina)
-patologic in inflamatii (in special de etiologie
infectioasa)

• Leucopenia ( < 4.000/mm³)

-fiziologic la batrani, surmenaj fizic
-patologic prin inhibitie medulara (radiatii,
citostatice, antibiotice, virusuri), distrugere exagerata
(boli autoimune, hipersplenism)
 .

• Reactia leucemoida – crestere masiva a numarului

de leucocite  tablou hematologic ce sugereaza
leucemia, dar fara sa existe aceasta afectiune
-este o reactie benigna determinata de stimularea
maduvei osoase de toxine bacteriene, virusuri,
toxice chimice
-e necesar diagnosticul diferential cu leucemia
mieloida cronica
 Diagnosticul diferential intre reactia leucemoida si
leucemia mieloida cronica
Reactia leucemoida
Este o reactie de aparare, reversibila
(leucocitoza reactiva)
Nr leucocite 30.000 – 60.000/mm³
Lipsa bazofilelor in formula leucocitara
Nr redus de neutrofile imature in periferie
Fosfataza alcalina leucocitara crescuta
Nivel seric al vitaminei B₁₂ normal/usor
crescut
Absenta cromozomului Philadelphia
Celule fara atipii
Leucemia mieloida cronica
Afectiune maligna, ireversibila
Nr leucocite 50.000-500.000/mm³
Prezenta bazofilelor in formula leucocitara
Nr crescut de neutrofile imature (predomina
formele intermediare)
Fosfataza alcalina leucocitara
scazuta/absenta
Nivel seric al vitaminei B₁₂ mult crescut
Prezenta cromozomului Philadelphia
Celule cu atipii
 Formula leucocitara
-raportul procentual al diferitelor tipuri de leucocite pe frotiul sangelui
periferic dupa numararea a cel putin 200 elemente
Materiale necesare
-vata, alcool, eter
-ac seringa unica folosinta
-lama de microscop
-coloratie May-Grunwald-Giemsa
Se obtin urmatoarele coloratii:
*granulocite neutrofile – granulatii brune
*granulatii eozinofile – granulatii portocalii
*granulatii bazofile – granulatii albastru-inchisnegru
*nuclei – violaceu
*citoplasma – roz (PMN neutrofile)
- albastra (Ly, Mo)
*hematii – roz-rosiatic
 .

Tehnica de lucru
-se realizeaza un frotiu de sange cu o picatura de sange proaspat recoltata, se
coloreaza May-Grunwald-Giemsa
-se pune o picatura de ulei de cedru
-se studiaza la obiectivul cu imersie deplasand in zig-zag preparatul intr-un singur
sens pentru a surprinde elementele marginale si pe cele din mijlocul lamei (Ly tind
sa se grupeze spre centru, iar polimorfonuclearele si monocitele se disperseaza
spre margine si in franjuri)
-rezultatele sunt cu atat mai exacte cu cat este examinat un nr mai mare de leucocite
-examinarea a cel putin 100 de elemente are o eroare atat de mare incat analiza e
lipsita de valoare
-nr absolut de tipuri de leucocite exprima numarul continut intr-un mm³ sange
-se calculeaza cunoscand distributia procentuala si numarul absolut total de
leucocite/mm³
-se aplica regula de trei simpla
Exemplu: nr leucocite = 6.000/mm³
nr Ly = 25%
nr absolut Ly = 25 x 6.000 : 100 = 1.500/mm³
 Formula leucocitara normala
Valori procentuale Valori absolute
adult
Leucocite --------------- 4.000-8.000

Neutrofile 60-70% 3.000-4.800

Eozinofile 1-4% 300-400

Bazofile 0-1% 20-80

Limfocite 25-30% 1.500-2.400

Monocite 4-8% 240-600

 .

Determinarea grupelor
sanguine
 Grupele sanguine

-diferentiaza persoanele in functie de prezenta/absenta

unui Ag ereditar pe suprafata hematiilor
-sunt descrise mai mult de 30 sisteme sanguine de
antigene
-cele mai importante in clinica sunt sistemul ABO si
Rh.
 Sistemul ABO
-format din 2 Ag pe suprafata hematiilor –
AGLUTINOGENE: A, B.
-acestea apar spontan din luna 3 de viata intrauterina
atingand c% maxima dupa 6-12 luni de viata, se
mentin nemodificate toata viata.
-Ag (aglutinogenele) A si B deriva dintr-un precursor
comun de natura GP: Substanta H
-in functie de repartizarea acestor Ag pe hematii
grupele sanguine
 Grupele sanguine
• GRUPA 0 I (30%) –caracterizata prin:
- absenta Ag A si B
- prezenta pe suprafata hematiilor a
precursorului: substanta H;
• GRUPA A II (40%) –caracterizata de prezenta Ag
A
• GRUPA B III (20%) – are prezent Ag B
• GRUPA AB IV (7%) - are prezente ambele Ag A
si B
 Subgrupele sistemului AB0

-exista variate subgrupe in cadrul fiecarei grupe in

functie de sensibilitatea aglutinogenului fata de
subgrupele A₁ si A₂ ale grupei A
-din totalul populatiei ce apartine grupei sanguine A:
* 80% face parte din subgrupa A₁ (care are
cea mai puternica antigenitate)
* 20% face parte din subgrupa A₂ (cu
antigenitate redusa)
 Anticorpii anti-antigen
-persoanele care nu au antigen A sau B pe eritrocite
prezinta anticorpi specifici in plasma
-anticorpii din plasma sunt AGLUTININE:
* Ac indreptati impotriva antigenelor A (Ac anti-
A sau α)
* Ac indreptati impotriva antigenelor B (Ac anti-
B sau β)
Combinatia dintre antigenele A, B si aglutininele α, β
defineste grupele sanguine in cadrul sistemului
AB0.
 Grupele sanguine
• Denumirea grupei este data de antigen.
Prezenta antigenului A caracterizeaza grupa sanguina A
- - - - - - - - - - - - - - B - - - - - - - - - - grupa sanguina B
- - - - - - - - - - - - - - A + B - - - - - - - grupa sanguina AB
Absenta antigenelor A si B - - - - - - - grupa sanguina 0
• Nu se intalnesc niciodata antigenele cu anticorpii
corespunzatori la aceeasi persoanas-ar produce
aglutinarea + liza hematiilor
• Sangele care nu are aglutinogene pe eritrocite, are in ser
ambele aglutinine: grupa sanguina 0
• Sangele care prezinta ambele antigene pe eritrocite, nu are
in ser nici o aglutinina: grupa sanguina AB
 Grupele sanguine in sistemul AB0
Grupa Genotip Aglutinogen Aglutinina
(pe eritrocit) (in plasma)

0 (I) 00 -------------- anti-A (α), anti-B (β)

A (II) 0A sau AA A ------- , anti-B (β)

B (III) 0B sau BB B anti-A (α), ----------

AB AB AB ----------------------
 Metode de determinare a grupelor sanguine

I. Metoda Beth-Vincent (determinarea aglutinogenului)

Principiul metodei – se determina aglutinogenul de pe
suprafata hematiilor (ce da numele grupei) cu ajutorul
serurilor-test ce contin aglutininele cunoscute
Materiale necesare
-lame de sticla (placuta de faianta)
-Serul-test 0, A si B
-Hemotestul 0 ce contine aglutinine anti-A si aglutinine
anti-B
-Hemotestul A ce contine aglutinine anti-A
-Hemotestul B ce contine aglutinine anti-B
-sange cu grup sanguin necunoscut
 .

Tehnica de lucru
-pe o placuta de faianta se pun 3 picaturi din cele 3 seruri-test:
0, A, B, se noteaza in dreptul fiecarei picaturi grupa repectiva
-se recolteaza sange prin punctionarea laterala a pulpei
degetului cu un ac de seringa steril
-cu coltul unei lame sterile se ia o picatura de sange si se
amesteca cu serul-test 0
-cu alt colt al lamei se ia o alta picatura de sange si se amesteca
cu serul-test A si alta cu serul-test B
-se inclina lama incet si se citeste grupa sanguina dupa 2-3 min
Atentie ! Picatura de sange trebuie sa fie de 10 ori mai mica
decat cea de ser-test pentru a evita:
- pseudo-aglutinarile determinate de fibrinogen cand se
foloseste prea mult sange
- inhibitia aglutinarii prin eritrocite prea multe
 .

Exista 4 posibilitati:
1. Daca in toate cele 3 picaturi nu apare nici o aglutinare:
grupa 0
2. Daca apare aglutinarea cu serurile 0 si B: grupa A
3. Daca apare aglutinarea cu serurile 0 si A: grupa B
4. Daca apare aglutinarea in toate cele 3 seruri: grupa AB
Serul hemotest 0 este utilizat pentru control pentru ca el
contine ambii anticorpi: α si β.
Aglutinarea se traduce prin adunarea in gramezi a
hematiilor.
Unde nu are loc aglutinarea amestecul ramane uniform
colorat.
Daca aglutininele gasesc in ser aglutinina omologa
(exemplu: A si anti-A) se produce aglutinarea
 .

II. Metoda Simonin (determinarea aglutininelor)

Principiul - se pune in contact sangele cu serul cu eritrocite-test a caror
grupa se cunoaste: 0, A si B
Tehnica de lucru
-se pun 3 picaturi din serul cu eritrocite-test pe o placa de faianta si
deasupra se pun eritrocite: 0, A si B.
-cu colturile unei lame se amesteca fiecare picatura, se roteste placa de
faianta si se citeste dupa 2-3 minute.
Interpretare
1. Daca are loc aglutinarea cu eritrocite A si Bserul contine
aglutinine anti-A si anti-Bgrupa sanguina 0 (I)
2. Daca are loc aglutinarea cu eritrocitele B serul contine aglutinine
anti-Bgrupa A (II)
3. Daca are loc aglutinarea cu eritrocite Aserul contine aglutinine
anti-Agrupa B (III)
4. Daca nu are loc nici un fel de aglutinareserul nu contine
aglutininegrupa AB (IV)
.
 Compatibilitatea grupelor sanguine.
• Eritrocitele donatorului nu trebuie sa introduca
antigenul corespunzator anticorpului primitorului.
• Grupa 0 (I) este donator universal (poate dona
tuturor grupelor si primeste de la grupa 0)
• Grupa A (II) doneaza pentru grupele A si AB,
primeste de la 0 si de la A
• Grupa B (III) doneaza pentru grupele B si AB,
primeste de la 0 si B
• Grupa AB (IV) doneaza numai pentru AB, primeste
de la toate grupele
.
Proba compatibilitatii directe: proba
Jambreau

• Se foloseste in cazuri urgente pentru a evalua

compatibilitatea donator-primitor inaintea transfuziei de
sange.
• Se amesteca pe o lama cate 1 picatura sange de la donator se
de la primitor si se urmareste aparitia aglutinarii.
• Daca apare aglutinarea este vorba de incompatibilitate
 Sistemul Rh
• Factorul Rh este un Ag specific de grupa sanguina prezent pe eritrocitele omului
si maimutei Rhesus Macaccus.
• Anticorpii anti-Rh apar numai prin izoimunizare in urmatoarele conditii:
* transfuzie de sange Rh + la indivizi Rh ¬ se produce un Ac (aglutinina
anti-Rh). Procesul de autoimunizare dureaza pana in ziua 12. Daca in ziua 13 se
administreaza o a doua transfuzie reactie fatala prin aglutinarea si hemoliza
hematiilor transfuzate.
* o gravida Rh ¬ se poate imuniza cu cu sangele unui fat Rh + reactie
periculoasa in cazul unei transfuzii cu sange Rh +
* boala hemolitica a nou-nascutului se datoreste imunizarii mamei Rh ¬ de
catre un fat Rh + (fatul mosteneste Rh-ul tatalui)Ac Rh care se produc in
sangele mamei trec in placenta si distrug hematiile fatului. Izoimunizarea incepe
in a 2-a jumatate a sarcinii cand apare factorul Rh in sangele fatului.
• 85% din populatie poseda factorul Rh in sangele lor (Rh +)
• 15% din populatie nu prezinta factor Rh (Rh ¬)
 .

• Primul copil cu Rh + poate fi nascut de mama Rh ¬ fara tulburari manifeste.

• La urmatorii copii cu Rh + , ac anti-Rh de la mama elaborat in timpul sarcinii
anterioare sau in timpul nasterii trec prin placenta si scalda hematiile
fatului tulburari grave: icter prin anemie hemolitica progresiva, chiar
decesul fatului.
• Tratamentul bolii hemolitice: sangerarea sugarului si inlocuirea in acelasi
timp a sangelui cu sange Rh ¬ (exsanguinotransfuzie). Administrarea
sangelui Rh + ar duce la distrugerea hematiilor de catre Ac circulanti/tisulari.
• Fara o prealabila imunizare activa, aglutininele anti-Rh nu se gasesc obisnuit
in serul unei persoane.
• Declansarea unei reactii de imunizare poate avea loc:
-la barbatul Rh ¬ doar daca acesta a primit in prealabil o transfuzie
cu Rh +
-la femeie Rh ¬ daca a primit o transfuzie cu Rh + sau a nascut un
fat Rh +. Doar 2-4% din indivizii Rh ¬ dupa ce au primit o transfuzie de
sange Rh +.
-prin grefa tisulara Rh+ la persoane Rh ¬
 Determinarea factorului Rh

Principiu
-aglutinarea hematiilor la tratare cu un ser ce contine
Ac anti-Rh.
Tehnica
-se pune in contact serul cu Ac anti-Rh cu hematii
necunoscute. Daca are loc aglutinarea inseamna ca
factorul Rh e prezent si persoana e Rh +. Daca nu
are loc aglutinarea, persoana e Rh ¬.
 .

Hemostaza si coagularea
 Hemostaza
• Hemostaza fiziologica
-ansamblu de fenomene care opresc hemoragia produsa prin lezarea unui vas
mic/mijlociu. La realizarea ei participa: -peretele vascular
-trombocitele
-factorii plasmatici/tisulari ai coagularii
-dupa lezarea peretelui vascular, se produc o serie de reactiiformarea dopului
hemostatic trombocitar -initial: instabil si lax
-ulterior: consolidat, apoi, se formeaza
reteaua de fibrina intre trombocitele aglomerate
-restabilirea circulatiei in vasul lezat presupune indepartarea fibrinei: fibrinoliza
-intre hemostaza si fibrinoliza trebuie sa existe permanent un echilibru dinamic
care sa asigure - fluiditatea sangelui
- potentialul de coagulare
-dereglarea acestui echilibru - sdr hemoragipar
- boala tromboembolica
 Etapele hemostazei
I. Timpul vasculo-plachetar = hemostaza primara –
formarea cheagului hemostatic trombocitar
Are mai multe mecanisme:
a.) mecanismul vascular - se produce vasoconstrictie
- reflexa (prin reflex de axon) cu incetinirea fluxului
vascular si denudarea structurilor endoteliale 
vasodilatatia vaselor colaterale pentru suplimentarea
debitului sanguin in tesuturile dependente de vasul lezat.
- umorala (se elibereaza endotelina din celulele
endoteliale lezate, serotonina din granulatiile
citoplasmatice ale trombocitelor, tromboxan A₂
sintetizat de trombocitele active, catecolamine)
 .

b.) mecanismul plachetar – se formeaza trombusul

alb trombocitar prin aderarea trombocitelor la peretii
vasului si aderarea lor (aparitia de legaturi intre
trombocite)
-trombusul (dopul plachetar) format inchide plaga

Explorarea hemostazei primare se face prin T.S. (VN=2-

4 min).
T.S. > 6 min: echimoze (spontane/dupa traumatisme
minore)
sdr hemoragipar (apar puncte hemoragice
subcutanate/in mucoasa
 .

II. Timpul plasmatic = coagularea – se formeaza reteaua de fibrina

care solidarizeaza plachetele  realizeaza hemostaza definitiva
-reteaua de fibrina reprezinta scheletul trombusului de fibrina (e
rosu)
-procesul coagularii se desfasoara in cascada, prin activarea
succesiva a factorilor plasmatici ai coagularii.
-cei mai multi sunt sintetizati in ficat:
F I-fibrinogen, F II-protrombina, F III-tromboplastina tisulara, F IV-
Ca²⁺, F V-proaccelerina, F VI-proconvertina, F VII-convertina, F
VIII-globulina antihemofilica A, F IX-globulina antihemofilica B,
F X-factorul Stuart-Prower, F XI-factorul Rosenthal (antihemofilic
C), F XII-factorul Hagemann, F XIII-factorul stabilizator al
fibrinei.
F VII + F III + F IV activeaza F X
 .

Coagularea sangelui – principalul fenomen al timpului plasmatic

-un proces enzimatic de transformare a fibrinogenului solubil din plasma
intr-o retea de fibrina in ochiurile careia se gasesc elementele figurate
ale sangelui.
Hemostaza definitiva -organizarea cheagului
-retunelizarea vasului si captusirea peretelui cu
celule endoteliale
Fibrinoliza -distrugerea trombusului de fibrina si inlocuirea lui cu tesut
conjunctiv care inchide definitiv traiectul vascular lezat
Coagularea si fibrinoliza –fenomene antagoniste de autoreglare.
In stari patologice grave poate predomina una din ele/pot coexista  sdr
de coagulare intravasculara diseminata (intalnit in neoplasm, intoxicatii,
toxiinfectii, interventii chirurgicale, septicemii)
Tendinta sangelui la coagulare/fibrinoliza poate fi determinat de un
dezechilibru enzimatic, administrarea accidentala/intentionala a unor
medicamente.
.
 .

Etapele coagularii:
1. Formarea complexului activator al protrombinei pe
2 cai: intrinseca, extrinseca.
2. Conversia protrombinei trombina
3. Transformarea fibrinogenului in fibrina
(fibrina + trombocitele + plasma + celulele sanguine =
cheagul de sange)
4. Retractia chegului (contractia cheagului +
eliminarea serului, creste densitatea, scade
dimensiunile cheagului)
 .

Hemostaza temporara
1. Vasoconstrictie temporara (incetinirea circulatiei sangelui la
locul leziunii)
2. Eliberarea tromboplastinei tisulare
↓
Protrombina  Trombina
↓ ↓
Agregarea trombocitelor Fibrinogen  Fibrina
↓ ↓
Formarea cheagului alb Vasoconstrictie prelungita prin serotonina
3. Retractia cheagului si liza partiala
Hemostaza definitiva
4. Organizarea cheagului
5. Retunelizarea vasului si recaptusirea peretelui cu celule
endoteliale
.
.
 .

Mecanismul intrinsec
• Activarea factorului XII Hageman  declanseaza un lant de
reactii enzimatice cu activarea factorului XI, IX, VIII, X 
obtinerea activatorului intrinsec al protrombinei care transforma
protrombina in trombina, iar sus actiunea trombinei, fibrinogenul
din e polimerizatmolecula de fibrina.
Mecanismul extrinsec
• Se declanseaza cand sangele vine in contact cu tesuturile in urma
lezarii peretelui vascular  se elibereaza tromboplastica tisulara
care activeaza factorul VII in prezenta Ca²⁺ activeaza
factorul X.
Ca²⁺ este important in coagulare  lipsa Ca²⁺ perturba
coagularea sangelui
Formarea trombusului de fibrina este urmata de retractia
cheagului
 Explorarea hemostazei primare
1. Timpul de sangerare (TS)
-este timpul dintre momentul extravazarii sangelui dupa intepare si momentul
producerii hemostazei
Tehnica de lucru
-dezinfectia cu alcool a pulpei degetului
-uscarea alcoolului
-inteparea cu acul
-se porneste cronometrul din momentul aparitiei primei picaturi
-din 30 in 30 minute se culeg cu o hartie de filtru picaturile de sange aparute, fara a
atinge marginile plagii
-cand hartia nu se mai pateaza se opreste cronometrul
VN =2-4 minute
Patologic: peste 5 minute (trombocitopenie, vasculopatii, tratament cu AINS)
TS este normal in hemofilie

2. Numaratoarea trombocitelor
 .

3. Testul de fragilitate capilara (Proba Rumpell-Leede)

-se aplica pe bratul pacientului manseta aparatului de tensiune
-se mentine 10 minute o presiune > 10 mmHg decat presiunea diastolica
-realizarea unei hiperpresiuni intracapilare prin staza venoasa
extravazarea eritrocitelor prin peretele capilar in tesutul
subcutanatpetesii
-se numara petesiile pe o arie circulara cu raza de 2 cm si se apreciaza
intensitatea reactiei:
-la indivizii normali: nu apar petesii
-pana la 10 petesii - slab pozitiv (+)
-20 - 30 petesii - pozitiv (++)
-30 – 40 petesii - pozitiv (+++)
-40 – 50 petesii - intens pozitiv (++++)
Proba Rumpell –Leede pozitiva in: vasculopatii, trombocitopenii, DZ,
HTA, insuficienta hepatica si renala
 Explorarea coagularii
1. Timpul de coagulare – este timpul dintre momentul recoltarii sangelui si
disparitia fluiditatii sangelui
Metoda Bazarov
-se pune o picatura de SF pe o lama
-se inteapa pulpa degetului, se indeparteaza prima picatura, iar a doua se lasa
sa cada liber peste picatura de SF
-se noteaza timpul
-se pune lama in camera umeda (cutie Petri prevazura cu hartie de filtru
umeda si tinuta la temperatura camerei)
-prin inclinari usoare din minut in minut se noteaza momentul in care s-a
produs coagularea (picatura nu se mai deformeaza)
VN = 8-10 minute
Hemofilia – tendinta la sangerare manifesta exclusiv la barbati
- este determinata de deficitul de factor VIII (hemofilia A clasica)
-sangerarea apare dupa traumatisme minime, extractii dentare, e
severa si prelungita
 .

2. Timpul Quick (TQ) – timpul de protrombina

-da informatii asupra complexului protrombinic
-protrombina (factorul II) este o α-globulina sintetizata in ficat, ca si factorul I
(fibrinogenul)
Determinarea TQ
Principiu:
-in prezenta tromboplastinei tisulare ca si a CaCl₂, plasma normala coaguleaza
intr-un timp foarte scurt (10-15 sec) ocolind prima faza a coagularii.
Tehnica de lucru:
-se recolteaza sange pe anticoagulant, se centrifugheaza 5 min la 1200 rotatii/min.
-se iau 0,1 ml plasma oxalata, se pune intr-o eprubeta de hemoliza la 37 grade
-cu alta pipeta se iau 0,2 ml tromboplastina calcica si se aduga peste plasma, se
porneste cronometrul
-se fac citiri la 5 si la 10 secunde
-se opreste cronometrul in momentul coagularii
-TQ este normal la 10-18 secunde
 .

• Indicele de protrombina este raportul dintre timpul

de protrombina-martor si timpul de protrombina al
pacientului inmultit cu 100
IP = timp martor/timp bolnav X 100 (VN =
80 – 100)
Prelungire TQ: deficit de factori II, V, VII, X,
hipofibrinogenemie, tratament anticoagulant
In tratamentul anticoagulant (cu acenocumarol) TQ
trebuie mentinut la valori de 25-30%, la un INR de
2,5-3,5 (INR normal = 1-2)
INR = TQ pacient / TQ martor X 100